Vicepreședintele Academiei Române, Mircea Dumitru, a stat la aceeași masă cu Dan Puric, descris de Institutul Elie Wiesel ca persoană remarcată în grupări neo-legionare, la evenimentul de lansare a cărții „Dreptul educației fizice și sportului” semnată de lectorul Florentina Camelia Medei, a atras atenția criticul și istoricul literar Mihai Iovănel. Contactat de Edupedu.ro, academicianul Mircea Dumitru a declarat că nu știa că urma să participe și Puric la eveniment, că acesta a venit la lansare după el și că „eu am vorbit 3-4 minute, m-am ridicat și am plecat, după care a vorbit dumnealui”.
Criticul și istoricul literar Mihai Iovănel a publicat pe pagina sa de Facebook o fotografie cu Mircea Dumitru și Dan Puric la aceeași masă, la târgul de carte Gaudeamus. „Eveniment suprarealist la Gaudeamus care sintetizează specificul național: Mircea Dumitru, vicepreședinte al Academiei și profesor de logică, prezentând alături de profesorul de ilogică Dan Puric o carte de educație fizică”, scrie Iovănel.
Contactat de Edupedu.ro, fostul ministru al Educației Mircea Dumitru a declarat că ceea ce s-a întâmplat „este un lucru pe care nu ți-l dorești. Dar e în acea categorie pe care, în limbajul foarte popular american o putem descrie prin «shit happens»; au americanii această expresie care de fapt înseamnă că se pot întâmpla lucruri din acestea pe care nu ți le dorești, fără să le dorești și fără să poți să mai faci nimic”.
Vicepreședinte al Academiei Române, Dumitru a spus că nu ar fi rămas la masă, dacă în locul lui Puric ar fi fost Călin Georgescu. „Pe de altă parte, dacă vă uitați la unele lucruri, eu interacționez destul de greu, mă abțin să scriu. Dar pe Facebook am scris foarte clar – nu așa, că votăm Europa și NATO, asta mi s-a părut foarte puțin grăitor și convingător, ci am scris foarte clar pe pagina mea, și pe Dumitru Mircea și pe Mircea Dumitru, ceva de genul: «vă este clar acum, dacă votați pe Georgescu, votați Rusia. Trebuie să o votați, că e singura votare rațională, pe Elena Lasconi». Asta o puteți vedea pe pagina mea de internet“.
Amintim că AUR a anunțat public în februarie că îl măsoară intern pe Dan Puric pentru alegerile prezidențiale, iar George Simion, cel care a candidat în cele din urmă la prezidențiale din partea AUR, și-a declarat susținerea pentru Călin Georgescu. Prezent la Pitești la evenimentul de lansare a cărții lui Călin Georgescu, alături de acesta, Dan Puric a fost prezentat de Adina Marincea, cercetătoarea Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, drept una din persoanele „care s-au făcut remarcate de-a lungul timpului în aceste grupări neo-legionare” și care „care au participat în mai multe rânduri la evenimente neo-legionare, împreună, atât cu ÎPS Teodosie, precum și cu alte fețe bisericești, evenimente la care s-au realizat inclusiv ceremonii religioase”, potrivit Digi 24.
Rep: În cea mai mare criză politică din 1990 încoace, v-am văzut la târgul de carte Gaudeamus la aceeași masă alături de Dan Puric, la lansarea unei cărți. Sunteți vicepreședinte al Academiei Române, fost ministru al educației, la aceeași masă cu un personaj care participă la evenimente neo-legionare, potrivit Institutului Elie Wiesel, susținător al AUR și al lui Călin Georgescu. De ce ați acceptat să rămâneți la aceeași masă cu Dan Puric? Bănuiesc că l-ați recunoscut fizic.
Mircea Dumitru: Nu numai că l-am recunoscut, dar înainte de a începe, când am ajuns, era acolo deja doamna Claudia Moarcăș, conducătoarea de doctorat a doamnei Camelia Medei, și eu m-am așezat pe scaun; atunci a apărut, s-a apropiat de mine, mi-a dat mâna, s-a prezentat, deci știam cine este, nu neapărat l-am recunoscut după cum arată, și a început prezentarea cărții cu doamna Medei. Eu am vorbit 3-4 minute, m-am ridicat și am plecat, după care a vorbit dumnealui.
