La început de an, există o energie aparte, o forță care inspiră optimism și credință în progres. Pentru mulți dintre noi, trecerea dintre ani aduce cu sine promisiunea unui început nou, încărcat de posibilități infinite și de dorința neîncetată de îmbunătățire. Este un moment în care speranța își revendică dreptul de a predomina, chiar și în fața amintirilor sau dezamăgirilor anului care tocmai s-a încheiat.
Motivul pentru care privesc cu atâta optimism spre anul care vine este poate dorința de a lăsa în urmă provocările și dificultățile anului anterior, dar mai ales visul constant că putem clădi un viitor mai bun pentru toți. Încercările noastre de până acum, oricât de grele, devin lecții care ne împing de la spate și alimentează această euforie a începutului.
Reflectând asupra dorințelor mele, realizez că ele se aliniază cu aspirațiile colective, iar pe măsură ce anii trec, dorințele mele devin din ce în ce mai simple, dar mai cuprinzătoare, ghidate de o iubire abstractă pentru tot ceea ce implică demnitate și speranță. În noaptea dintre ani, visele mele se îndreaptă către un sistem de sănătate accesibil tuturor, o educație care să inspire și să construiască, și o justiție care să încurajeze dreptatea și să pedepsească fără milă corupția. Aceste visuri nu sunt doar pentru mine, ci pentru întreaga comunitate care visează la o societate echitabilă și prosperă.
Paradoxal, iubirea de sine care mă face să îmi doresc aceste lucruri este, în esență, o iubire pentru ceilalți. Este imposibil să te bucuri pe deplin de ceea ce ai, când în jur speranțele și visurile atâtor oameni par să rămână neîmplinite. Suntem cu toții legați de firul comun al umanității, iar bunăstarea noastră depinde de bunăstarea colectivă.
Privind lumea politică, vedem cum schimbările de regim redesenează constant peisajul eroilor și trădătorilor. În acest joc al puterii, idealurile par uneori să se piardă, iar cei care ne-au trădat valorile se cred salvatorii de mâine. Totuși, astfel de suișuri și coborâșuri istorice ne amintesc mereu că lupta pentru dreptate și binele comun este continuă și necesită vigilență.
La cumpăna dintre ani, aleg să cred în capacitatea noastră de a evolua și de a schimba lucrurile în bine. Este o perioadă pentru a renunța la cinism și pentru a îmbrățișa oportunitățile. De dragul nostru și al celor care ne vor urma, să ne angajăm în acest nou an cu hotărâre și să lucrăm împreună pentru a construi o societate mai bună pentru noi toți. Speranța, în sine, este un act de curaj, iar în acest început proaspăt, curajul este exact ceea ce avem nevoie pentru a transforma visurile în realitate.
În toiul iernii, când ceasul lumii se apropie de cumpăna dintre ani, un sens profund de euforie și reînnoire traversează inimile celor care încă mai cred în puterea binefăcătoare a noilor începuturi. La fel ca și mine, mulți alții probabil simt această forță invizibilă care animă speranța că anul care va veni va fi mai bun, mai luminos, mai drept.
Uneori mă întreb dacă intensitatea dorinței de mai bine vine din dezamăgirile anului trecut sau din forța neobosită a optimismului care își croiește mereu drum prin ceața evenimentelor tumultuoase. Poate că este o combinație subtilă, un echilibru între lecțiile dure învățate și idealurile înalte pe care încă le păstrăm în suflet.
Am avut un singur moment în viața mea când am ezitat să îmbrățișez un nou an, temându-mă de necunoscutul adus de schimbare. Privirea atentă în oglinda sufletului mi-a dezvăluit atunci doar o versiune imperfectă a mea, dar am realizat repede că era doar o superstiție născută din anxietate. Timpul s-a dovedit un aliat care vindecă și transformă, iar cu fiecare trecere de an, am crescut în speranța și iubirea pentru umanitate și binele colectiv.
