Atunci când mușcați dintr-un măr sau tăiați o tufă de trandafiri, ce credeți, le provocați durere? Răspunsul scurt este nu – cel puțin, nu în modul în care o simt animalele.
Plantele nu au nervi, receptori de durere și un sistem nervos central, mecanismul biologic necesar pentru suferință, așa cum o înțelegem noi. Dar ar fi o greșeală să le respingem ca fiind complet lipsite de sensibilitate. Cercetări de ultimă oră, scrie britannica.com, arată că plantele posedă sisteme sofisticate de detectare, răspuns și chiar comunicare a daunelor, în moduri care estompează granița dintre organismul pasiv și perceptorul activ.
Neuroștiința durerii: de ce plantele nu o „simt”
Durerea, în regnul animal, este o experiență neurologică și emoțională complexă. Atunci când vă ardeți mâna, celule nervoase specializate (nociceptori) trimit semnale electrice creierului, care le interpretează ca fiind durere – un sistem de avertizare pentru a preveni alte vătămări. Plantele, însă, , creier și conștiință pentru a procesa suferința.
Asta înseamnă că sunt indiferente la rău? Nu chiar. Deși nu resimt durerea, ele recunosc rănile și reacționează defensiv, însă fără o conștiință subiectivă.
Inteligența plantelor: simțind pericolul fără nervi
Unele plante prezintă reacții aproape instantanee la atingere: Capcana lui Venus se închide în 0,3 secunde atunci când firele sale de declanșare sunt atinse, un răspuns fulgerător pentru o plantă.
Planta sensibilă (Mimosa pudica) își pliază frunzele în câteva secunde atunci când este deranjată, probabil pentru a descuraja erbivorele. Aceste mișcări sunt alimentate de modificările presiunii apei din celule, nu de nervi, dar dovedesc că plantele detectează și reacționează la stimuli fizici.
Avertizări electrice: „Sistemul nervos” al plantelor
Deși nervi adevărați, ele folosesc semnalizarea electrică pentru a transmite avertizări de pericol. Atunci când Arabidopsis thaliana (o plantă obișnuită de muștar) este mâncată de omizi, aceasta trimite unde electrice pe bază de calciu de la frunza deteriorată la celelalte, declanșând producția de substanțe chimice defensive.
Aceasta nu este durere – este un mecanism automat de supraviețuire, ca o alarmă de efracție declanșată de o spargere.
SOS chimic: cum strigă plantele după ajutor
Unele plante eliberează compuși organici volatili (COV) atunci când sunt rănite, „țipând” efectiv chimic: plantele de porumb și tutun emit COV parazite, care apoi atacă erbivorele care le mănâncă.
Salcâmul avertizează plantele învecinate cu privire la amenințările legate de pășunat, determinându-le să își sporească preventiv apărarea. Din nou, aceasta nu este o suferință conștientă, ci o tactică evoluată de supraviețuire.
Mitul „durerii” plantelor și de ce contează
Este tentant să ne imaginăm un morcov care țipă atunci când este recoltat, însă a proiecta asupra plantelor o suferință de tip animal este înșelător. Spre deosebire de animale, plantele nu au un creier centralizat pentru a procesa senzațiile. Nu pot fugi sau evita răul, astfel încât „durerea” nu ar avea niciun scop evolutiv. Reacționează la daune, dar fără a fi conștiente.
Implicații etice pentru vegani și nu numai
Unii susțin că, dacă plantele „simt” durerea, evitarea produselor de origine animală este inutilă. Aceasta este o echivalență falsă. Animalele au sisteme nervoase și manifestă comportamente de evitare, semne clare de suferință. Plantele reacționează la daune, dar fără a avea sentimente sau capacitatea de a suferi. Consumul de hrană la un nivel inferior al lanțului alimentar (plante mai degrabă decât animale) reduce în continuare daunele totale, deoarece animalele consumă mult mai multe plante decât ar consuma oamenii în mod direct.
Viitorul cercetării percepției plantelor
Oamenii de știință continuă să descopere modul în care plantele își „simt” mediul – detectarea sunetului (unele studii sugerează că rădăcinile cresc în funcție de vibrațiile apei), memoria (Capcana lui Venus se rupe doar după două atingeri, indicând o formă de memorie pe termen scurt), luarea deciziilor (vițele de vie aleg căile optime pentru cățărare, sugerând o capacitate primitivă de rezolvare a problemelor). Dar nimic din toate acestea nu implică conștiință, ci doar o programare biologică extrem de rafinată.
Verdictul final: fără durere, dar cu o conștiință uimitoare
Plantele nu sunt victime pasive ale mediului lor. Ele detectează amenințările, comunică cu aliații și se apără – toate acestea fără un singur neuron. Dar, cu excepția cazului în care redefinim „durerea” pentru a exclude conștiința, ele nu suferă.
Așa că nu ezitați: tăiați-vă grădina, savurați-vă salata și minunați-vă de lumea tăcută și sofisticată a inteligenței plantelor – doar nu vă cereți scuze broccoli-ului.
Sursa:
https://www.britannica.com/story/do-plants-feel-pain