”Vara trecută, în timpul unui drum cu autocarul prin Transilvania, am vorbit cu un român care lucra în Yorkshire și care venise în țară pentru a-și vedea rudele. Mi-a spus cât de greu le este românilor să facă față inflației, în special celor în vârstă precum mama sa. A dat vina pe războiul din Ucraina pentru explozia prețurilor la energie: facturile la electricitate crescuseră cu 112% în 2022, cele la gaz cu 77%. A spus că războiul ”trebuie să se încheie repede”. Mi-a mai spus că, având în vedere greutățile, unii români sunt frustrați din cauza ajutoarelor pentru refugiații ucraineni. M-am gândit la această conversație de vacanță acum, când am văzut că BBC scrie că un ”candidat pro-rus de extremă dreapta a câștigat surprinzător primul tur al prezidențialelor din România”, scrie Neil Clark, pentru The Spectator.
”Reacția elitei liberale din Vest la succesul ”ultranaționalistului” Călin Georgescu în primul tur al alegerilor – a obținut 23% din voturi – a fost una de șoc și groază, o reacție exagerată și cu tendințe moralizatoare.
Pentru început, Georgescu nu este un naționalist ca naționalistul George Simion, de la Alianța pentru Unirea Românilor, care a primit 13% din voturi. Georgescu a părăsit AUR în 2022, după niște comentarii controversate despre liderii Gărzii de Fier din România. Acum, Georgescu a candidat independent. Nu i s-a dat nicio șansă. Sondajele din octombrie arătau că are doar 0,4% din voturi; chiar și în noiembrie nu ajunsese mai sus de 5,4%. Însă ”omul de nicăieri”, care și-a făcut campania în principal pe TikTok, i-a uluit pe toți. Au urmat acuzațiile inevitabile că Rusia s-a amestecat în alegeri, acuzații care apar mereu când câștigă cineva neaprobat de elita liberală. Este adevărat că Georgescu l-a lăudat pe Putin, ”un om care își iubește țara”, și a avut o campanie eurosceptică și NATO-sceptica. Ca și Trump, a spus că războiul din Ucraina trebuie să se încheie repede și se opune trimiterii de ajutoare suplimentare în Ucraina. Însă, până nu apar dovezi clare despre implicarea Kremlinului în sprijinul lui, asemenea afirmații ar trebui considerate nefondate.
Ce a făcut Georgescu, și a făcut-o în mod strălucit, a fost că a vorbit direct despre grijile oamenilor simpli, de aceea a câștigat. Spre deosebire de ceilalți candidați, a fost suficient de îndrăzneț să facă o legătură între continuarea războiului de la graniță și dificultățile economice din România. Deși inflația a scăzut de la maximul de 16,76% din noiembrie 2022 la circa 5% acum, este totuși cea mai mare inflație din statele UE. Procentul oamenilor care se confruntă cu riscul sărăciei este tot cel mai mare din UE.
Când ești un eurocrat bine plătit care zboară pe deasupra Europei între conferințe organizate de think-tankuri și nu ai de-a face cu ”pagubele colaterale” precum factura la energie (pe care ți-o treci în cheltuielile de serviciu) este simplu să respingi orice apel la negocieri pentru încheierea războiului din Ucraina. Însă când ești un pensionar în vârstă într-o țară în care iernile pot fi foarte friguroase, este o cu totul altă poveste.
Georgescu a speculat această falie dintre lideri și societate. A spus că este de partea ”celor care simt că nu contează când, de fapt, contează cel mai mult”. Țăranii din România sunt printre acești oameni. Le-a fost foarte greu în ultima vreme, au avut o vară secetoasă. Au fost loviți de grâul ieftin netaxat din Ucraina. O parte din planul lui Georgescu este ca România să reducă importurile și să sprijine mai mult agricultura autohtonă.
Ceilalți politicieni par să se axeze în special pe Ucraina și pe afirmarea loialității față de organizațiile supranaționale precum UE si NATO, în vreme ce Georgescu a spus limpede că singura lui preocupare este România. Asta înseamnă că este extremist de dreapta? Dacă e așa, atunci înseamnă că trăim într-o lume foarte bizară.
