Barometrul de consum cultural realizat de IRES și publicat săptămâna trecută a analizat publicul român din perspectiva a cinci categorii de consumatori de cultură: omnivori, elitiști, sociali, reticenți la cultură și non-consumatorii. Categoria cea mai numeroasă este cea a „reticenților la cultură”. Rezultatele studiului subliniază „necesitatea elaborării unor strategii coerente de promovare a accesului la cultură pentru grupurile vulnerabile”.
- Studiul Barometrul de Consum Cultural 2023 se bazează pe un sondaj de opinie realizat de operatorul Institutul Român pentru Evaluare și Strategie (IRES), în perioada septembrie – octombrie 2023, pe un eșantion reprezentativ național pentru populația de 18 ani și peste. Volumul aproximativ al eșantionului este de 1035 de persoane, cu o eroare maximă de +/-3,1%, la un nivel de încredere de 95%. Aplicarea chestionarelor s-a realizat prin metoda CATI, pe un eșantion simplu, aleatoriu, prin generarea de numere de telefon cu format valid pe teritoriul României, prin metoda RDD (Random Digit Dialing).
Consumatorii omnivori, elitiști, sociali, reticenți la cultură și non-consumatorii sunt cele cinci categorii catalogate în Barometrul de consum cultural 2023. Cei care au realizat cercetarea recomandă prețuri accesibile la activități culturale în special pentru categoriile defavorizate, în special la sate și “o politică culturală oficială la nivel național“.
Sondajul din acest an relevă o noutate, aceea că, aparent, cel mai numeros segment de public este cel al consumatorilor reticenți la cultură (33%), urmat la o distanță semnificativă de segmentul non-consumatorilor (26%), de cel al consumatorilor elitiști (16%), de cel al consumatorilor sociali (14%) și apoi al omnivorilor (11%).
Din această categorie fac parte mai mult femeile (55%) cu vârste între 36 și peste 65 de ani, care au absolvit cel mult 8 clase, iar majoritatea au venituri între 1500-2500 de lei.
Rezultatele acestui studiu subliniază necesitatea elaborării unor strategii coerente de promovare a accesului la cultură pentru grupurile vulnerabile, astfel încât să poată fi gestionate și monitorizate inegalitățile sociale ce derivă din modul de structurare a comunităților de consum cultural în spațiul public. Strategiile la care ne referim ar putea include direcții de acțiune pentru alocarea de fonduri pentru o politică de preț de acces corect, care să vizeze persoanele provenite din categorii sociale vulnerabile. Nu în ultimul rând, reamintim încă o dată responsabilitatea și urgența la nivel național de a elabora politici publice pentru educație culturală, politici în care să fie implicate mai ales autoritățile locale, din patrimoniul cărora dispar tot mai multe instituții și obiective culturale menite să promoveze înțelegerea și aprecierea artelor și culturii în rândul populației cu acces limitat la resurse culturale.
În acest context, o sinergie între activitățile ce presupun acumularea de capital social și cele ce presupun acumularea de capital cultural ar putea fi creată doar printr-o politică culturală oficială la nivel național care să deschidă calea nu numai către înțelegerea rolului culturii ca element fundamental al unei evoluții sociale, dar și către strategiile corelative care să prioritizeze măsurile și indicatorii de succes al acestei politici”.
Pe baza categoriilor, cei care au realizat cercetarea spun că „această nouă distribuție ar merita o analiză mai profundă, pentru că intuim că rezultatele sunt urmarea unor discuții constant promovate în spațiul public despre efectele sociale, beneficiile comunitare și personale precum și despre cultura ca factor de dezvoltare. Aceste subiecte abordate generos de media, de autorități și regăsibile în toate discursurile creatorilor de cultură, permanent corelate cu încurajarea unui consum de cultură constant, ne arată că în viitor, dacă nu se iau decizii distructive, indicatorii culturali comparativi de țară ai României ar putea fi mai buni”, scrie în Barometru.
Categorii de consumatori de cultură
Analiza tipurilor de consum cultural în spațiul public pune în evidență existența a cinci categorii generale de comunități de consum cultural.
- Consumatorii omnivori. Aceștia se implică într-o măsură foarte ridicată în toate tipurile de activități ce presupun petrecerea timpului liber în spațiul public. Sunt mai mult bărbați în această categorie decât femei, majoritatea între 18 și 35 de ani, 43% au studii superioare și peste 6.000 de lei venituri.