Uneori, valurile de pesimism și realitate brutală încearcă să înece aceste năzuințe. Însă, așa cum spunea Albert Schweitzer, ”Exemplele nu sunt altceva decât ferestrele credinței”, cred cu tărie că speranța pe care o sădim în sufletele noastre nu este niciodată în van, iar cu fiecare gest de bunătate și fiecare decizie dreaptă, contribuim la un viitor mai bun pentru noi și pentru cei din jur.
Concluzia este simplă: să nu ne abandonăm niciodată speranțele! Emerson spunea că ”Fără speranță, nici măcar nu s-ar întâmpla începutul.” Să pășim, așadar, cu încredere în noul an, credincioși în forța propriilor noastre visuri și hotărâți să dăm formă unui viitor mai luminos pentru noi toți, căci ”Speranța nu este un vis, ci un mod de a transforma visurile în realitate”, după cum atât de frumos ne învață un vechi proverb.
Am învățat de-a lungul timpului că speranța nu este o flacără care arde pur și simplu, ci este o lumină care se alimentează din acțiuni. Când alineatele vieții mele se intersectează cu poveștile celor din jur, observ cum fiecare mică victorie și fiecare gest altruist adaugă un plus de lumină acestei flăcări, iar reușitele, fie ele personale sau colective, devin temelii pe care construim viitorul.
Îmi amintesc de privirea caldă și plină de speranță a unor oameni cărora le-a fost oferit ajutor într-un moment de răscruce, iar în acele momente, realizezi că speranța este contagioasă și are puterea de a transforma atât vieți individuale, cât și comunități întregi. De aceea, la fiecare început de an, îmi doresc ca tot mai mulți dintre noi să se simtă inspirați să acționeze în spiritul dreptății și al binelui comun.
Fericirea și împlinirea personală sunt, desigur, obiective legitime, dar ele își găsesc adevărata plenitudine atunci când contribuim la o schimbare pozitivă în societate. Sonia Ricotti spunea ”Păstrează-ți visurile vii. Înțelege că pentru a atinge ceva, ai nevoie de credință și încredere în tine, viziune, muncă asiduă, determinare și dedicare. Amintește-ți că toate lucrurile sunt posibile pentru cei care cred.”, astfel că, la fiecare trecere a calendarului, îmi reînnoiesc această credință simplă dar puternică: noi, ca indivizi și ca societate, avem puterea de a schimba lumea în moduri mici și mari. Este un gând care îmi încălzește sufletul și mă motivează să acționez, chiar și atunci când contextul pare descurajant.
În lumina acestor idealuri, las la final următoarele gânduri: Fie ca acest nou an să aducă speranță și prosperitate cu adevărat tuturor celor care nu încetează să viseze și să lupte pentru un mâine mai bun! Cu pași mici, dar hotărâți ne putem apropia de acel ideal al dreptății și binelui comun, transformând dorința personală de mai bine în realitate colectivă.
În final, lecția supremă de la trecerea dintre ani este că trebuie să continuăm să credem, să sperăm și să acționăm. Astfel, an după an, ne vom croi calea către un mai bine colectiv și un viitor care merită să fie trăit cu inimi deschise și minți curajoase.
Cu aceste idei în minte, vă încurajez să treceți pragul noului an cu speranță în suflet și cu determinarea de a face, oricât de mici, gesturile necesare pentru a aduce această schimbare. În felul acesta, fiecare an poate deveni cu adevărat mai bun decât precedentul, nu doar în dorințe, ci și în fapte. Oaspeți neobosiți ai speranței, continuați să visați și să acționați pentru un viitor unde bunătatea și dreptatea sunt patrimoniul nostru comun!
”La Traviata”, o călătorie emoționantă în inima operei, o seară desăvârșită de eleganță și pasiune
MAGIA baletului „Spărgătorul de Nuci”, un spectacol atemporal al copilăriei și speranței, pe scena Operei Naționale București