Dacă domnul Iovănel trage concluziile în baza unei fotografii, este destul de problematic. Înțeleg de la dl Caius Dobrescu că există o înregistrare a evenimentului unde se vede foarte bine că imediat după ce am vorbit m-am ridicat și am plecat. Dacă aș fi plecat înainte de a începe, odată ce ajunsesem acolo și nu știam că vine domnul Puric, ar fi fost o jignire și un afront destul de mare la adresa acestei tinere doamne care era acolo ca să sărbătorească cartea ei. Și atunci am avut de ales. Oricum eram acolo, adică oricum se vedea. A fost domnul Puric, deci altcineva putea să spună: iată, a fost o fracțiune de secundă în care au interacționat Mircea Dumitru cu Dan Puric. Dar nu a fost asta, am rămas. Asta a fost decizia mea, ca să nu fie un afront și o jignire la adresa doamnei.
Rep: Deci considerați că este acceptabil ca vicepreședintele Academiei Române, cel mai înalt for științific al țării, să stea la masă, fie și pentru câteva minute, cu una din persoanele „care s-au făcut remarcate de-a lungul timpului în […] grupări neo-legionare”?
Mircea Dumitru: Așa sigur că nu. Consider că este bine prezentată situația, pentru că obiectiv vorbind ce s-a întâmplat a fost că pentru 10-15 minute am stat la aceeași masă.
Rep: Acum, la o zi distanță de la eveniment, având în vedere că ați stat la aceeași masă cu el chiar în ziua în care Curtea Constituțională a anulat alegerile din România, un eveniment fără precedent, pe fondul neregulilor apărute în campania candidatului cu discurs pro-legionar, considerați o greșeală faptul că ai stați chiar și pentru 10 minute alături de Puric?
Mircea Dumitru: Obiectiv vorbind, da, este un lucru pe care nu ți-l dorești. Dar e în acea categorie pe care, în limbajul foarte popular american o putem descrie prin „shit happens”; au americanii această expresie care de fapt înseamnă că se pot întâmpla lucruri din acestea pe care nu ți le dorești, fără să le dorești și fără să poți să mai faci nimic. Și ei spun „shit happens”, o expresie idiomatică americană.
Rep: Dacă era Călin Georgescu, rămâneați tot așa și spuneați „shit happens”?
Mircea Dumitru: Nu cred. În niciun caz, dacă ar fi fost Călin Georgescu. Pe de altă parte, dacă vă uitați la unele lucruri, eu interacționez destul de greu, mă abțin să scriu. Dar pe Facebook am scris foarte clar – nu așa, că votăm Europa și NATO, asta mi s-a părut foarte puțin grăitor și convingător, ci am scris foarte clar pe pagina mea, și Dumitru Mircea și Mircea Dumitru, ceva de genul: vă este clar acum, dacă votați pe Georgescu, votați Rusia. Trebuie să o votați, că e singura votare rațională, pe Elena Lasconi. Asta o puteți vedea pe pagina mea de internet. Iar ideea asta că poți să fii judecat după o fotografie și după o situație de felul acesta arată cât de ușor ne rinocerizăm, în sensul lui Ionescu. Pentru că se poate întâmpla oricui să fie într-o cameră cu cineva, să fie într-o situație de felul acesta, în care are de ales între două rele și pe moment dumneavoastră ce-ați fi făcut? Ați fi lăsat-o pe doamna aceea pur și simplu așa, fără nicio explicație și ați fi plecat?
Rep: Da, decât să girez cu prezența mea de vicepreședinte al Academiei.
Mircea Dumitru: Ce înseamnă că girez?
Rep: Dar de ce v-ați fi ridicat de la masă dacă era Călin Georgescu?
Mircea Dumitru: Călin Georgescu este în momentul de față judecat pentru trădare de țară sau este suspect de trădare de țară.
Rep: Institutul „Elie Wiesel” l-a descris pe Puric drept una din persoanele „care s-au făcut remarcate de-a lungul timpului în aceste grupări neo-legionare”, este un susținător public a lui Călin Georgescu, a fost anunțat de AUR ca fiind măsurat pentru președinție.
Mircea Dumitru: Asta nu știu, că a fost anunțat la președinție. Nu știu că îl susținea public Călin Georgescu, pentru că n-am urmărit discuțiile despre cine anume susține public. Știu că este antisemit. Eu însumi am scris exact atunci când am spus că trebuie votată Lasconi și nu Călin Georgescu că nu pot să votez nici în principiu, deci n-am avut o susținere și în principiu nu pot susține pe cineva care este antisemit, care e misogin, care e pro-putinist ș.a.m.d. Asta-i public, puteți vedea acolo și e chiar angajamentul meu.
