Căldura face ravagii! Atunci când nu face ravagii în viețile noastre, face în prognozele și mai ales în avertizările Agenției Naționale de Meteorologie. O trecere în revistă a codurilor de caniculă emise de ANM în ultimii 10 ani arată nu numai că temperaturile cresc – cât mai ales că ANM e dispusă să dea coduri roșii pe bandă rulantă. De exemplu, în acest an, ANM a emis două avertizări cod roșu de caniculă – la temperaturi la care, în 2015, dădea cod galben, sau doar „informare meteorologică” (fără cod).
37 – numărul fatidic
Cele două coduri roșii de caniculă decretate în ultimele zece zile au avut ca punct de referință temperatura de 37 de grade: Unul a fost decis în urma unei prognoze de 37-41 de grade, celălalt 37-42 de grade.
Dacă urmărim prognozele și codurile din ultimii zece ani, observăm că 37 e un număr magic, care poate fi interpretat variabil: Astfel, în 2019 (an cu vară mai rece și fără mari valuri de căldură), ANM dă doar cod galben, pentru temperaturi de 37-38 de grade (valori care se încadrează perfect în codul roșu de săptămâna trecută).
Dacă mergem și mai în urmă în timp, observăm că la prognozele din anii 2014-2015 și mai vechi, 37 de grade Celsius e temperatura la care se dă cod galben, cel mult. În iulie 2016 este și un caz în care, pentru temperaturi de 36-37 de grade, ANM eliberează doar o „informare meteorologică” – atenționare de rang inferior codului galben. (vezi foto)
Deci pe parcursul a mai puțin de zece ani, 37 de grade a ajuns, de la „Cod galben, sau nimic” – direct la „Cod roșu, prăpăd”!
La 38 de grade, e „cod curcubeu”
Dacă 37 era ieri mumă și azi – ciumă, 38 e o cifră cu valențe și mai mistice, fiind cel mai probabil numărul la care codurile încep să se amestece și să se învârtă, ca acul busolei în Triunghiul Bermudelor: La avertizarea din 13 iulie 2024, avem cod portocaliu în Transilvania și Dobrogea, cu temperaturi de 35-40 de grade, și cod roșu în rest, cu temperaturi de 37-41 de grade. Deci pe undeva pe la 38-39 de grade e destul de cald (dacă ești la Tulcea sau Sibiu), dar dezastru curat (dacă ești la București).
În 2021 avem un cod galben la 34-39 de grade, asociat unuia portocaliu, la 38-40. Iar în 2020, avem 35-38 (galben), cu 37-39 (portocaliu), și 38-39 de grade (cod roșu) – deci la 38 de grade suntem în toate codurile.
Situația aceasta nu e o premieră, și la codul roșu din 2015 temperatura de 38 de grade Celsius fiind în intervalele de galben, portocaliu și roșu – în același timp!
(foto – Tabel cu codurile portocalii și roșii de caniculă de referință – perioada 2007-2024)
Cine n-are coduri roșii, să și le cumpere!
Pentru a evita situații ca cea descrisă mai sus, meteorologii ANM și-au mai ajustat metodele, în ultimii ani. O soluție a fost lărgirea plajei de referință, prin includerea unor temperaturi banale între cele de cod galben, respectiv prognozarea unor temperaturi foarte mari – pentru a împinge codul roșu cât mai departe de valorile codului portocaliu. Neajunsul acestei metode este că lumea a început să se prindă că la codul galben sunt același temperaturi care ieri și alaltăieri nu erau nimic de speriat. Iar la capătul celălalt, natura a refuzat să coopereze: Pe 13 iulie 2024, la un cod roșu cu temperaturi prognozate de 39-41 de grade, abia s-au înregistrat o singură valoare de 40 de grade – în buricul târgului, în București. Practic, atât această valoare, cât și restul temperaturilor reale s-au încadrat perfect la codul portocaliu (35-40 de grade) prognozat în aceeași zi…
Situația nu e unică, și la codurile precedente valorile maxime prognozate fiind atinse arareori și de cele mai multe ori refuzând să se materializeze.
O altă metodă de ajustare a prognozelor ridicole a fost aceea a limitării la două coduri simultane – deci dacă ANM dă cod roșu, automat includ pe cât posibil toată țara în cod portocaliu. Și aici, frizând penibilul – de pildă, la recentele coduri roșii, Litoralul a fost inclus o dată în cod portocaliu, apoi în cod roșu… cu temperaturi prognozate de 32-35 de grade…
Aerul e cald, dar caii verzi pe pereți sunt fierbinți!
Pentru a compensa deficiențele din prognoze, cei de la ANM au început să invoce și alți indicatori, care să justifice codurile. „Indicele temperatură-umezeală (ITU)”, indicator pseudo-științific a cărui definiție e aproape imposibil de găsit (mai ales pe site-ul ANM), e nelipsit în codurile de caniculă. În presă putem găsi articole unde ni se explică modul de calcul (diferit de la un articol la altul) al ITU și la ANM singura certitudine este că până la 80 de unități e bine, iar la 80 de unități ITU se blochează și devine brusc „prag critic”!
Mai nou, cei de la ANM s-au molipsit din presă și au început să invoce „temperatura resimțită” – un alt indicator pseudo-științific, frate bun cu ITU. Cum fiecare site meteo are propria sa modalitate de calcul a „temperaturii resimțite”, într-o zi cu 35 de grade poți „resimți” 32 sau 39 de grade – în funcție de serviciul meteo pe care îl folosești.
