La patru ani de când marele actor Ion Dichiseanu s-a mutat în veșnicie. jurnalistul Adrian Artene a decis să aducă în lumina reflectoarelor la “Altceva Cândva”, un omagiu emoționant construit asemenea unui puzzle din trăirile, vorbirile și simțirile celui care l-au cunoscut. Episodul complet poate fi ascultat în întregime pe canalul oficial de youtube „Altceva cu Adrian Artene”.
Am fost un om norocos
Vă mărturisesc că eu am fost un om norocos, am avut ocazia de mic să cunosc niște oameni extraordinari, niște actori extraordinari și la loc de frunte. Printre ei se numără și domnul Dichiseanu. Amintiri, multe amintiri, amintirile copilăriei. Gândiți-vă că eu am deschis ochii și printre alții, lângă mine era și domnul Dichiseanu.
Multe, multe amintiri, sigur, în primul rând de la Toate pânzele sus!, dar au mai fost și după aceea întâlniri. Un om extraordinar, un om cald, un om prietenos, un om pe care te puteai baza și, ca o mică paranteză, am avut șansa, ca și mulți, mulți ani după aceea, să avem o perioadă în care am fost destul de apropiați și ca familii ne-am vizitat de câteva ori și-mi-aduc aminte cu extraordinară plăcere de prietenia și de căldura cu care mă primea de fiecare dată.
Dar ca să revin în câteva vorbe la amintirile copilăriei adolescenței, da, domnul Dichiseanu a fost unul dintre oamenii care mi-au marcat copilăria, mi-au marcat tinerețea. Sigur, alături și de alții, nu foarte mulți.
Dar da, îi păstrezi o amintire absolut unică. Regret enorm că nu mai este lângă noi, pentru că sunt convins că am fi fost în continuare, nici să nu spun prieteni. Am fi fost colegi și atunci când ar fi avut nevoie, cu siguranță ar fi fost lângă mine și m-ar fi putut sfătui.
O mare pierdere pentru noi cu toții, dar pentru mine, poate în mod special mi-ar fi fost aproape, i-aș fi fost aproape. Dar este, iată, minunat că familia, prietenii încearcă să-i țină amintirea, creează și este un lucru formidabile, formidabil. Țin minte că am fost și eu acum câțiva ani la minunatul festival. M-am bucurat foarte mult de invitație.
Sper ca această întâlnire de suflet să continue din ce în ce mai cu oameni mai apropiați, din ce în ce cu oameni mai dragi și am convingerea că domnul Dichiseanu, ne vede, se bucură, are grijă de noi, de familia lui și, de ce nu, și de noi ceilalți care i-am fost aproape și care îi purtăm așa cum spuneam și n-am să obosesc să repet, îi purtăm, îi port o amintire absolut specială pentru că a rămas într-un loc special, deosebit al sufletului meu.
Îți mulțumesc, Dichi!, încheie Cristian Șofron.