Pe de altă parte, uitați să vă dau următoarea situație: domnul acesta Puric are un băiat, poate că are mai mulți copii, dar un băiat a făcut Filosofia și a continuat cu un doctorat, el fiind un băiat serios care are aptitudini pentru filosofie și nu face doctoratul cu mine, a făcut cu altcineva. A fost la un curs doctoral de-al meu și, cum să zic, e o probabilitate foarte ridicată ca cineva să vină să mă fotografieze cu sau fără permisiune, să îl vadă pe băiatul lui Puric sau să vină și Puric la susținerea doctoratului băiatului său. Și atunci, cum anume discutăm această situație? Școala doctorală de la Facultatea de Filosofie îl andorsează pe Dan Puric?
Rep: Dar aici este altă situație, copiii nu își aleg rudele. Acum nu vorbim despre un caz ipotetic, acum vorbim de un eveniment care a avut loc și în cazul căruia dvs vă puteți analiza inclusiv propria decizie. De aia v-am și întrebat dacă acum, la o zi de la decizia de a rămâne la masă…
Mircea Dumitru: Decizia aceasta a fost a mea și am și scris-o acolo, răspunzându-i unei doamne, că a fost decizia mea să rămân acolo ca să nu jignesc pe persoana respectivă.
Rep: Întrebările vi le-am adresat și în contextul în care Academia Română organizează o serie de conferințe prin care promovează protocronismul și care pun în discuție exact ceea ce promovează Călin Georgescu.
Micea Dumitru: Mă întristez că ați scris de câteva ori, că ați fi putut să veniți la deschiderea acestei serii de conferințe și apoi să vă interesați la Timișoara, la Cluj. La Cluj, de pildă, a vorbit Daniel David. La Timișoara am fost cu Marta Petreu, cu Mircea Mihăieș. Întrebați-l pe Mircea Mihăieș că nu cred că există vreun dubiu că Mircea Mihăieș ar fi protocronist. Ideea acestei serii de conferințe a pornit tocmai de la faptul că sunt 100 de ani de când a apărut primul volum al acestei cărți a lui Lovinescu și împreună cu un proiect pe care îl avem cu Academia Europeană vrem să punem în discuție cum anume se modernizează țările din Europa în acest context în care nicio țară acum nu mai este izolată; deci este exact antipodul a ceea ce s-a presupus sau a ceea ce s-a scris la dumneavoastră. Eu chiar regret, pentru că aici este vorba de foarte multe instituții din România care au fost de acord să facem, de pildă Institutul Călinescu, toate universitățile mari, Universitatea din București, una dintre ele. Adică toate acestea sunt protocroniste?
Rep: Nu știu, dar am văzut cine este printre inițiatori. Când este un academician care a scris postfața cărții lui Dughin…
Mircea Dumitru: Nu, el nu este inițiator. Bădescu este directorul Institutului de Sociologie de foarte mulți ani, e membru corespondent și el a organizat la el acolo în institut o conferință la care eu nici nu am participat și nimeni din conducerea universității în această serie de conferințe. Dar inițiatorul acestei serii am fost eu, Mircea Martin, Dragoș Aligică și la asta după aceea a achiesat și a fost de acord în totalitate Ioan Aurel Pop și conducerea Academiei. Dar ideea a fost în primul rând a celor de la literatură.
Domnul Daniel David a apărut într-o astfel de serie de conferințe, deci a apărut într-un dialog moderat de Sever Voinescu acum o lună la Universitatea Babeș-Bolyai. Deci sunt foarte mulți. La Universitatea de Vest din Timișoara, acum vreo 3 săptămâni a fost o discuție foarte bună în care au participat Mircea Martin, eu însumi am fost cel care am spus ceva la început, chiar ceva, cum să spun, că dacă ați fi auzit și ați fi publicat aș fi fost atacat de ceilalți; și anume că am vorbit despre ideea că nu este operațional conceptul de identitate națională și că pentru mine este mult mai corect să vorbești despre specific național și nu despre identități, care sunt concepte esențialiste care conduc la politici uneori criminale. Mircea Mihăieș a fost moderatorul și a fost cel care organizat. Dacă spuneți că toate seria de conferințe este făcută de protocroniști din ăștia care sunt fascizanți, înseamnă că toți oamenii aceștia, cum să zic, sunt etichetați și aruncați anatemă asupra lor.
Rep: Deci asta înseamnă că o parte sunt protocroniști?
Mircea Dumitru: Cunoscuți dinainte. Dacă vorbiți de pildă despre Bădescu, ei erau cunoscuți înainte să apară această serie de conferințe.