Cu cât ne uităm mai mult dincolo de titlurile de șoc și groază, cu atât înțelegem mai bine de ce Georgescu a câștigat. Ca mai peste tot în acest an, candidații partidelor de la putere au avut o prestație slabă. Din 2021, România este guvernată de o ”mare coaliție” între social-democrați și liberali. Niciunul dintre candidații acestor partide nu s-a calificat în turul final al prezidențialelor. Într-un fel, rezultatul candidaților PSD si PNL era previzibil, el înscriindu-se în tendințele din întreaga Europa. Însă votul de protest împotriva guvernării din România ar fi putut merge către alt candidat, nu neapărat către Georgescu. Dar el a vorbit pe limba milioanelor de cetățeni uitați de conducătorii țării. Limba aceasta este creștinismul. România este cea mai credincioasă țară europeană pe care am vizitat-o. Peste tot sunt biserici, de regulă foarte frumoase. Peste 80% din populație se identifică drept creștin-ortodocși și circa 5% sunt catolici.
Legăturile de familie sunt mai puternice decât în orice altă țară UE. Părinții și bunicii, copiii și nepoții sunt mereu pe primul plan. Georgescu, și el un creștin-ortodox credincios, știe asta și aici putem găsi o altă cheie a succesului său. Victoria lui Georgescu subliniază diferențele culturale dintre vocile elitelor din discursul occidental și Europa de Est mai credincioasă și mai orientată spre familie.
După ce a fost confirmată victoria lui Georgescu, lumea a fost informată, în stilul ”deplorabililor” lui Hillary Clinton, că pentru el au votat românii ”needucați”. Din nou, cei care sunt cei mai vocali susținători ai ”democrației” sunt și cei care recurg la insulte de fiecare dată când rezultatele democratice nu sunt pe placul lor. Este limpede că, în numele ”valorilor democratice”, românii nu trebuiau să voteze în acest fel.
În turul al doilea, pe 8 decembrie, așteptați-vă ca ”forțele democratice” să se alăture ”reformistei” neoliberale Elena Lasconi, o fostă prezentatoare de televiziune și o susținătoare a UE și NATO. Lasconi a spus că România este într-o ”luptă existențială” pentru democrație. Însă lui Lasconi s-ar putea să-i fie greu să-și oprească rivalul. Susținătorii de stânga ai PSD, în special cei în vârstă, sunt înclinați să voteze pentru Georgescu, pentru mesajul său economic populist. Și este foarte probabil ca Georgescu să ia majoritatea voturilor care în primul tur s-au dus pentru George Simion.
Combinați conservatorismul social, patriotismul și dragostea fata de țară cu populismul economic și grija pentru costul vieții de zi cu zi, dați prioritate pâinii și untului în fața ”corectitudinii politice” și politicii identitare progresiste și veți obține formula câștigătoare. A funcționat pentru Viktor Orban în Ungaria și pentru Robert Fico în Slovacia, care vor ca războiul din Ucraina să se încheie repede. A funcționat la fel de bine și în cazul lui Georgescu.
”Nu există Est și Vest, există doar România”, a spus Georgescu. ”Rămânem dedicați valorilor europene, însă trebuie să fim dedicați familiilor noastre, copiilor noștri și strămoșilor noștri”. Astfel sună ”naționalismul creștin obtuz”, iar el este o amenințare la adresa democrației, spunea editorialul The Guardian. De fapt, este democrația în practică”.
Neil Clark este un jurnalist britanic care a scris pentru The Guardian, pentru Mail on Sunday, un jurnalist al cărui blog a fost votat drept cel mai bun din Marea Britanie în 2007. Asta se întâmpla când The Guardian făcea cu adevărat presa de stânga consistentă, publica investigațiile lui Glenn Greenwald despre cazul Edward Snowden și programele de supraveghere a cetățenilor occidentali, investigații care au primit Premiul Pulitzer. Toate acestea se întâmplau când John J. Mearsheimer era apreciat de întreaga presă pentru cărțile și intervențiile sale în spiritul realismului în relațiile internaționale. Apoi redacțiile au devenit scena unei confruntări între corectitudinea politică, gândirea unica, pe de o parte, și tabăra jurnaliștilor cu experiență, pe de altă parte. Cei din urma s-au retras in presa alternativă
Acum, Neil Clark publica în revista conservatoare The Spectator. Iar, înainte de invazia rusă în Ucraina, Clark a publicat câteva materiale și pe site-ul Russia Today. Acum, Clark și Greenwald sunt considerați de fostele lor publicații drept ”pro-ruși”, ”conspiraționiști”, retrograzi, extremiști. La fel cum profesorul Mearsheimer este considerat ”expirat”, iar studenții de la Chicago University au cerut demiterea lui, pentru că a spus, încă din 2008, că SUA au comis cea mai gravă greșeală din istoria recentă deschizând ușa NATO pentru Ucraina.