Aspre, tensionate și nesigure mai sunt aceste zile înaintea unui alt an care nu seamănă cu un „magazin de dulciuri”! Toate tremură înfrigurate, iar unele chiar anunță o speranță înghețată!
Nu-mi rămîne decît să întîmpin Anul Nou cu cozonac pe masă și cu o sticlă de spumos produs după o metodă tradițională. Nu zic „champagne românească” ca să nu-i supăr pe francezi. „Clipa” românească este o marcă mai puțin cunoscută, dar se ridică între toate ca o bunătate de la Domeniul Coroanei Segarcea, o producție românească medaliată cu aur la Monte Carlo. Din 2024, familia Cornelia și Mihai Anghel produce și „Clipa” după metodele clasice cu care francezi produc champagne. Anul acesta, „Clipa cea rară” a fost recunoscută și medaliată cu aur la francezi acasă.
Între atîtea semne proaste, „Clipa” este un semn de izbîndă, de talent, de încredere, o ispravă de mîndrie, un vin bun pentru a petrece sărbători și nopțile dintre ani.
Pe lîngă cele rele și printre multe lucruri minunate, facem și noi destule excepționale care ne iluminează viața și de care ne putem mîndri și bucura măcar la noi acasă.
„Clipa” este aproape ca un sărut parfumat pentru o noapte care duce spre încercări mai aspre.
După clipele dintre ani, cu sau fără „Clipa” de la Segarcea, urmează zile, săptămîni și luni de luptă, clipe în care trebuie să ne punem caracterul la cele mai cumplite încercări.
La Mulți Ani 2025! Vin clipe de tensiune, de dreptate, de onoare, de mîndrie, clipe de mare responsabilitate.
Și atunci trebuie să ne spunem singuri:
– Trăiește clipa și fii la înălțimea ei!
Foto physicsworld.com