Rep: Și de ce i-ați acceptat în această conferință pe care spuneți că ați inițiat-o?
Mircea Dumitru: Cum adică eu l-am acceptat? El are libertatea să facă la institutul unde a fost legal, înainte de a ajunge eu vicepreședinte, a fost numit director și are încă mandat de director. A făcut această conferință. Cum să zic, Academia Română nu este o unitate militară în care poate să dea ordin președintele cine face și cine nu face. Putem să nu fim prezenți. Putem după aceea, cum mă întrebați dumneavoastră să vă spun care e părerea mea. Dar nu poate instituția să interzică unui institut, exceptând lucrurile care sunt într-adevăr împotriva legii. De pildă, dacă cineva acolo ar fi adus însemne legionare, fasciste, atunci trebuia respectată legea. Și care altminteri nici n-a fost respectată de ani de zile.
Rep: Care este părerea dumneavoastră cu privire la această conferință organizată de Ilie Bădescu?
Mircea Dumitru: Eu nu am participat la ea, nici nu eram în țară, dar oricum nu m-aș fi dus și oricum mă delimitez de cei care au astfel de viziuni. Și dacă aflu de la dumneavoastră acuma, că n-am văzut cartea asta a lui Dugin, dar am auzit că a făcut postfața, sigur că evident că eu nu am niciun fel de simpatii, nicio susținere pentru aceste ideologii și pentru această viziune. Dar cum să zic, lumea mă cunoaște nu de ieri, de astăzi.
Rep: Tocmai de aceea este o surpriză prezența dumneavoastră la acea masă, alături de Dan Puric.
Mircea Dumitru: S-ar putea spune invers. Domnul Dan Puric a venit după ce eu eram acolo deja la acea masă și de felul meu nu sunt un om laș. Adică nu pot să zic: domnule, hai să mă fofilez acum să nu mă vadă lumea. M-aș fi simțit mult mai prost după ce făcusem promisiunea asta față de acea doamnă […] și nu cred că ar fi fost mai elegant să fac acest lucru, chiar dacă mi-am dat seama că nu e un moment foarte bun, dar nici nu puteam să anticipez că se va întâmpla acum așa ceva, că cineva fotografiază în mod expres ca să mai facă un mic scandal pe Facebook.
Rep: Problema, din punctul dumneavoastră de vedere, este că a fotografiat și că avem această discuție?
Mircea Dumitru: Nu. Putea să pună fotografia. Nu, cu dvs nu am nicio problemă, dvs sunteți ziaristă și trebuie să informați publicul plecând de la o situație care este creată, care este reală și despre care oamenii au nevoie de clarificare și de informații. E foarte corect ceea ce faceți.
Rep: Spuneți că este o problemă faptul că domnul Iovănel a publicat fotografia?
Mircea Dumitru: Domnul Iovănel putea să adauge – dacă eu aș fost, aș fi putut să adaug: iată, asta a fost situația, nu înțeleg despre ce este vorba. Ar putea domnul Dumitru să explice? Ceea ce am și făcut. Ați văzut că i-am răspuns foarte decent, fără să fiu iritat sau nervos și cu un limbaj foarte bun, cred eu. Adică nu a fost nimic acolo deranjant și fapt e că și dânsul mi-a răspuns înapoi. Însă putea să spună chestia asta: a plecat imediat după aceea. Asta n-a spus-o, asta au spus-o alții care au comentat și se poate vedea pe film. De ce n-am stat până la capăt?
Rep: De ce n-ați stat până la capăt?
Mircea Dumitru: Păi tocmai pentru că era acolo Dan Puric.
Rep: Ați replicat pe pagina de Facebook a domnului Iovănel: «Trebuie să învățăm să vorbim și cu cei cu care avem dezacorduri profunde».
Mircea Dumitru: Asta e adevărat, asta e adevărat.
Rep: Și ați vorbit despre dezacordurile profunde pe care le aveți, ați vorbit cu dumnealui?
Mircea Dumitru: Cu cine?
Rep: Cu dl Dan Puric.
Mircea Dumitru: Cu dl Puric n-am avut niciodată niciun dialog, nici privat, nici public. Ceea ce am spus acolo este că o țară în care ajungem să refuzăm să vorbim cu cei cu care nu suntem de acord este o țară cum este România astăzi.
Rep: Dar dumneavoastră spuneți că nici dvs nu ați vorbit cu Dan Puric.
Mircea Dumitru: Niciodată n-am vorbit cu Dan Puric și nici un era acolo ocazia, împrejurarea, momentul să avem discuții. Fiecare a vorbit câte puțin, câteva minute despre acea autoare, despre acea doamnă și despre cartea ei.