- Consumatorii elitiști. Aceștia înregistrează valori ridicate îndeosebi în ceea ce privește participarea la activități orientate spre acumularea de capital cultural, dar nu sunt complet desprinși nici de restul activităților. Sunt mai multe femei în această categorie cu vârste între 36-50 de ani, majoritatea au post liceală absolvită și venituri între 2500 și 4000 lei.
- Consumatorii sociali. Aceștia se implică mai degrabă în activități ce presupun ideea de a fi împreună cu comunitatea restrânsă sau locală, dar ocazional se implică și în activități cu caracter cultural sau participă la festivaluri. Majoritatea bărbați, cu vârste între 18-35 de ani, care au absolvit cel mult post-liceal și au venituri între 1500-2500 lei.
- Consumatorii reticenți la cultură. Această categorie de consumatori se caracterizează prin faptul că înregistrează valori mici ale indicatorilor ce presupun participarea la activități orientate spre acumularea de capital cultural și participarea la festivaluri, având un consum înclinat mai degrabă spre acumularea de capital social. Din această categorie fac parte mai mult femeile (55%) cu vârste între 36 și peste 65 de ani, care au absolvit cel mult 8 clase iar majoritatea au venituri între 1500-2500 de lei.
- Non-consumatorii – acele persoane care înregistrează un nivel redus de participare la toate categoriile de activități. Majoritatea femei, peste 65 de ani, cu cel mult gimnaziu absolvit și un venit sub 1500 de lei.
„Analiza segmentelor de consum cultural în funcție de caracteristicile socio-demografice pune în evidență o serie de tendințe. Segmentul consumatorilor omnivori este compus în cea mai mare parte din tineri cu vârsta între 18 și 35 de ani, segmentul consumatorilor elitiști coagulează o proporție considerabilă din rândul persoanelor cu vârsta între 36 și 50 de ani, iar persoanele cu vârsta de peste 65 de ani alcătuiesc o parte considerabilă din segmentul non-consumatorilor. O pondere considerabilă din publicul cu nivel superior de educație se regăsește mai degrabă în rândul persoanelor ce compun segmentul consumatorilor omnivori (43%). Venitul este și el un factor foarte important al explicării apartenenței respondenților la una dintre categoriile de consumatori culturali, după cum urmează: peste jumătate dintre consumatorii omnivori au un venit lunar mai mare de 4000 de lei, peste jumătate dintre consumatorii culturali au un venit lunar mai mare de 2500 de lei, peste jumătate dintre consumatorii sociali au un venit lunar sub 4000 de lei, iar peste jumătate dintre persoanele care compun atât segmentul consumatorilor reticenți la cultură, cât și segmentul non-consumatorilor au un venit lunar sub 2500 de lei.
Dimensiunea localității pune și ea în evidență o serie de configurații aparte. Segmentul consumatorilor omnivori este format în cea mai mare parte din persoane provenite fie
din orașe mari (peste 200.000 de locuitori), fie din persoane provenite din mediul rural. Segmentul consumatorilor sociali este format, cu precădere, din persoane provenite din localități cu mai puțin de 30.000 de locuitori (din mediu rural sau urban), în timp ce segmentul consumatorilor reticenți la cultură și cel al non-consumatorilor reunește majoritar persoane provenite din mediul rural”.
Preferințele de consum cultural ale celor 5 categorii – nivelul de educație exercită o influență asupra apartenenței la toate segmentele de consum cultural
Consumatorii omnivori preferă să asculte audiobooks, să asculte rock, pop autohton si străin, hip-hop, electronică, latino, blues muzică clasică contemporană, country sau indie, să se uite la filme de comedie, acțiune și documentare online sau TV. Ei fac cumpărături online, folosesc internetul pentru muncă sau școală și intră pe rețele sociale.
Consumatorii elitiști preferă să citească cărți în format tipărit sau digital, să asculte muzică clasică, jazz, operă, muzică barocă, heavy metal și hard rock. Se uită la TV și online la filme de acțiune, comedii și documentare. Ei fac cumpărături online, folosesc internetul pentru muncă sau școală și intră pe rețele sociale.
Consumatorii sociali citesc ziare și reviste online și format tipărit, ascultă muzică religioasă pop și autohtonă, se uită la filme de comedie, acțiune și istorice și folosesc internetul pentru a sta în primul rând pe rețele sociale, apoi pentru cumpărături online și pentru streaming de filme.
