Rectorul Universității din București, Marian Preda, a spus că România trebuie să aibă un muzeul al regimurilor totalitare, în centrul Bucureștiului, pentru ca generațiile de tineri să afle mai bine istoria țării. „Trebuie să avem în mijlocul Bucureștiului, în mijlocul României, un muzeu al regimurilor totalitare, cu o componentă majoră a evocării victimelor comunismului și a aducerii în memoria generațiilor noi, a tuturor atrocităților comise de regim comunist timp de 47 de ani în România”. Rectorul Universității a dat ca exemple alte țări cum ar fi Germania care are muzeul de la Auschwitz. Declarația a fost făcută de Marian Preda luni, în cadrul lansării programei de liceu a disciplinei obligatorii pentru clasa a XII-a, Istoria Comunismului în România.
- Aprobarea programei vine în contextul în care la primul tur al alegerilor prezidențiale (n.red anulate ulterior) românii – tinerii și adulți – au votat candidatul Călin Georgescu, cu discurs neolegionar, pro-putin, xenofob și antisemit.
Rectorul Universității din București, Marian Preda, a spus că este foarte important ca noul guvern să ia cât mai curând o decizie privind înființarea unui muzeul al regimurilor totalitare, în centrul Bucureștiului. În cadrul lansării programei pentru disciplina obligatorie de liceu, Istoria comunismului din România, eveniment organizat luni de Ministerul Educației, dar neanunțat presei, Marian Preda a explicat și necesitatea muzeului și cum ar trebui să arate:
„Aș recrea toată atmosfera comunistă cu magazinele alimentare în care nu găseai nimic în afară de legume și de creveți vietnamezi. Aș recrea locuri de cazare și apartamente din București în care să stea tineri 24 de ore la temperatură de 15° și cu frigiderele goale, pentru a vedea cum a fost, și mai ales cei care care promovează o falsă istoria perioadei comuniste. Trebuie să vedem imagini cu crimele comunismului, cu închisorile comuniste recreate cât mai natural, așa cum vedem imagini cu mii și zeci de mii de pantofiori de copii și de ochelari de adulți sau cu geamantane ale evreilor care au fost uciși de regimurile naziste în lagăre”, a spus Preda.
Rectorul Universității din București a mai spus că e necesar un astfel de muzel nu doar pentru tinerii care nu cunosc și nu au trăit istoria dar și pentru cei nostalgici, care au uitat și lucrurile negative:
„Trebuie să mergem acolo jos, unde nostalgiile există, unde generațiile în vârstă, își amintesc doar lucrurile pozitive pentru ei: faptul că era o egalitate, o egalitate în sărăcie, dar uită lucrurile negative, că toată România trebuia să vină la București în ultimii 4-5 ani pentru a-și cumpăra pâine. Bucureștiul era singura localitate, singurul loc din România în care puteai să cumperi pâine la liber. Uită că așteptau la coadă cu zilele ca să ia câteva zeci de litri de benzină pentru a putea să-și viziteze rudele de sărbători, că Moș Crăciun nu exista și că se transformase în Moș Gerilă. (…) Trebuie să afle românii că cel mai mare istoric al României, Nicolae Iorga a fost executat cu sânge rece de legionari și la fel Virgil Magearu și la fel mulți alți intelectuali. Trebuie să afle românii despre sutele de mii de victime ale comunismului în România. Lucrurile acestea nu sunt știute destul n-au fost promovate în media noastră și de aceea ajungem aici la revirimentul unor idei totalitare, unor mișcări totalitare, unor mișcări suveraniste și autoritariste, populiste în România, ca și în alte locuri ale lumii”, a spus Preda.