Rep: Și atunci de ce transmiteți că «trebuie să învățăm să vorbim și cu cei cu care avem dezacorduri profunde», dacă dvs nu ați făcut-o?
Mircea Dumitru: Pentru că toate replicile care au fost date acolo, dacă le citiți, sunt în acest sens: Cum e posibil ca Mircea Dumitru, care este vicepreședinte, care este academician, care știm ce a făcut, cum e posibil să stea la aceeași masă cu Dan Puric? Eu vă spun următorul lucru: dacă ar fi fost, de pildă, o discuție publică la BCU (Biblioteca Centrală Universitară) sau în altă parte, în care ar am fi spus: haideți să discutăm care sunt părerile lui Mircea Dumitru și ale lui Dan Puric sau ale lui Y. Chiar dacă erau complet opuse, într-o societate democratică discutăm. Până când omul nu este arestat. Aflu acum că el este un simpatizant fascist. De ce nu are proces pentru asta?
Rep: Procuratura trebuie să răspundă pentru așa ceva.
Mircea Dumitru: Adică vi se pare normal să nu mai discutăm deloc unui cu alții, pentru că nu suntem de acord?
Rep: Absolut deloc, dar văd că dumneavoastră nu ați discutat cu el. De asta nu înțelegeam sensul acestei afirmații.
Mircea Dumitru: Păi acolo nu era împrejurarea. Era un comentariu mai general, doamna Pantazi, în care spun că într-o lume civilizată și într-o societate democratică diferențele, oricât de grave, se rezolvă sau se clarifică, dacă nu se rezolvă, într-un dialog și nu violent și nu altfel. Ori cele mai multe lucruri care au fost extrase din articolul dacă se poate numi articol cel de pe Facebook și din fotografia domnului Iovănel erau făcute ca un fel de public shaming pentru mine și ca un fel de reîntărire a ideii că: iată ce este Academia Română! Un cuib de legionari, un cuib de conservatori. Voicu este acolo, care e un susținător al lui Georgescu, Bădescu este acolo. Deci sunt 3-5-6-10 care pot să facă treaba asta, ca în orice instituție, că și în universități sunt așa probabil, și în Guvernul României, și la președinție ș.a.m.d. și din asta tragem concluzia că și Mircea Dumitru este așa. Foarte bine, dacă asta este ceea ce vor oamenii să creadă, eu nu pot să mă lupt cu credințe lor, numai că este complet fals.
Rep: Văd că este pentru a doua oară când vă regăsiți alături de Dan Puric. Prima oară, cel puțin documentată de noi, este o carte despre pandemie care se numește „COVID. Colivia noastră”.
Mircea Dumitru: Asta era editată de un profesor de la Iași și citiți ce am scris eu acolo față de ce au scris ceilalți.
Rep: Sunt în această carte și câteva personalități care susțin știința, și nu pseudoștiința. Așa însă întrebarea mea este: de ce ați acceptat să publicați laolaltă?
Mircea Dumitru: Dacă, de pildă, eu sunt complet împotriva celor care susțin pseudoștiința și am făcut împreună cu Daniel David această echipă în care să atragem atenția și Guvernului și celorlalți că au acceptat în România meserii de tipul numerolog, chiromanțist, ghicitor în stele și în cafea, nu trebuie să discuți cu oamenii ăștia care cred, măcar cu unii dintre ei, să fie totuși convinși că această ideologie, iată, nu este doar falsă, ci poate să fie foarte periculoasă? Nu trebuie să discuți cu ei? Adică într-o carte de asta în care poate exista implicit o polemică între studii, pot fi doi, trei, 50 acolo, dar mai sunt alți doi-trei care nu sunt lași și care acceptă în aceeași carte să susțină o părere complet opusă.
Rep: Deci susțineți binele făcut ajungând la publicul expus pseudoștiinței.
Mircea Dumitru: Foarte mulți sunt așa acum, sunt enorm de mulți. Și chiar m-am hotărât acum vreo doi ani, înainte de fi în plină pandemie, m-am hotărât să scriu o carte chiar așa numită: Împotriva teoriilor conspiraționale. Ei bine, acuma o voi face. Nu că aș avea cine știe ce succes cu asta, din moment ce aceste teorii sunt la nivelul, să zicem, președintelui Statelor Unite. Dar trebuie spus. Și încă o dată: această chestiune trebuie spusă în dialog chiar cu oamenii aceștia care nu cred aceste lucruri pe care eu le susțin sau Daniel David.