”Elitele europene încearcă acum să digere victoria surprinzătoare a lui Călin Georgescu, un outsider naționalist, în primul tur al prezidențialelor din România. Rezultatul a fost umilitor pentru partidele sistemului din România. Candidații primelor două partide de centru din actuala coaliție nu au reușit să ajungă în al doilea tur – unul dintre ei este Marcel Ciolacu, actualul premier, care a demisionat din fruntea Partidului Social Democrat, după anunțarea rezultatelor. În schimb, Elena Lasconi, un relativ outsider, a reușit să ajungă în finala de pe 8 decembrie”, scrie Jacob Reynolds, de la think-tankul MCC din Bruxelles, într-un articol publicat de Spiked. MCC este o organizație susținută de Universitatea Matei Corvin din Budapesta și finanțată de guvernul Ungariei. Împarte același sediu cu publicația The European Conservative (o variantă palidă a The American Conservative), finanțată tot de guvernul lui Viktor Orban, MCC își propune, și reușește, să atragă personalități americane apropiate de viziunea lui Donald Trump, precum și jurnaliști de limbă engleză, pentru o mai ușoara diseminare a ideilor conservatoare.
”Ascensiunea lui Georgescu pare să fi venit de nicăieri, continuă Jacob Reynolds. Nu a apărut la dezbaterile televizate, nu avut aproape nicio prezență în sondajele de opinie și nu s-a aliniat cu vreun partid important. În schimb, a făcut campanie aproape exclusiv pe TikTok, unde clipurile cu el practicând judo, călărind și înotând l-au ajutat să-și cultive imaginea de bărbat puternic. Îi place să atace ideile sacrosancte ale elitelor românești pro-occidentale și pro-UE. A susținut că NATO nu ar apăra România în cazul în care țara ar fi atacată. Și mai șocant, a spus că Vladimir Putin merită laude pentru că apără interesele Rusiei. Asemenea simpatii pentru Putin sunt îngrijorătoare și șocante, având în vedere ambițiile revanșiste ale Rusiei în Europa de Est.
Georgescu spune că este prieten cu Robert F. Kennedy Jr, nominalizat recent de Donald Trump în administrația SUA, și împărtășește ideile conspiraționiste ale lui RFK. A spune că Georgescu este un vaccino-sceptic este puțin. El a spus că Covid-19 nici măcar nu a existat, pentru că nimeni nu a văzut virusul.
Însă, indiferent ce crede Georgescu, reacția elitelor din Romania și UE la succesul lui a fost mult mai alarmantă. Imediat, victoria lui a fost pusă pe seama interferenței Rusiei și a TikTok. Autoritățile romane din telecomunicații au cerut ca TikTok să fie interzis, iar Consiliul Suprem de Apărare a Țării a anunțat o investigație privind implicarea ”actorilor cibernetici” în alegeri. Panicarzii din Parlamentul European au încercat să-l convoace pe directorul TikTok, pentru a da asigurări că ”platforma sa nu a comis nicio abatere” de la Legea Serviciilor Digitale a UE.
A da vina pe conspirațiile rusești în social media pentru că alegerile au fost ”greșite” nu este ceva nou pentru elitele europene. După votul pentru Brexit, au fost acuzați Facebook, Cambridge Analytica și boții ruși pentru că ar fi spălat publicul pe creier. Apoi, Bruxellesul a dat vina pe social media pentru succesele extremiștilor de dreapta la alegerile pentru Parlamentul European din această vară. Ținerea departe a alegătorilor de discursul populist, sub masca combaterii ”dezinformării”, a devenit o parte însemnată a rațiunii de a fi a UE.
Elitele europene cred fără doar și poate că rolul alegerilor este să le confirme candidații și politicile, nu să le ofere alegătorilor dreptul de a alege între mai multe variante. Când candidații preferați le sunt respinși, în loc să reflecteze la motivele nemulțumirii publicului, elitele răspund prin discreditarea procesului electoral sau dau vina pe forțe externe.
Victoria lui Georgescu în primul tur a fost remarcabilă. Pe lângă solicitarea interzicerii TikTok, elitele din România s-au adresat și justiției, în încercarea de schimba rezultatul. Curtea Constituțională, înclinata spre generarea unor scandaluri, a cerut renumărarea voturilor – pentru prima dată în istoria post-comunistă a României. Comentatorii au sugerat că coaliția spera să-și plaseze candidatul în turul doi. Mai rău, Curtea putea alege să anuleze alegerile cu totul.
A spune cu aroganță că victoria lui Georgescu este un produs al algoritmilor și deturnării alegerilor demonstrează cât de rupți de alegătorii obișnuiți sunt conducătorii României. Înainte de victoria sa uimitoare, Georgescu era cunoscut în primul rând pentru susținerea comunităților agrare de la sate. Asta a rezonat în mințile românilor mai mult decât mesajele și politicile partidelor de centru, suficient de mult pentru ca ca mulți alegători să treacă peste viziunile extremist ale candidatului.
Au jucat un rol și îngrijorările legate de războiul din Ucraina. Elitele politice din România par să fi crezut că simpatia publicului față de Ucraina este de la sine înțeleasă. Cu cât războiul se prelungește, cu atât apar însă mai multe întrebări despre implicațiile pentru securitatea României și pericolele unei escaladări. Tentația de a-i cataloga pe cei care au asemenea îngrijorări drept ”simpatizanți ai rușilor” i-a făcut pe mulți alegători să se îndrepre spre Georgescu (care, de altfel, își merită această etichetă).
Fără îndoială, elitele din România vor încerca acum să facă totul pentru a împiedica victoria lui Georgescu în turul al doilea. Însă, chiar dacă vor reuși asta, nemulțumirea care l-a propulsat până la acest nivel nu va dispărea. Orice se va întâmpla mai departe, mașinațiunile antidemocratice au arătat cu asupra de măsură de ce alegătorii urăsc elitele.”