În ultimele patru luni, România a intrat într-un tumult electoral din care pare că nu mai are puterea să iasă. Cauzele sunt multe, unele punctuale, legate direct de situația geopolitică din regiune, altele mai profunde, ținând de modul în care am evoluat în ultimii 35 de ani ca societate, de respectul pe care l-am acordat educației, de relația complicată pe care o avem cu trecutul comunist.
Democrația noastră firavă este mai amenințată ca oricând în ultimele trei decenii. Lideri politici aflați la putere, instituții, politicieni din opoziție, afaceriști dubioși, mercenari, organe de presă — toate rod, de câteva luni, din construcția aceasta, care, chiar dacă pare hâdă, era stabilă și mergea pe drumul corect. Pentru câteva voturi în plus sau pentru a nu pierde voturile unui electorat neadecvat realităților zilei, lideri guvernamentali au refuzat să vorbească tranșant despre valori democratice, despre dictatori și state care agresează alte state și care vor să ne facă săraci și vasali.
Pentru a nu se deconecta de la robinetul cu fonduri publice, acești politicieni îmbracă uneori haina populismului și a național-comunismului. Astfel, își văd mai departe de afaceri și refuză confruntarea directă cu extremismul. Mai mult, îl alimentează, îi transferă resurse pe ascuns, doar pentru a pune în vitrină un contraexemplu, în raport cu care ei se prezintă mai deschiși la minte. Ceea ce au reușit este să stârnească furie în societate, să submineze instituții și să scape de sub control extremiști care acum au prins curaj și cred că au o misiune de îndeplinit.
George Simion și toți ceilalți discipoli ai lui Călin Georgescu spun că vor să ne salveze, dar nu ne explică foarte clar de la ce anume sau, atunci când o fac, mint cu nerușinare (nu că ceilalți nu ar minți și ei). Să spui că în România de astăzi industria nu mai produce nimic, să promovezi nostalgii comuniste de genul „pe vremuri era mai bine, eram săraci dar fericiți”, să vezi în izolaționism o soluție la problemele economice, să crezi că politica externă e un fel de negociere de birt, în care astăzi te înjuri cu vecinul, iar mâine scoți o sticlă de vin din beci și te împaci — arată că ceva este defect în felul tău de a vedea lucrurile. Să cultivi mediocritatea și gândirea reducționistă, să pozezi în mecena când, de fapt, tu ai primit bani ca să vinzi posturi de parlamentar, să sfidezi orice logică economică și să vânturi promisiuni cu cartiere de blocuri la prețul unei mașini Duster nu te face diferit de cei care au furat bani de la spitale, cămine de bătrâni, școli sau drumuri.
Niciun candidat la președinție nu a fost foarte convingător până acum, dar, orice ar fi, democrația nu se salvează votând extremismul și mediocritatea. Trebuie să rămânem în Europa, să continuăm dezvoltarea relațiilor comerciale, să ne dezvoltăm infrastructura și să dăm din nou credit oamenilor care se pricep și care au dovedit că au făcut ceva în viață, care își asumă atunci când greșesc, care întreabă când nu știu, dar care apără libertatea (de mișcare, de gândire, economică) și nu ne întorc înapoi în perioada „tovarășului”, în care stăteam la coadă la mâncare ca niște suveraniști adevărați. (A.D.A.)