Reşedinţa familiei lui Claudiu Palaz s-a construit la începutul anilor 2000 la o azvârlitură de băţ de Marea Neagră, pe strada Tabla Buţii. Vila de 14 metri ocupa aproape toată lăţimea terenului, astfel încât pentru a ieşi din casă, era nevoie să sari un gard. Salvarea a venit din partea lui Radu Mazăre. Primăria a făcut un schimb de terenuri cu doi cetăţeni, la un preţ subevaluat grosolan. A preluat de la aceştia două parcele pe câmp, la sere, şi le-a dat la schimb un teren de 238 de metri pătraţi pe ţărmul mării, fix în prelungirea casei care figura în acte ca aparţinând lui Gheorghe Palaz (tatăl lui Claudiu Palaz). În loc să se îmbogăţească valorificând terenul la preţul pieţei, cei doi cetăţeni au vândut în pierdere acest teren lui Gheorghe Palaz. Pornind de la această achiziţie, curtea lui Palaz a crescut ca Făt Frumos, de la 365 de metri pătraţi cât avea la intabulare, la circa 1.000 de metri în prezent. Pentru ca această magie să se producă, curtea lui Palaz a înghiţit faleza Mării Negre şi o stradă din municipiu – domeniu public, care, conform legii, nu poate fi înstrăinat. (foto – Claudiu Palaz. Sub picioarele lui se află fosta alee Pescăruș, actualmente gazonul reședinței Palaz. Sursa foto Facebook)
Pentru început, trebuie clarificat un aspect: Casa de pe malul mării este locul în care Claudiu Palaz trage seara pentru binemeritata odihnă, după o zi de muncă grea. Ca în multe din afacerile lui Claudiu Palaz, casa şi terenul sunt trecute pe numele tatălui său, Gheorghe Palaz. În ceea ce priveşte modul în care a fost obţinut terenul şi modul în care Palaz a reuşit să îşi însuşească o stradă din municipiu, acestea au multe în comun cu alte afaceri marca „Palaz” – neamuri şi prieteni, interpuşi cunoscuţi din alte afaceri etc. De exemplu, schiţa de încadrare care consfiinţea transferul unei părţi din teren, de la primărie la o persoană privată, e semnată de Dan Dilancea – cunoscut interpus al lui Claudiu Palaz. Colac peste pupăză, în acelaşi timp în care Palaz ajungea să se facă stăpân peste stradă şi faleză, primăria Constanţa derula o afacere trasă la indigo, prin care alţi interpuşi cunoscuţi ai lui Palaz – familia Galan – ajungeau proprietarii unei hălci din Faleză Nord, tot la preţ de nimic, tot pe ţărmul mării. Dar despre această afacere vom scrie altă dată.
Vizionarul Palaz
Terenul pe care e construită casa lui Palaz are în acte 365 de metri pătraţi, cu o deschidere la stradă de aproximativ 17 metri. În spate se învecinează cu o altă clădire, iar în spre mare se învecina cu un teren al primăriei şi Aleea Pescăruş. În cei aproape 17 metri disponibili, Palaz şi-a construit vila din gard în gard, fără loc de parcare, curte sau acces facil către piscina din spatele casei. Un gest riscant, mai ales pe malul mării, din apele căreia poate ieşi oricând un rechin imobiliar, care să trântească un bloc de 12 etaje între tine şi plajă.
Ca un făcut, la câteva luni după finalizarea vilei lui Palaz, primăria lui Mazăre s-a decis să scoată terenul din vecinătate la vânzare, iar acesta a ajuns, de parcă ar fi fost predestinat, să se transforme în curtea lui Palaz.
Teren pe malul mării, cu 9.000 de dolari!
Ca să nu bată la ochi, primăria Constanţa nu i-a dat terenui direct lui Claudiu Palaz sau tatălui său, ci unor cetăţeni obişnuiţi – Fam. Matei. Aceştia renunţau în favoarea primăriei la două parcele de pe strada Vârful cu Dor (zona sere) şi primeau la schimb un teren pe strada Tabla Buţii (zona Delfinariu, ultima parcelă, lipit de casa lui Palaz). Tranzacţia este una bizară – primăria ia două loturi de casă de care nu avea nevoie, pe unde şi-a înţărcat dracul copiii, la sere în mijlocul pustiei, şi dă la schimb un lot pe malul mării.
