Cu aerul că decizia lor bate în cuie ultima scîndură de la sicriul statului de drept, am fost anunțați că Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus înmormîntarea cazului numit „Turul doi-Înapoi”. Adică a stins lumina în vreme ce societatea românească bîjbîia la mijlocul tunelului. În locul unei judecăți pe bază de probe și argumente s-a trecut la concluzie. Toți alegătorii se întorc pe linia de plecare și pornesc de la capăt, conform hotărîrii guvernului Ciolacu!
Recursul judecat la ICCJ a fost respins!
”Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-reclamant Georgescu Călin împotriva Sentinţei nr. 139 din 31 decembrie 2024 şi a încheierii din Camera de Consiliu din data de 30 decembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – Contestaţii Electorale în dosarul nr. 2950/1/2024. Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-reclamantă Coaliţia pentru Apărarea Statului de Drept împotriva Sentinţei nr. 139 din 31 decembrie 2024, a încheierilor de şedinţă din 19 decembrie 2024, din 23 decembrie 2024, din 30 decembrie 2024 şi a încheierii din Camera de Consiliu din data de 30 decembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – Contestaţii electorale în dosarul nr. 2950/1/2024”, se arată în minuta Înaltei Curţi de Casație și Justiție.
Această decizie definitivă a ICCJ poate fi socotită un act de dreptate? Nici vorbă! Unde să mai batem la ușă? La CEDO? Nu cumva anularea a fost făcută și cu contribuția Comisiei Europene? Să fie CEDO mai dreaptă cu aberațiile Comisiei Europene decît cu revendicările nemulțumiților din România?
Și în cazul lor este aproape aceeași situație cu a judecătorilor de la CCR și ICCJ? Cum să fi decis altfel cei de la ICCJ? Cum să hotărască diferit cei de la CEDO? Cum să strice cupola de oțel așezată peste țară pentru a menține obligațiile europene născocite de echipa Ursulei van Der Leyen?
Credeți că judecătorii noștri nu s-au gîndit la ce îi paște? Parcă le făceau cu ochiul niște posturi de judecători la judecătoria Cornetu (jud. Ilfov)? De ce să-și fi dorit să rămînă fără diurnă și fără drepturile de chirie? Și fără pensii speciale? Ce, nu știu ei ce li s-ar putea face? Chiar vor să le scoată pe tarabă afacerile de la dosar sau fotografiile deocheate?
Ce este de făcut pentru ceilalți, călcați în picioare? Să admire nesfîrșita prosperitate a învingătorilor??
Plînsul și văicăreala sunt numai pentru cei slabi! Cei care conduc organizații, partide și cei care au în ei instincte de putere și de organizatori și vor să-și asume răspunderea n-au decît să caute un drum. Libertatea de a protesta n-a fost încă zăgăzuită. Soluțiile nu se află la jurnaliști, ci la îndemîna celor care au forța și credința cu care să se așeze în fruntea semenilor nemulțumiți.
Decizia ICC este egală cu o înmormîntare a libertăților civile și a statului de drept. Dar nu este egală cu moartea.
De-asta și zic:
- Nu disperați că nu totul este pierdut! Încă se mai poate face ceva!