Fac nunta frumuşel şi însurățeii s-aşează în căsuţa lor.
Își erau amîndoi pe plac, se înţelegeau în toate, numai nevasta avea un cusur: nu potrivea bucatele după gustul bărbatului.
Şi doar se muncea ea într-o părere să-i nimerească odată placul, dar nu era chip, şi pace!
– Degeaba! Oricum îi întoarce-o, nu faci tu mîncarea cum o făcea mama acasă.
Şi-aici bărbatul îşi sugea buzele ca după cine ştie ce bunătăţi.
Din pricina aceasta, n-a mai fost trai bun între cei doi însurăţei.
De la o vreme, după ce s-a mai învechit sita, nu s-a mulţumit numai cu gîlceava, ci au început a se mai lua şi de păr.
Traiul lor senăsprea pe zi ce trecea.
O dată, femeia se ia cu treburile pe afară şi uită fasolele la foc, de au oalei şi s-au afumat. Au ars fiert pînă pe fundul…
Biata nevastă nu mai știa încotro s-o apuce de atîta supărare.
Se gîndea cu groază la ce-o aşteaptă de la bărbat.
Cînd i-a venit omul de pe unde fusese, i-a întins masa cu mare frică.
Lăsase înadins uşa deschisă, ca să aibă pe unde-o tuli cînd o să sară cela s-o bată.
Bărbatul, cum se pune la masă, prinde a înfuleca din fasole cu poftă mare, de-ai fi crezut că cine știe ce bucate alese mînîncă.
Îşi sugea gura la fiece înghiţitură şi se întorcea cu ochii lacomi înspre uşă, unde nevastă-sa rămăsese mică şi uimită, cu mîinele încurcate în şort.
Mai pe la mijlocul mîncării, bărbatul, covîrşit parcă de recunoştinţă şi mulţumire, zice nevestei:
Bine c-ai învăţat şi tu să faci mîncare!
Acum îmi place şi mie. Uite, astea sînt bucate ca la mama…!
(Ioan Adam, Glume țărăneşti, Bucureşti, Alcalay, [f.a.], pp. 44- 45)