Preţul la care este echivalată proprietatea de pe malul mării e unul de cascadorii râsului: circa 9.000 de dolari. Pentru cei care nu au avut parte de tranzacţii imobiliare în acea perioadă, cu 9.000 de dolari îţi cumpărai la acel moment în Constanţa un apartament de două camere în stare proastă, sau într-o zonă nefavorabilă. Sau o garsonieră mai aranjată, cu gaz tras, gresie şi faianţă nouă.
În acest moment, terenurile în zonă se tranzacţionează cu circa 950-1000 de euro/mp, preţul actual al acelei parcele trecând lejer de 200.000 euro.
Lui Palaz i-au vândut în pierdere
Practic, cei doi soţi care au perfectat schimbul de 9.000 de dolari cu primăria primiseră o „pleaşcă” – un teren care valora lejer 100-200.000 de euro, la un preţ de câteva zeci de ori mai mic. Având aproape 10 metri deschidere la strada Tabla Buţii, parcela de pe malul mării era ideală pentru construirea unei case, ba în Constanţa s-au construit şi blocuri pe parcele de două ori mai înguste.
În aceste condiţii se petrece primul act de magie: Cei doi norocoşi, în loc să se apuce de construit sau să valorifice terenul la justa valoare şi să se umple de bani, vând terenul în pierdere!
În iunie 2003, primăria evaluase terenul de pe malul mării la 9.003 dolari, iar cele două de pe strada Vârful cu Dor la 9.754 de dolari, deci prin schimb soţii Matei pierduseră 750 de dolari. Şase luni mai târziu, în luna decembrie 2003, soţii Matei vând terenul la un preţ de doar 9.042 dolari, rămânând astfel cu o pierdere netă de 700 de dolari, başca onorarii, taxe şi tot timpul pierdut.
Norocosul de serviciu al acestei tranzacţii este bineînţeles Gheorghe Palaz, tatăl lui Claudiu Palaz, care era la acea vreme secretarul general al Prefecturii Constanţa. Pentru 9.000 de dolari, tatăl lui Palaz cumpără de la soţii Matei un teren de nota zece, care devine grădina Reşedinţei Palaz.
De altfel, aici este şi cheia afacerii: Ca teren de construit, parcela s-ar fi vândut ca pâinea caldă cu 100.000 de dolari. Ca grădină cu gazon şi parcare – destinaţia ei reală – preţul de 9.000 de dolari nu mai e aşa deplasat. Practic, e ca şi cum toată lumea (de la funcţionarii din primărie, la evaluatori, consilieri locali care au aprobat schimbul şi până la soţii Matei) ar fi ştiut de la bun început că acea bucată de teren va deveni curtea lui Palaz…
Strada publică din curtea lui Palaz
După alipirea grădinii de 9.000 de dolari, terenul lui Palaz ajunge să se învecineze spre mare cu Aleea Pescăruş (care mai figurează în PUZ-uri şi cu denumirea de Aleea/Strada Pescarilor) – domeniul public al Municipiului Constanţa. Această alee pietonală începe dinspre cartierul consilierilor, prin faţa blocurilor, până în strada Grozeşti, apoi pe marginea falezei pe lângă case, până în Strada Zorelelor şi capătul liniei 102.
Acest lucru este certificat de nenumărate planuri de încadrare ale altor obiective construite în zonă, care menţionează clar că este vorba de o alee pietonală amenajată – circulaţie publică, domeniul public al primăriei, amenajat cu bani publici.
În anul 2000, când începuse să se ridice vila familiei Palaz, pe alee se mai putea trece cu maşina, între strada Răchitaşi şi Tabla Buţii. În 2003, după alipirea de către Palaz a grădinii de 9.000 de dolari, primăria amenajează aleea pietonală, în acte existând oficial 6 metri între gardul lui Palaz şi buza falezei. Ulterior, curtea lui Palaz înghite faleza, aleea dispărând cu totul în perioada 2011-2012.
Pe culmea falezei circulaţia e acum imposibilă, iar vicepreşedintele Consiliului Judeţean se uită în jos, din grădină, direct la plaja de dedesubt. Limita curţii sale e acum la circa 5 metri spre mare de la fosta margine a falezei.
În momentul de faţă, terenul lui Palaz are circa 1000 de metri pătraţi, pentru a se ajunge la acest bilanţ ea înghiţind atât aleea Pescăruş, cât şi faleza Mării Negre. Faptul a fost consemnat şi de procurorii ce analizau matrapazlâcurile imobiliare ale fostului prefect, aceştia ajungând la concluzia că Palaz şi-a însuşit o stradă din Municipiul Constanţa – teren proprietate publică a statului, ce nu poate fi cumpărat de nimeni.
Un articol de Răzvan PETRE