Redăm discursul integral al rectorului Marian Preda, în cadrul lansării programei de liceu Istoria comunismului din România
„Eu cred că nu putea fi un loc mai potrivit pentru lansarea acestei programe decât clădirea Universității din București. Aici, la câteva zeci de metri, se află balconul Universității, la 100 m este kilometru zero, sunt crucile care ne amintesc de victimele Revoluției din 1989 și este spațiul în care de fiecare dată românii s-au întâlnit în ultimii 35 de ani, atunci când libertatea a fost pusă în pericol. În această Universitate, în această clădire, din câte știu eu, la Facultatea de Istorie este singurul master de istoria comunismului în România decanul Facultății de Istorie, domnul Gheboianu fiind unul dintre specialiștii noștri în istoria perioadei comuniste. Și ce este mai important, profesorii și studenții Universității din București, în toată istoria ei de 330 de ani de la înființarea Academiei Domneștesti, al cărei ziduri sunt aici, în curte, sub zidurile actualei clădiri a universității, profesorii și studenții s-au ridicat pentru a apăra libertatea și valorile unei societăți deschise ale democrației. Sigur că este o perioadă specială pentru România și cu atât mai mult acum realizăm importanța unor astfel de demersuri. Aș vrea să-i mulțumesc doamnei ministru și echipei care a participat la elaborarea acestei programe. În același timp, aș vrea să mă întreb retoric, desigur, de ce a trebuit să dureze atât de mult? Este o întrebare pentru guvernările anterioare, pentru miniștri anteriori ai Educației. De ce a trebuit să așteptăm 35 de ani, așa cum am așteptat 30 de ani de după Piața Universității și 31 de ani până când s-a luat decizia de a renova această clădire. Și vorbesc despre renovarea clădirii pentru că ea spune ceva despre cât de mare importanță acordăm noi educației adevărate și bastioanelor culturii române, inclusiv care include, desigur, și istoria românilor.
A venit la rând cam târziu, istoria universității. De altfel, universitățile importante din România nu au ca în alte țări, un program de promovare a elitelor universitare academice. Noi ne-am uitat doar la învățământul superior de masă timp de 35 de ani și iată că lucrurile acestea ajung la scadență din când în când. Mă bucur că s-a întâmplat totuși lucrul acesta, mai târziu. Trebuie să avem o strategie care să includă mult mai multe lucruri și eu cred că o programă care va fi convertită într-un manual și Universitatea din București, alături de celelalte universități cu tradiție serioasă în studierea istoriei românilor, va participa, așa cum și-a propus și pentru alte domenii, la elaborarea unor manuale adecvate. Dar conținuturile importante nu țin doar de manual. Nu putem să ne luptăm cu literele dintr-un manual, cu literele scrise și tipărite și cu câteva fotografii istorice. Nu putem să ne luptăm cu filmele, imaginile foarte multe manipulatoare care sunt lansate în social media. Trebuie să avem conținuturi serioase, video și mai ales, trebuie să avem în mijlocul Bucureștiului, în mijlocul României, un muzeu al regimurilor totalitare, desigur, cu o componentă majoră a evocării victimelor comunismului și a aducerii în memoria generațiilor noi, a tuturor atrocităților comise de regim comunist timp de 47 de ani în România. Avem un memorial rezonabil la granița de nord a României, la Sighet. De mai mulți ani, Universitatea din București, prin vocea mea și a altora, spune peste tot că trebuie să avem în București, așa cum au toate națiunile care au trecut prin regimuri totalitare, muzee memoriale ale regimurilor totalitare și ale victimelor acestora. Vedem cum memoria victimelor Holocaustului este păstrată peste tot în lume. În Washington, în centru, vedem un Muzeu al Holocaustului, la fel, la Auschwitz-Birkenau în Germania. Trebuie să avem un astfel de muzeu al totalitarismelor în România – trebuie să afle românii că cel mai mare istoric al României, Nicolae Iorga a fost executat cu sânge rece de legionari și la fel Virgil Magearu și la fel mulți alți intelectuali. Trebuie să afle românii despre sutele de mii de victime ale comunismului în România. Lucrurile acestea nu sunt știute destul n-au fost promovate în media noastră și de aceea ajungem aici la revirimentul unor idei totalitare, unor mișcări totalitare, unor mișcări suveraniste și autoritariste, populiste în România, ca și în alte locuri ale lumii. Cred că este foarte important ca guvernul să ia deciziile acestea imediat în perioada următoare, noul guvern. Avem Casa Radio în centrul Bucureștiului, clădirea de la balconul căreia Ceaușescu, dictatorul Nicolae Ceaușescu a rostit ultimul mesaj și a a văzut ultima defilare în București. Putem acolo să facem un muzeu al totalitarismelor în centrul Bucureștiului, iar generațiile de tineri și mai puțin tineri să vină și să vadă. Aș recrea toată atmosfera comunistă cu magazinele alimentare în care nu găseai nimic în afară de legume și de creveți vietnamezi. Aș recrea locuri de cazare și apartamente din București în care să stea tineri 24 de ore la temperatură de 15° și cu frigiderele goale, pentru a vedea cum a fost, și mai ales cei care care promovează o falsă istoria perioadei comuniste. Trebuie să vedem imagini cu crimele comunismului, cu închisorile comuniste recreate cât mai natural, așa cum vedem imagini cu mii și zeci de mii de pantofiori de copii și de ochelari de adulți sau cu geamantane ale evreilor care au fost uciși de regimurile naziste în lagăre.
