Liga Națiunilor: Croația - Portugalia, luni, 21:45, DGS 1
Liga Națiunilor: Spania - Elveția, luni, 21:45, DGS 3
Atacantul, care are dublă cetățenie, albaneză și italiană, este convins că Amir Rrahmani și colegii săi ar fi procedat la fel și ar fi ieșit de pe gazon și dacă scorul ar fi fost 3-0 pentru Kosovo și a explicat și de ce.
Mai mult, Llullaku susține că avea informații conform cărora kosovarii erau deciși dinainte de meci să iasă din teren la primele scandări din tribune. Oaspeții au anticipat că se va striga ”Serbia!, Serbia!”, astfel că au pus planul la cale dinainte.
”Sunt sigur că ar fi ieșit de pe teren și dacă era 3-0 pentru Kosovo! Am văzut meciul la televizor. Mi-a părut rău că s-a întâmplat așa. Din ce știu, jucătorii erau deciși să iasă de pe teren la primele scandări ale suporterilor români legate de numele Serbiei.
Sunt convins 100% că nu așteptau asta pentru a câștiga cele trei puncte la comisiile UEFA. E doar o durere prea mare. Vă dați seama că noi, cei din Kosovo, am trecut prin război. Avem rude care au murit în război. Am fugit de acolo, am văzut de toate.
E o rană care nu s-a închis, nu se uită. Credeți-mă, când auzi strigătul 'Serbia! Serbia' e foarte, foarte dureros.
Și ca să nu se mai întâmple au luat această decizie, de a părăsi terenul”, a spus Llullaku, conform fanatik.ro.
Fotbalistul albanez s-a destăinuit în 2021 și a povestit drama vieții sale.
”Prin ce a trecut ea (n.r. mama lui) când tatăl meu a murit. Practic… Tata s-a spânzurat când eu aveam șase ani. Și mama a fost cea care l-a găsit!”, a spus Llullaku.
După ce a jucat la mai multe echipe de amatori din Italia, în 2012 Azdren Llullaku a fost transferat de Gaz Metan Mediaș. A devenit rapid golgheterul echipei, iar în sezonul 2015/2016 a fost cel mai bun marcator al Ligii 1. Au urmat convocări la echipa națională a Albaniei, titluri de campion, însă totul se putea termina tragic, înainte de a începe, în 1999.
După ce a mai jucat la Poli Iași, Llullaku a mers în Kazahstan, la Astana și Tobol, s-a întors pentru o scurtă perioadă în Italia, la Virtus Entella, după care a revenit în România la Astra. Sezonul 2019/2020 l-a petrecut în Belarus, la campioana Soligorsk, iar din vara lui 2024 joacă pentru Gloria 2018.
Tatăl lui Azdren Llullaku a decedat când fotbalistul avea doar șase ani, iar el și fratele său au rămas în grija mamei. În 1999, când războiul din Iugoslavia a izbucnit. aceștia au fugit, alungați cu rafale de mitraliere. A evitat din nou moartea când nu s-a urcat într-o ambarcațiune care a eșuat și s-a stabilit în cele din urmă în Italia.
”Aveam 10 ani. În 1999 a venit războiul, a trebuit să fugim din orașul nostru. Am mers 36 de ore, pe jos, prin munți. Eram mulți, vreo 10.000 de persoane au plecat, trăgeau spre noi, nu să ne omoare, să ne sperie, să fugim. Puteau să ne omoare lejer. Era frig, era zăpadă și… când am ajuns sus, în munte, ne-am oprit să ne odihnim.
Și în momentul ăla, când m-am întors să văd orașul, se vedeau flăcări. Dacă am fi rămas acolo am fi fost pierduți. Din păcate au fost și cazuri, persoane în vârstă, care nu puteau să meargă, să plece și… Am trecut în Muntenegru. Așa că am scăpat.
Am luat un autobuz spre Albania, acolo aveam niște rude ale bunicului meu. Mama mea fiind singură cu noi doi. Tata… (n.r.- își freacă nervos un colț de sprânceană) când aveam șase ani, a plecat dintre noi și mama... mama a vrut să ne dea un viitor mai bun, să ne ducă în Italia, chiar dacă, inițial, ne-am pus în plan să ajungem în Germania, la un unchi.
Mama a ales o metodă mai, să zic așa, riscantă. Ne-am urcat pe o barcă de 30 de persoane în care eram, înghesuiți, vreo 60. Îți luau banii înainte, iar pe unii îi duceau în cerc și-i lăsau tot în Albania. Când a venit rândul nostru să plecăm, călăuzele, mafia, ne-au spus că o să plecăm a doua zi, pentru că e barca plină.
Toți din acea barcă au murit. Am aflat ulterior. Asta a fost șansa noastră să trăim. A doua zi am plecat, am ajuns la Bari, în Italia, ne-au aruncat în mare, la vreo 200-300 de metri în larg”, a dezvăluit Azdren Llullaku, pentru playsport.ro.