Presa a depășit pragul critic!
Privind retrospectiv, putem observa că în ultimii 8-9 ani codurile roșii ale ANM s-au înmulțit ca ciupercile după ploaie. O transformare similară s-a petrecut și în presa centrală: Dacă până prin 2015-2016 codurile de caniculă erau de cele mai multe ori subiecte pentru presa locală, ignorate de presa centrală sau condamnate la știri de 10 rânduri, acum ele au devenit subiecte de deschidere. În special după 2020-2021, odată cu includerea încălzirii globale în baremul de „știri oficiale”, numărul și frecvența articolelor dedicate de presa centrală codurilor de caniculă sporește considerabil.
În același timp – așa cum arătam anterior – de cele mai multe ori prognozele sunt exagerate, iar natura se încăpățânează să nu coopereze. Iar reporterii și meteorologii sunt nevoiți să recurgă la tot felul de șmecherii – pentru a genera subiectul pe care natura nu îl livrează conform: De exemplu, se apucă să măsoare temperatura la sol, pe mașini sau pe asfalt (truc ieftin, pentru că temperatura la sol atinge în mod normal 40-50 de grade în această perioadă, cum poate depune mărturie oricine a fost la plajă, în luna iulie). O altă șmecherie e inventarierea de recorduri de tipul „10 la kil”: „Cea mai mare minimă pentru luna iulie”, „Cea mai mare temperatură pentru a doua decadă a lunii iulie, în orașul X”, „Cea mai mare temperatură pentru data de 13 iulie, în orașul X, la ora Y” etc.
Și, bineînțeles, se folosește din plin „temperatura resimțită”, șmecherie foarte utilă – pentru că compari temperaturi din trecut, înregistrate regulamentar, cu informația de pe un site care dă temperaturile inventate cele mai mari (site care de obicei nu e citat).
În felul acesta sunt produse știri fantastice, cu temperaturi de 70 de grade („pe mașinile de culoare închisă”), sau 44 de grade (temperatură resimțită) – dar fără valorile reale, care de cele mai multe ori sunt banale. Mai rar, reporterii au decența să dea, pe la coada articolului, și măsurătorile reale, caz în care se risipește toată vraja, temperaturile reale fiind unele de așteptat pentru „luna lui Cuptor” și întotdeauna cu 4-5-6 grade mai mici decât cele „resimțite”…
Dacă temperaturile nu cresc, să crească măcar codurile!
Primul cod roșu de caniculă din istoria României a fost decretat în iulie 2007. Fiind o premieră, și pentru ca lumea să nu bănuiască umflarea prognozei de către meteorologi, ANM a simțit nevoia să se justifice: Erau la acea dată deja două zile cu temperaturi peste 40 de grade înregistrate la multiple stații meteo. Prelungirea valului de căldură a adus prognoze de 43 de grade la umbră. La final, a fost înregistrată o valoare maximă de 44,3 grade, la Calafat.
Le-a trebuit apoi meteorologilor ANM încă opt ani, pentru a da următorul cod roșu. Acesta a fost unul tras de păr – 38-39 de grade prognozate la Arad și Oradea, meteorologii argumentând că temperaturile acestea „se apropiau de maxima zonei”. La final, doar la Arad s-au atins 38 de grade, în același timp la Botoșani și Bacău (cod portocaliu, ambele) fiind înregistrate temperaturi similare sau mai mari. Subiectul nu a trezit interesul presei centrale, care era la vremea respectivă mai preocupată de „ciuma roșie”, decât de codurile roșii.
Al treilea cod roșu de caniculă a venit în 2017. Din nou, cu nu foarte mare interes în presă. Cei care însă au abordat subiectul au anunțat senzaționalist temperaturi prognozate de 39-44 de grade (în realitate meteorologii prognozaseră doar 39-42, iar maxima înregistrată efectiv a fost de 40 de grade).
De aici încolo, codurile de caniculă se înșiră ca mărgelele. Odată obișnuit publicul și perfectată tehnica argumentației, ANM a scăzut treptat baremul de la care pot decreta codul roșu, de la 40 de grade în anul 2007, la 38 de grade, în ultimii ani. În premieră, în 2024, au fost date coduri roșii pentru temperaturi începând de la 37 de grade Celsius.
În același timp, niciunul din valurile de căldură din ultimii 15 ani nu s-a comparat nici ca durată, nici ca intensitate, cu cel din 2007 – pentru care a fost dispus primul (și probabil singurul justificat) cod roșu de caniculă din istoria României. În ciuda potopului de coduri portocalii și roșii, temperatura nu s-a mai apropiat nici la două grade de maxima înregistrată în 2007 – 44,3 grade, la Calafat. Maxima absolută rămâne în continuare cea înregistrată la Ion Sion (Brăila), în 1951 – 44,5 grade.
În aproape toate cazurile, temperaturile înregistrate efectiv au fost mai mici decât cele prognozate în avertizările cu cod. Din toate codurile trecute în revistă, am găsit o singură excepție în care temperatura a fost mai mare – o înregistrare de 41,1 grade, tot la Calafat – culmea, pe o avertizare cu cod portocaliu…
Un articol de Răzvan PETRE