Creștinii ortodocși îi cinstesc astăzi pe Sfinții Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur.
Toți trei au zile de sărbătoare separate în ianuarie -Vasile la 1 ianuarie, Grigore pe 25 ianuarie și Gură de Aur pe 27 ianuarie -,dar pe 30 ianuarie apar împreună.
În Constantinopolul secolului al XI-lea a apărut insistent întrebarea care dintre cei trei ierarhi a fost cel mai mare. Bisericile răsăritene au arătat că cei trei ierarhi sunt egali în fața lui Dumnezeu.
Unii spuneau că Vasile, datorită explicațiilor sale despre credința creștină și exemplul monahal, alții că Ioan Gură de Aur pentru talentul de neegalat atât în elocvență, cât și în aducerea păcătoșilor la pocăință, iar alții că Grigorie Teologul datorită măreției, purității și profunzimii omiliilor sale și apărarea credinței sale de erezia ariană.
„Nu există diviziuni între noi și nici o opoziție unul față de celălalt”, drept urmare a fost instituită, în jurul anului 1100, sub Împăratul bizantin Alexie I Comnenul, o zi de sărbătoare (30 ianuarie) care îi comemorează în comun pe cei trei ierarhi.
Din cauza mulţimii învăţăturilor greşite din anii când Biserica fusese prigonită le împăraţii romani și primejduită de erezii, Sfinţii Trei Ierarhi au dus o luptă grea pentru adevărata înţelegere și pentru păzirea dreptei credinţe apostolice, în special la dogma Sfintei Treimi, cea mai de seamă taină a credinţei creştine.
Fiind toţi trei mari Ierarhi ai Bisericii, au folosit amvonul, dar fiecare în felul său.
Sfântul Vasile cel Mare a fost păstor al mirenilor, dar şi mare îndrumător al călugărilor. Cele mai vestite cuvântări ale lui, din amvon, sunt tâlcuirile la Cartea Facerii şi tâlcuirile la Cartea Psalmilor. Cât priveşte rânduielile date de el călugărilor, acum 16 veacuri, ele dăinuiesc şi astăzi. Vrednic de însemnat este locul pe care Sfântul Vasile îl dă muncii, alături de rugăciune, în viaţa călugărilor.
Cu adevărat, învăţător al mirenilor, el uneşte cuvântul cu fapta, chemând pe cei bogaţi să sprijine aşezămintele creştine întemeiate de el pentru ajutorarea săracilor, a bolnavilor, a tuturor celor slabi şi neputincioşi din cetate.
Sfântul Vasile cel Mare şi Sfântul Ioan Gură de Aur s-au străduit şi cu înfrumuseţarea şi desăvârşirea Sfintei Liturghii din timpul lor, lăsând Bisericii Răsăritene cele două Liturghii care le poartă numele şi care se săvârşesc în Biserica Ortodoxă până astăzi.
Orator înnăscut, poet şi mare teolog, Sfântul Grigorie şi-a câştigat renumele de „Cuvântătorul de Dumnezeu”, adică „Teologul”, tălmăcind pe înţelesul oamenilor din timpul său, taina Sfintei Treimi.
Chemat la Constantinopol, cetate care căzuse atât de mult în rătăcirea lui Arie, încât nu mai rămăsese în ea decât o singură biserică ortodoxă, biserica Învierii, după cinci ani de cuvântări în această biserică, starea lucrurilor s-a răsturnat şi în toată capitala nu mai era decât o singură biserică a adepţilor lui Arie, toate celelalte redevenind ortodoxe.
Pentru aceasta a şi fost ales arhiepiscop al Constantinopolului. Puţini teologi au ajuns la înălţimea şi la adâncimea teologiei lui. Cele mai vestite dintre cuvântările lui sunt Cele cinci Cuvântări Teologice, ţinute de el în biserica Învierii din Constantinopol.
Sfântul Ioan Gură de Aur a fost socotit cel mai iscusit predicator pe care l-a avut Biserica. El a lăsat Bisericii Tâlcuirea Evangheliei după Matei şi Tâlcuirea celor 14 Epistole ale Sfântului Apostol Pavel.
Sfinţii Trei Ierarhi s-au asemănat între ei şi prin slăbiciunea lor trupească. Toţi trei au avut o sănătate plăpândă, îndurând cu răbdare numeroase neputinţe şi boli. În slăbiciunea vasului lor trupesc sălăşluia însă tăria cea neasemănată a Duhului şi cuvântul lor era unit cu fapta.
Sursa: crestinortodox.ro.