Pe 6 decembrie 2009 se desfășura turul doi al alegerilor prezidențiale. În seara respectivă, într-o vilă luxoasă din Cotroceni se reunea un conclav despre care s-a spus că reprezenta nucleul forte al statului paralel, creat de Băsescu-Petrov. Respectivii s-au adunat pentru a supaveghea mersul votării în acea noapte decisivă. Operațiunea s-a numit „Sufrageria lui Oprea”.
Pe 6 decembrie 2024 a avut loc o altă operațiune. De data asta nu de susținere, ci de blocare a unui candidat la președinție. Operațiunea a fost executată de Curtea Constituțională a României – după toate probabilitățile, la comandă externă.
Semnalul fusese dat în noaptea de 5 spre 6 decembrie din studioul unei televiziuni care, în toată această perioadă, funcționează ca săgeată a unui arc invizibil. În noaptea respectivă, conclavul din acel studiou intrase într-un delir politic și mediatic greu de imaginat la niște oameni normali. Disperarea provenea din faptul că la miezul nopții urma să înceapă votarea din turul doi și exista riscul ca anularea alegerilor să nu mai fie posibilă. Șeful de post țipa continuu că „țara e atacată de ruși”, „suntem atacați”, „pe noi cine ne apără?” și cerea amenințător convocarea de urgență a Curții Constituționale în miez de noapte, pentru a lua „măsuri juridice conform cerințelor CSAT”. Ordinul a avea să fie executat întocmai a doua zi, când CCR a dispus anularea alegerilor, la trei zile după ce abia le validase.
Noua „sufragerie din 6 decembrie” își îndeplinise misiunea.
Binomul SRI-CCR a preluat puterea
Subiectul nu este Călin Georgescu. Persoana acestuia aproape că nu mai contează. Georgescu poate fi arestat pe loc pentru ce zicea acum vreo doi ani. Cel puțin așa afirma deunăzi un mare editorialist pro-european, luând la rangă Parchetul general pentru neglijența de atunci.
Ceea ce propaganda totalitară din toate timpurile n-a înțeles este că ideile nu pier dacă li se pun cătușe. Și nici gândirii nu i se pot pune gratii.
Ideile trebuie învinse doar cu idei, nu cu bâta. Or, la noi, proliferează lipitorii de etichete. Mulți cred că trântirea unei etichete rezolvă problema. Nimic mai fals. Lipirea unei etichete arată incapacitatea celui care-o pune, nu slăbiciunea celui care-o primește.
Aveam să aflăm de la Crin Antonescu că acest Georgescu este un Hitler ceva mai mic. Cam mare prețul recuceririi statutului de candidat titular după retrogradarea la stadiul de rezervă. Credeam că Antonescu este prea citit și prea spiritual pentru a se înămoli în narativul despre ruși, naziști, legionari, mercenari etc…Cei care nu demult clamau în spațiul public teze din Mein Kampf despre ciuma roșie și despre scoaterea PeeSeeDee din politică erau probabil democrați pro-europeni.
Independent de soarta lui Georgescu, democrația din România este pe marginea prăpastiei (ca să citim un titlu celebru care-i displace lui Antonescu Crin…).
Hotărârea CCR de anulare a unor alegeri este fără precedent în lumea democratică. Nicăieri în spațiul Uniunii Europene nu s-a mai întâmplat așa ceva. Deunăzi, președintele Austriei a desemnat liderul Partidului Austriac al Libertății (FPO), de extremă dreapta, să formeze Guvernul, ca urmare a faptului că, la recentele alegeri, acest partid a obținut cele mai multe voturi. FPO s-a înființat în 1956 de către foști membri ai organizației naziste paramilitare SS (Schutzstaffel), iar primul său lider a fost un fost funcționar nazist și ofițer SS. Austria a intrat în UE cu acest partid cu tot.
Există și în Austria o Curte Constituțională, compusă din paisprezece judecători constituționali – un președinte, un vicepreședinte și doisprezece membri – dar nimeni n-a îndrăznit măcar să gândească la anularea alegerilor pe motiv că „n-a câștigat cine trebuie” și că, sub guvernarea FPO, Austria ar risca, „să se abată de la calea euroatlantică”.
Hotărârea CCR va avea efecte devastatore asupra democrației prin precedentul pe care l-a creat. După modelul adoptat în „sufrageria din 6 decembrie 2024”, de acum încolo orice Notă informativă de la orice serviciu secret va îndreptăți CCR să anuleze alegeri, să respingă candidați și să ia orice alte hotărâri arbitrare din domeniul său de competență. În acest fel, în sistemul jurisdicțional național se instalează liberul arbitru bazat pe note informative de la noua securitate. Cât despre dreptul la un proces echitabil prevăzut de CEDO nici nu mai poate fi vorba.
Prin anularea acestor alegeri, supremația inapelabilă a CCR se transformă într-o modalitate perversă prin care serviciile secrete reușesc să se proclame – cu mâna CCR, adică în mod constituțional – conducătorii de facto ai României.
Notele informative nu sunt probe
Motivul pentru care Curtea Constituțională a României a hotărât anularea alegerilor n-a fost lămurit. Nimeni n-a înțeles temeiul acelei hotărâri, adoptată de o instituție care s-a transformat într-o instanță ad hoc, dând o „sentință” fără să aibă nicio probă.