Trebuie să vedem toate lucrurile acestea: cum oamenii gospodari din mediul rural au fost arestați și deportați prin Bărăgan, cum intelectuali României au fost duși în închisorile comuniste și elitele noastre au fost decimate și trebuie să le vedem repede. În plus, aș vrea să vă spun că e foarte bine că acum mai târziu, mai bine mai târziu decât niciodată. Avem o programă și vom avea un manual de istorie a comunismului, dar o treime dintre tinerii noștri nu ajung în clasa XII-a. Uitați-vă, avem generații care la vârsta de 18 ani, generațiile acestea număr aproximativ 200.000 de elevi. Doar aproximativ 120.000 termină liceu și dintre ei și mai puțini iau bacalaureat. Dar deci trebuie să mergem mai jos cu istoria comunismului, la istoria de clasa a VII-a, de clasa a VIII-a astfel încât copiii foarte devreme să afle adevărul despre istoria României.
Avem multe de făcut, dar este o zi în care s-a făcut un pas înainte și cum în în domeniul acesta au fost puțini pași, trebuie să salutăm această zi. De asemenea, trebuie desecretizate toate documentele. La 35 de ani de la Revoluție, încă mai sunt documente care nu sunt puse la dispoziția istoricilor. Această secretomanie și de ce nu poate, protecție a celor care au comis crime în perioada comunistă, trebuie să înceteze în România, pentru că suntem în al 12-lea și va urma al 13-lea. Vedem ce se întâmplă în Georgia, vedem ce se întâmplă în Siria, unde lumea descoperă consecințele extrem de grave ale unei dictaturi de 50 de ani. Noi am avut 47 de ani. Vedem ce se întâmplă în continuare în toate regimurile autoritare din lume. Nu există regim autoritar care să fi sfârșit pozitiv pentru dictator, dar mai ales pentru populația țării în care regimul autoritar a existat.
Și lucrurile acestea trebuie să le spunem nu doar aici, în mediul universitar, în facultățile de istorie, care, desigur, știu istoria pentru că o scriu și o predau profesorii de la facultățile de istorie. Trebuie să mergem acolo jos, unde nostalgiile există, unde generațiile în vârstă, își amintesc doar lucrurile pozitive pentru ei: faptul că era o egalitate, o egalitate în sărăcie și uită lucrurile negative, că toată Câmpia Română, toată România trebuia să vină la București în ultimii 4-5 ani pentru a-și cumpăra pâine. Și cei care produceau pâine trebuia să vină în București pentru că Bucureștiul era singura localitate, singurul loc din România în care puteai să cumperi pâine la liber. Uită că așteptau la coadă cu zilele ca să ia câteva zeci de litri de benzină pentru a putea să-și viziteze rudele de sărbători, că Moș Crăciun nu exista și că se transformase în Moș Gerilă.
Am văzut recent o fotografie din 1949 cu Moș Geriă în față la Facultatea de Drept pentru că îl desființase și pe acesta. Acestea sunt informații pe care trebuie să le dăm copiilor din zilele noastre și să încercăm să le facilităm cu informații cât mai clare, cu imagini ale vremii, cu alegorii, cu studierea unor texte literare precum Ferma animalelor 1984 și alte astfel de lucrări, să le creăm o imagine cât mai clară a ceea ce a însemnat trecutul real al României în acea perioadă. Să le spunem că Partidul Comunist Român era necunoscut de către românul de rând și că avea sub 1.000 de membri când a venit armata ruși în România și peste noapte a ajuns la milioane de membri după aceea. Sunt lucruri pe care atunci cum le discuți cu oamenii simpli, îți dai seama că deși pare că noi, cei care suntem informați, le-am transmis pe mai departe, ele n-au ajuns acolo unde trebuie. Le doresc succes colegilor care vor elabora manuale, le doresc inspirație și îi chem alături de noi, cei care dorim să promovăm o educație de calitate, o informare corectă. Îi chem pe toți cei care pot să producă conținuturi și mai ales, să le difuzeze și pe alte canale decât educația formală din universități, din licee și din școlile generale”.