Zvonurile privind aderarea completă în spațiul Schengen prind contur și încetează să fie doar zvonuri: ni se promite că au devenit certitudini. Anunțurile oficiale spun că, în mod clar, începând cu 1 ianuarie 2025, țara noastră, împreună cu vecina Bulgarie, va adera și terestru în spațiul de siguranță și încredere din care face deja parte aerian și maritim, de aproape un an de zile.
În timp ce alegerile prezidențiale au aprins țara și, mai ales, poporul, într-un foc nebănuit și foarte greu de controlat, un lucru e clar: actualul guvern al României, cu păcatele lui, probabil, pentru aceia care stau să studieze fiecare mișcare și, cu prioritate, să amendeze fiecare pas nesigur, reușește o aderare care va rămâne în istoria politică și socială a țării pentru mulți ani de acum înainte.
O țară fără granițe, o țară în care colegii de Europă au încredere și pe care o lasă, prin cetățenii ei responsabili, să circule liber și să arate ca un spațiu în care nu se poate întâmpla, în mod previzibil, nimic rău.
Ce frumoasă țară!, ar spune oricine ar privi către reușite de acest fel, care confirmă că nu avem nevoie să ne spună nimeni, în mod repetat, obsesiv, că suntem valoroși, pentru că arătăm a țară puternică, măcar o dată la un deceniu, când ni se confirmă poziția pe hartă prin astfel de decizii. Acum vor alimenta din nou de la benzinării austriece toți cunoscuții mei care, de când Austria a fost cea care s-a opus intrării noastre totale în Schengen, au evitat să mai calce prin spații care ar putea aduce vreun profit țării care, dintr-un singur vot, ne-a devenit – la nivelul mai de jos, care nu contează pentru toți – inamică.
Acum vor merge la Viena, din nou, toți aceia care au dus la extrem supărarea pe austrieci și au interzis pe harta citybreak-urilor și a vacanțelor mai lungi marile bulevarde vieneze, împânzite de magazine de primă mână și de gelaterii care promit gust autentic și zâmbete la fel.
E oficial, vom putea pleca din țară spre vestul Europei, fără să ni se mai caute în portbagaj marfă nepermisă și fără să mai stăm la cozi lungi, tot mai lungi, pentru un strop de răsfăț după un an de muncă între granițele țării. E oficial, ai noștri se vor putea întoarce la familii de Paște și de Crăciun, fără să se teamă de blocaje la vamă, fără să explice de ce au cinci, și nu doar trei, sticle de vin bun din vest, pentru rudele care mereu așteaptă un semn că acelora care au plecat să muncească dincolo de frontiere le merge bine și li se umple lunar buzunarul cu destui bani, cât să compenseze distanțele, dorul, plânsul copiilor rămași acasă.
Între timp, tragicomedia alegerilor continuă. Așteptând vești proaspete, nu se poate să nu observăm cum partidele de toate orientările se grăbesc să înscrie în cursa prezidențială alți candidați, după ce, fără să vrea, au făcut un sondaj național, la care au votat mai bine de cincizeci la sută dintre înscrișii pe liste.
Acum știe toată lumea exact ce caută, ce așteaptă, ce votează poporul român. Și e interesant cum Curtea Constituțională, ridicând probleme atât de apăsătoare, în mijlocul focului, nu găsește cel puțin discutabil că acum nu doar că se repetă primul tur de scrutin, ci se schimbă cu totul componența întrecerii. Și parcă nu despre asta era vorba.
Mergem înainte, cum altfel? Votăm, nu votăm, azi nici nu ne mai întreabă nimeni. Însă suntem în Schengen. Mare realizare, puțini încrezători acum patru-cinci ani, când ne pricepeam prea puțin la politică externă și ne preocupa atât de rar ce se va întâmpla cu noi în Europa de mâine.
Acum, înaintați, vă rog, granițele se vor deschide.
N-a fost pentru noi
Oare se întâmplă minunea?
Cristian Buică, destinul artistului folk
Un ceas de poezie cu Prof. Univ. Dr. Codruţ Sarafoleanu
Habemus papam?