Dovezile pentru implicarea rușilor întârzâie să apară. Încet-încet, rațiunea își face loc. Se împuținează numărul celor care se mulțumeau cu invocarea rușilor ca motiv de anulare a alegerilor.
Există un acord cvasi-general că „Notele informative” discutate în CSAT nu oferă probe. (Notele „scapă” involuntar informații mult mai grave, cum ar fi faptul că SRI spionează cetățeni care susțin un anume candidat ori că MAI desfășoară activități de contraspionaj – dar astea pe altădată).
Propaganda a mai lansat o diversiune, insinuând pe la colțuri că, dom^le, pe lângă Notele informative, CCR a primit alte probe care nu se pot da publicității. Fals. CCR precizează la pct.5 din considerente că se bazează exclusiv pe cele 5 documente prezentate în CSAT și nimic mai mult. „Față de cele prezentate în cuprinsul „Notelor de informare” (…) care au fost înregistrate la Administrația prezidențială sub nr….., Curtea constată că procesul electoral privind alegerea Președintelui României a fost viciat pe toată durata desfășurării lui”.
Ca să nu mai spun că ar fi extrem de grav ca, în cazul unui proces electoral, să se ia decizii fundamentale pe baza unor probe secrete, ascunse tocmai celor care votează. Atunci chiar că ne-am abate de la „calea euroatlatntică”, pe direcția Coreea de Nord. Dar nici acum nu suntem prea departe.
Perdanții politici arată mereu spre ruși
După cum arată peisajul prin Europa, perdanții politici, indiferent de nivel și de țară, arată spre Rusia. Așa cum s-a întâmplat și în 2016, când democrații din SUA au pus înfrângerea lui Hillary Clinton tot pe seama rușilor. Ceea ce se petrece la noi pe plan intern se întâlnește și la nivel european. Rusia este un vinovat de serviciu forte comod, întrucât poate încasa la nesfârșit fără ca vreunii să se încumete a-i sări în apărare.
Macron, care se balansează pe un fir de ață, vorbind ambasadorilor țării sale adunați la Paris, a trecut în revistă țările unde-și bagă coada Rusia – menționând Armenia, Georgia („a îndesat urnele”), Moldova („n-a reușit”), dar și România, unde Rusia „nu a ezitat să manipuleze procesul electoral dintr-un stat membru UE” (aceasta este traducerea mot a mot a spuselor lui Macron, și nu versiunea manipulatorie pusă în circulație pe diferite site-uri ).
Dacă știe dumnealui ceva concret despre cum și în ce fel s-a produs „manipularea” să ne spună, că noi n-am aflat.
Deocamdată, noi știm ce ne-a spus Iohannis. Într-o conferință de presă ținută la Bruxelles, în 18 decembrie, președintele cu prelungitor a fost întrebat „de ce nu a fost convocat ambasadorul Federației Ruse, pentru a i se comunica nemulțumirea statului român”, din moment ce a vorbit deschis despre „ingerința Federației Ruse” în alegeri.
Iohannis a răspuns că nu s-a găsit „o dovadă certă și indubitabilă” a acestei ingerințe, pe baza căreia să devină justificată o asemenea reacție diplomatică. „Este extrem de complicat să arăți cu degetul și să spui: voi ați fost! Ceea ce mă întrebați de fapt, este dacă există o procedură de atribuire, așa se numește. Or, în cyberspace și la atacuri maligne de acest fel, atribuirea este foarte complicată. Pentru că ea se poate face numai dacă ai dovezi concrete și dovezi indubitabile. Or, în cyberspace este foarte complicat de găsit ceva indubitabil”.
ÎCCJ să aplice CJUE privind ignorarea CCR
Se dă o luptă între cei care vor să închidă subiectul motivelor pentru care s-au anulat alegerile și cei care, în iluzia existenței unui stat de drept, așa debil cum o fi, cred că se mai poate restabili legalitatea pe calea instanțelor.
O cale ar fi. Este indicată chiar de împărăția de la Bruxelles.
CJUE dădea acum doi ani un ucaz potrivit căruia judecătorii instanțelor naționale nu sunt obligați să respecte hotărâri ale Curții Constituționale, dacă acestea contravin Dreptului Uniunii.
Acea decizie a Curții Europene de Justiție a stârnit destule valuri la vremea respectivă, dar a rămas valabilă. Multe instanțe „pro-europene” – cum sunt partidele din coaliție, în limbajul de astăzi – au dat cu flit Curții Constituționale. Altele s-au abătut (!) de la „calea euroatlantică” și au continuat să țină seamă, în sentințele lor, de hotărârile aplicabile ale Curții Constituționale naționale.
Unul dintre „dosarele Georgescu” se află la Înalta Curte de Casație și Justiție. Deci la o instanță națională. Nu sunt măsură să dau sfaturi de natură juridică, dar cred că ar putea fi invocată decizia CJUE despre care am amintit mai sus, în sensul de a se cere ÎCCJ să ignore hotărârea CCR de anulare a alegerilor pe motivul că se opune Dreptului Uniunii cu privire la libertatea votului etc. Ar fi o victorie europeană, cu mijloace europene, împotriva „pro-europenilor”!