În multe capitale există teama că revenirea președintelui Donald Trump ar putea să dea Israelului mai multă încredere pentru a ataca Iranul. Potrivit lui Mike Evans, fondatorul Muzeului Prietenii Sionului din Ierusalim, ”nu există vreun lider mondial pe care Trump să-l respecte mai mult decât pe Netanyahu”. Evans crede că Trump va sprijini un atac al Israelului chiar înainte de învestirea sa, pornind de la ideea că distrugerea facilităților petroliere iraniene va devasta economia Iranului și va obliga Iranul să pună capăt războiului prin procură cu Israelul înainte de începerea noului mandat. Acest raționament nu exclude decizia Israelului de a ataca și instalațiile nucleare iraniene.
Nu știm ce va face Trump. Nu știm nici când se va încheia perioada de liniște iluzorie între Israel și Iran.
Un lucru e sigur: dacă America se va alătura Israelului împotriva Iranului, rezultatul va fi o confruntare geopolitică care va afecta mult lumea așa cum o știm azi. Va fi furtuna secolului 21 și, pentru moment, America se îndreaptă spre această confruntare. Trump ar trebui să le ceară colaboratorilor săi civili și militari să răspundă la câteva întrebări”, scrie colonelul Douglas Macgregor, unul dintre cei mai apreciați ofițeri americani în timpul războiului din Golf din 1991, autorul unei cărți de tactică militară apreciată în cercurile politice și militare de la Washington, însă un ofițer a cărui cariera a fost blocată de respingerea corectitudinii politice, de aversiunea față de ideologia ”diversității, incluziunii și echității”. Macgregor a fost numit consilier al secretarului Apărării în timpul primei administrații Trump. Viziunile sale extrem de pesimiste în privința șanselor Ucrainei de a face față Rusiei în primele faze ale războiului și criticile constante adresate ”marionetei” Zelenski au dus la catalogarea sa drept pro-rus.
”Întrebarea 1. Care este scopul unui război al Americii împotriva Iranului? Obiectivul este distrugerea statului iranian? Este distrugerea capabilităților sale de a porni un război împotriva Israelului? Obiectivul este eliminarea capabilităților nucleare? Sau decapitarea statului Iranian, în speranța că poporul iranian va răsturna guvernul?
Toate aceste posibile obiective trebuie studiate serios. În unele cazuri, ele se suprapun; în alte cazuri nu. Răspunsurile trebuie să țină cont de resurse, de resursa umana, de capabilitățile militare și de timpul necesar pentru a atinge obiectivele.
Este limpede că forțele aeriene și navale americane vor trebui să aplice lovituri puternice apărării iraniene, apărându-și în același timp bazele împotriva forțelor Iranului și ale aliaților săi din regiune. Cât timp vor putea opera aceste forțe până vor rămâne fără muniție, până când pierderile umane și materiale vor putea fi înlocuite?
Pe baza acestor răspunsuri, obiectivele ar putea fi tangibile sau nu. Liderii politici și militari planifică și organizează pentru a atinge scopuri imediata, însă războaiele durează mereu mai mult decât se anticipează.
Întrebarea 2. Cum va atinge armata SUA aceste obiective?
Care este combinația bună de sisteme de arme și muniție? Care sunt cele mai importante ținte în Iran? Studiile de după Al Doilea Război Mondial au arătat că cele mai eficiente bombardamente, cele care au grăbit cel mai mult înfrângerea Germaniei, au fost loviturile asupra rafinăriilor și a rețelei de transport a carburanților. Pentru apărarea acestor obiective, Germania a lăsat trupele de pe front fără acoperire aeriană. În rest sutele de mii de tone de bombe aruncate asupra Germaniei au avut un impact foarte redus asupra mașinii de război germane.
Oare rachetele singure pot învinge Iranul și îl pot face să se supună Israelului și Americii? Până acum, rachetele de unele singure nu au reușit să aducă victoria în vreun război. Campania aeriană din Kosovo a produs mari pagube in Serbia, însă impactul asupra forțelor terestre sârbe a fost minim. Serbia și-a retras forțele din Kosovo abia când Moscova a anunțat că-și va retrage promisiunea de a oferi energie și alimente poporului sârb. Apoi, forțele aeriene sârbe, în ciuda tehnologiei lor depășite, nu au fost distruse mai mult de 20%. Loviturile de precizie sunt tot mai puternice, însă și Iranul are tehnologie puternica.
