Anonimizarea datelor studenților când sunt publicate rezultatele la examene, impusă de regulamentul european pentru protecția datelor personale – GDPR, a fost prezentată de președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, drept o situație în urma căreia „a pierit interesul pentru performanță”. Publicarea numelor ar însemna că „îi jignesc” pe studenți, a apreciat academicianul. În cadrul unei conferințe desfășurate, sâmbătă, la Cluj, acesta s-a dat exemplu pe sine, arătând că, atunci când lua o notă mult mai mică decât un coleg, era determinat să învețe mai bine, pe când, dacă nota mică ar fi rămas ascunsă, nu ar fi avut motivație să își îmbunătățească situația.
La conferința „Vizionarii”, desfășurată sâmbătă la Cluj-Napoca, președintele Academiei, fost rector al Universității Babeș-Bolyai și profesor de istorie, a afirmat că „eu nu am voie să public rezultatele examenelor studenților mei, cu numele lor și cu nota, pentru că îi jignesc”.
El a argumentat că această anonimizare ar avea efect asupra interesului tinerilor pentru performanță, deoarece „fiecare [student] se uită… unii nici nu recunosc numărul, habar nu au. Nici nu știu că au un număr, Doamne ferește (…) Altădată când eu vedeam că am luat 6 și vecinul meu, care a dat odată cu mine, a luat 9, mă gândeam ‘Cum, Dumnezeule, ăsta a putut să ia 9 și eu am luat numai 6?’ Mă puneam pe treabă și în semestrul următor, la materia respectivă – că examenele erau așa, în trombă – luam și eu 9, poate.”
Potrivit lui Ioan Aurel Pop, dacă în lipsa informațiilor cu privire la rezultatele altor studenți, se reduce interesul pentru performanță și concurență: „dacă habar nu aveam, nu știam, mă gândeam bine că nu știe cât am luat, am luat 5, cu un 5 mă duc mai departe, mai iau un 5…”.
- „A pierit interesul pentru performanță, O societate încă nu se poate clădi, în lumea noastră, fără performanță”, a apreciat președintele Academiei Române.
Declarațiile pe această temă ale lui Ioan-Aurel Pop, pe larg:
„(…) Ar fi bine să ne vedem de treburile noastre și să promovăm în continuare meritul. Văd că și la noi scade concurența. Eu nu am voie să public rezultatele examenelor studenților mei, cu numele lor și cu nota, pentru că îi jignesc. Trebuie să pun niște numere. Pun numerele și după aia pun nota. Fiecare se uită… unii nici nu recunosc numărul, habar nu au. Nici nu știu că au un număr, Doamne ferește. Unii își amintesc cine și cum era când era un număr scris pe mână și consideră că e rău.
Altădată, când eu vedeam că am luat 6 și vecinul meu, care a dat odată cu mine, a luat 9, mă gândeam ‘Cum, Dumnezeule, ăsta a putut să ia 9 și eu am luat numai 6?’ Mă puneam pe treabă și în semestrul următor, la materia respectivă – că examenele erau așa, în trombă – luam și eu 9, poate. Dar dacă habar nu aveam, nu știam, mă gândeam bine că nu știe cât am luat, am luat 5, cu un 5 mă duc mai departe, mai iau un 5…
A pierit interesul pentru performanță. O societate încă nu se poate clădi, în lumea noastră, fără performanță. Când vor veni roboții să ne conducă și noi vom deveni roboți și ei vor fi mai inteligenți ca noi, cum ne avertizează specialiștii în inteligență artificială, cine știe, va fi altfel. Dar eu cred în continuare în merit și în performanță.(…)”