Unul dintre lucrurile pe care orice instructor auto bine pregătit le va sublinia încă de la început este atenția la un detaliu important: obiectele din oglinda mașinii sunt, de fapt, mai aproape decât par. Iar dacă elevul este curios, ar putea întreba imediat: „De ce?”
De ce sunt mai aproape decât par? Răspunsul stă în designul oglinzilor laterale ale unei mașini, care sunt convexe, adică curbate spre exterior. Această formă îi permite șoferului să aibă un câmp vizual mai larg, oferind o perspectivă mai cuprinzătoare asupra potențialelor obstacole din trafic și, astfel, crescând siguranța.
De aceea, întâlnim oglinzi convexe și în alte locuri, cum ar fi la capătul unei alei sau în intersecțiile cu vizibilitate redusă, pentru a-i ajuta pe oameni să vadă mai bine în după colț. Aceste oglinzi par mai evident curbate decât cele de pe mașini, având un aspect mai apropiat de un ochi de pește.
De ce sunt obiectele din oglinda mașinii mai aproape decât par?
Dezavantajul acestei forme convexe este că distorsionează dimensiunea obiectelor, schimbând percepția șoferului asupra distanței reale față de obiectele din spatele mașinii. Dacă nu ești conștient de acest efect, acest lucru ar putea crea probleme de siguranță: o mașină care pare suficient de departe ar putea, de fapt, să fie prea aproape pentru a face o schimbare de bandă în siguranță. Tocmai din acest motiv, în multe locuri, pe oglinzile laterale ale mașinilor este inscripționată avertizarea „obiectele din oglindă sunt mai aproape decât par”, o aducere aminte permanentă pentru șoferi să fie atenți la manevrele rapide, explică IFL Science.
Există o soluție de compromis? De-a lungul timpului, oamenii au încercat. Un exemplu este dr. R. Andrew Hicks, profesor de matematică la Universitatea Drexel din Pennsylvania (SUA).
În 2012, Hicks a obținut un brevet în SUA pentru o oglindă creată ce implica zeci de mii de calcule, rezultând într-o oglindă cu un unghi de vizualizare de 45 de grade și distorsiuni minime.
„Imaginați-vă că suprafața oglinzii este alcătuită din mici oglinzi orientate la diferite unghiuri, ca un glob disco”, a explicat Hicks.
„Algoritmul este un set de calcule pentru a manipula direcția fiecărei fețe a oglinzii metaforice, astfel încât fiecare rază de lumină reflectată o imagine largă, dar fără prea multe distorsiuni, a scenei din spatele său”, spune cercetătorul.