Întrebarea 3. Care este deznodământul dezirabil? Cum vrea președintele american să arate Iranul si regiunea atunci când războiul de va termina?
Este poarte cel mai dificil răspuns. Spre deosebire de Irak în 1991 și in 2003, sau de Libia în 2011, Iranul nu este izolat. Are aliați și susținători. În 1991, America nu a fost în stare să definească cum vrea sa arate regiunea după intervenția în Irak. Rezultatul a fost că pacea încheiată a fost nesatisfăcătoare pe termen lung.
Ministerul de Externe al Rusiei a anunțat recent că ”se desfășoară negocieri pentru parteneriatul strategic de Securitate dintre Rusia și Iran, cu accent pe cooperarea militară”. Președintele Chinei a asigurat Iranul de sprijinul Chinei în apărarea suveranității naționale și a securității.
Până și Arabia Saudită, prin prințul Mohammed bin Salman, s-a arătat împotriva atacării Iranului. El a spus: ”comunitatea internațională trebuie să oblige Israelul să respecte suveranitatea Republicii Islamice Iran, care ne este soră”.
Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite întreprind și niște acțiuni financiare. Datoria americană cumpărată de saudiți a fluctuat mult, scăzând cu 41% fata de 2020. Dacă va începe un raăboi cu Iranul, monarhiile arabe și-ar putea repatria bogăția în Peninsula Arabă, vânzând obligațiunile americane și cauzând o criză financiară în SUA și în Vest, asemănătoare cu Marea Depresiune.
Nu mai puțin importantă este decizia Turciei de a rupe legăturile cu Israelul. Președintele Erdogan a semnalat că armata turcă este gata să lanseze operațiuni în Siria, pentru a distruge forțele kurde susținute de SUA și Israel. Turcia s-ar putea implica în apărarea Libanului si Egiptului.
Întrebarea 4. Care va fi prețul strategic pentru americani, dacă SUA va refuza să participe la un război declanșat de Israel?
Din octombrie 2023, obiectivele politice și militare ale Israelului s-au extins dincolo de apărarea teritoriului național. Netanyahu pare sigur că, cu susținere financiară și militară americană, va putea să-i alunge pe milioanele de palestinieni din Gaza și Cisiordania, și să alunge Hezbollahul din sudul Libanului. Pentru a asigura Victoria, Netanyahu insistă ca Iranul și aliații săi din Siria, Irak și Yemen să fie distruși.
Ce înseamnă aceste obiective ale lui Netanyahu pentru sănătatea economiei americane și pentru stabilitatea sistemului internațional? Israelul poate să supraviețuiască fără a-și ataca numeroșii dușmani?
În 1956, președintele Eisenhower a refuzat să riște un război cu URSS și nu a susținut revoluția anticomunistă din Ungaria. În același an, Eisenhower a refuzat să sprijine intervenția anglo-franceză pentru controlul canalului Suez. În 1968, președintele Johnson a refuzat să folosească forța militară pentru a opri intervenția militară sovietică în Cehoslovacia. Niciuna dintre aceste decizii nu dăunat intereselor naționale americane.
Eisenhower a văzut cât de mult succes a avut armata SUA in războiul Mondial, ca urmare a unei strategii atent concepute de liderii civili și executata de generali. Filmul Dr. Strangelove al lui Stansley Kubrick, din 1964 ,arată că acest sistem de luare a deciziilor atât de important nu mai era respectat. Filmul s-a dorit un avertisment pentru toate timpurile. Orice accident sau operațiune sub drapel fals poate să precipite un conflict in Orientul Mijlociu, dar asta nu înseamnă că se va ajunge neapărat la apocalipsa nucleară. Așa cum spunea antrenorul Vince Lombardi, ”măsura a ceea ce suntem este data de ce facem cu ceea ce avem”.