Consumatorii reticenți la cultură preferă la forme de consum într-un spațiu care nu e public, să se uite la TV la emisiune de divertisment și filme prin cablu TV. Ascultă muzică pop autohtonă, se uită și online la comedii, filme de acțiune și documentare și folosesc internetul pentru rețele sociale, cumpărături, școală și muncă.
Non-consumatorii ascultă muzică prin intermediul mai multor dispozitive, preferă muzica populară și manelele, filme de comedii, acțiune și romantice pe TV și online și pe internet folosesc rețele sociale, fac cumpărături online și se uită la programe și filme online.
„Datele indică faptul că nivelul de educație exercită o influență asupra apartenenței la toate segmentele de consum cultural. Această variabilă acționeazăindependent de altele în explicarea predilecției către o anumităformă de consum cultural. Mai exact, rezultatele arată faptul că natât segmentele consumatorilor omnivori sau ale consumatorilor elitiști, cât și segmentele consumatorilor reticenți la cultură sunt diferite de segmentul non-consumatorilor prin prisma unui nivel mai ridicat al educației.
Dimensiunea localității reprezintă strict un factor de diferențiere a consumatorilor elitiști de non-consumatori, ceea ce înseamnă că segmentul consumatorilor elitiști este compus mai degrabă din persoane ce provin din localități cu un număr mai mare de locuitori. Dincolo de educație, consumatorii sociali diferă de non-consumatori în ceea ce privește vârsta, dar nu și în privința venitului. Un astfel de rezultat indică faptul că activitățile orientate spre acumularea de capital social prezintă cel mai scăzut risc de excluziune sau marginalizare socială. Cu alte cuvinte, activitățile orientate spre acumularea de capital social sunt cele mai incluzive. În același timp, modelele de regresie logistică arată faptul că vârstnicii reprezintă categoria socială cea mai expusă unor vulnerabilități în domeniul cultural, ținând cont de faptul că vârsta apare ca factor semnificativ de diferențiere al consumatorilor omnivori și al consumatorilor elitiști de segmentul non-consumatorilor.
Consumatorii reticenți la cultură înregistrează un grad mai ridicat de vizionare a programelor TV, a emisiunilor de divertisment și a filmelor prin cablu, Un astfel de rezultat pare să indice faptul că televizorul ține captiv un anumit segment de populație, împiedicându-l să se implice în activități ce presupun acumularea de capital cultural sau social.
Preferințele în materie de muzică constituie un factor de diferențiere a segmentelor de consumatori culturali în spațiul public. Consumatorii omnivori preferă muzică rock, muzică ușoară autohtonă sau străină, hip-hop/rap, electronică/house, blues, latino, indie, muzică clasică contemporană și country.
Consumatorii elitiști ascultă cu precădere muzică clasică/ simfonică, jazz, operă/operetă, muzică veche/barocă, dar și heavy metal sau hard rock. Consumatorii sociali sunt orientați spre muzica pop autohtonă, spre cea ușoară autohtonă și spre cea religioasă. Cel mai ridicat procent de ascultători de muzică pop autohtonă se regăsește în rândul consumatorilor reticenți la cultură, iar cel mai ridicat procent de ascultători de manele se regăsește în rândul non-consumatorilor.
Segmentele de consumatori culturali par a fi omogene și în ceea ce privește modul de utilizare a internetului.
Utilizarea internetului în scopuri comerciale și de socializare caracterizează toate tipurile de consum cultural. Utilizarea internetului pentru activități profesionale sau educaționale este mai degrabă specifică segmentului consumatorilor omnivori, segmentului consumatorilor elitiști și segmentului consumatorilor sociali, iar utilizarea internetului pentru vizionarea de filme online caracterizează într-o proporție ceva mai ridicată consumatorii reticenți la cultură și nonconsumatorii. Rezultatele privind consumul cultural în mediul online trebuie interpretate ținând cont de faptul că întrebările de chestionar referitoare la utilizarea internetului au vizat exclusiv referința anuală, deci au avut în vedere consumul sporadic. Utilizarea unui alt punct de referință (ex. lunar, săptămânal) și explorarea consumului ocazional de produse culturale în mediul online ar fi putut contribui la sublinierea unor rezultate mai nuanțate”, scrie în Barometru.