Marţi, pe 7 ianuarie, îl cinstim pe Prorocul Ioan Botezătorul, cel care a vestit venirea lui Mesia, L-a botezat pe Mântuitorul în apele Iordanului, când Sfânta Treime S-a arătat oamenilor.
Este Prorocul cu care se închide Vechiul Testament şi se deschide Noul Testament. Cel mai mare născut din femeie, simbolul martirilor şi al misionarilor, este cunoscut ca Mergătorul-înainte al lui Hristos, cel care ni-L arată pe Mielul lui Dumnezeu, Răscumpărătorul păcatelor omenirii.
Sf. Proroc Ioan s-a născut în familia preotului Zaharia, la Ein Karem, la aproximativ 10 kilometri de Ierusalim.
Mama Sf. Ioan, Elisabeta, înaintată în vârstă şi fără copii, era descendentă a seminţiei lui Aaron.
Arhanghelul Gavriil a profeţit naşterea Sf. Ioan într-o arătare în timpul slujbei oficiate la templu de preotul Zaharia.
Pentru că acesta nu a crezut în cuvântul îngerului, drept pedeapsă a rămas mut.
Sf. Ioan s-a născut cu şase luni înainte de Naşterea lui Iisus. Sfinţii Părinţi afirmă că naşterea Înaintemergătorului este „minunea ce merge înaintea Minunii” şi o privesc ca treaptă către naşterea Celui mai presus de fire din Fecioara Maria.
Pe când era încă nenăscut, la salutarea Mariei, Maica Domnului, Scriptura consemnează că pruncul Ioan a săltat în pântecele mamei sale. Astfel se adevereşte că Ioan apare ca Proroc şi prieten al Mirelui, iar ca Înger al întrupării el depăşeşte timpul. Ioan este mesager, el este trimisul care vine din pustie şi arată lumii pe Hristos, Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii.
Sf. Ioan îşi începe propovăduirea în pustiu, acolo îşi botează ucenicii, fiind „glasul care strigă în pustie.” (Is. 40, 3)
Îmbrăcat cu haine din păr de cămilă, mâncând miere sălbatică şi lăcuste, rugându-se mereu, devine un exemplu pentru primii asceţi ai creştinismului şi pentru monahism.
Înaintemergătorul Domnului a pregătit calea şi mulţimile pentru primirea lui Mesia, Iisus Hristos. Mesajul principal pe care îl transmitea Ioan era „Pocăiţi-vă, că
s-a apropiat Împărăţia Cerurilor!”
Cei care renunţau la păcate erau botezaţi în Iordan. Botezul acesta are şi o semnificaţie eshatologică, prevestind, aşa cum însuşi Sf. Ioan spunea, botezul cu „foc şi Duh Sfânt”, pe care îl aducea Cel Care va veni după el, Hristos-Domnul.
Sf. Ioan Botezătorul l-a criticat pe regele Irod Antipa pentru că s-a căsătorit cu Irodiada, fosta soţie a fratelui său vitreg, Filip, fapt pentru
care regele l-a aruncat în temniţă. Dansând Salomeea, fiica Irodiadei, la o petrecere, şi plăcând lui Irod Antipa, acesta a cedat la rugămintea fetei, sfătuită de mama sa, de a-i aduce pe o tipsie capul Sf. Ioan Botezătorul.
Aşa a fost ucis Sfântul, iar trupul său a fost luat de ucenicii săi şi dus în Samaria. Se pare că Sf. Ioan a fost înmormântat în Samaria, mormântul său fiind profanat în timpul împăratului Iulian Apostatul, în 362, o parte dintre moaşte fiind arse.
Cealaltă parte a fost dusă în Ierusalim, apoi în Alexandria.
Astăzi ştim că o parte a capului Sfântului se află la Amiens, în Franţa, iar alta în Siria, la Damasc, iar o parte din mâna dreaptă se află la Topkapî, în Istanbul.
Alte fragmente din moaştele sale se găsesc în Athos şi în Biserica Coptă.
Sf. Ioan Botezătorul reprezintă modelul de priveghere, de rugăciune, de pocăinţă şi de trezvie duhovnicească, de trezire a sufletului din moartea păcatului şi de ascultare a cuvântului lui Dumnezeu.
Sursa: Cuvântul care zidește Anul XV Nr. 1 (725)