”Trăim în era războiul informațional, când propaganda nu este doar o armă, ci este întregul câmp de luptă. Este un război pentru mințile și sufletele noastre și este ajutat de tehnologie. Niciodată în istorie nu s-a mai petrecut așa ceva”, spunea jurnalista Lara Logan, la o masă rotundă organizată de Senatul SUA, în februarie 2024.
”Este un moment în care jurnaliștii ar trebui să fie uniți, indiferent de viziunile politice, ar trebui să ne luptăm pentru adevăr și pentru libertate. Însă, nu demult, am permis ca unul de-al nostru, Tucker Carlson, să fie catalogat ca trădător pentru simplul motiv că și-a făcut meseria. De fapt, au fost mulți așa-ziși jurnaliști care au lansat atacuri la adresa lui Tucker, acuzându-l de trădare pentru simplul motiv că l-a intervievat pe președintele Rusiei, Vladimir Putin.
Nicio mare publicație nu a luat poziție. Este mai mult decât un atac motivat politic la adresa unui om. Este o trădare a celor mai sacre principii ale presei libere. Colegii mei din presă știu că este așa, indiferent ce spun. Teama mea este că fie nu le mai pasă, fie nu mai au curajul moral să fie onești, inclusiv față de ei înșiși.
Am lucrat la cele mai înalte niveluri în presă, în calitate de corespondent șef al CBS News, ca șef al secției externe a CBS News. A fost casa mea vreme de 16 ani. Am vorbit cu lideri mondiali, cu ucigași în masă, cu teroriști. Am criticat oameni din ambele tabere politice americane. Am văzut ce înseamnă suferința, am înfruntat răul și am trecut prin flăcările unor războaie îndepărtate.
Am înfruntat moartea în mâinile a 200 de bărbați, în Egipt, când am fost violată și bătută până la inconștiență, în timp ce îmi făceam meseria. Cu toate astea, la mai bine de un deceniu, sunt acuzată de multe lucruri pe care nu le-am făcut. Mi-a fost atacată activitatea, propria persoană, inclusive familia. Acum sunt singură. Suntem mulți în situația asta.
Nu vom renunța. Instituțiile de presă și școlile de presa ne-au dezamăgit.
Am permis prea mult timp organizațiilor nonprofit să se dea drept gardieni nepartizani ai presei, când de fapt nu sunt decât niște propagandiști politici bine plătiți și niște asasini a căror rațiune de a fi este să distrugă pe oricine li se opune și să distrugă în acest fel și ideile de libertate de exprimare, gândire liberă și minți libere.
Pentru ei, pentru aliații lor politici și stăpânii lor, ăsta este un sport. Știu cum să ucidă un jurnalist fără să-l omoare cu adevărat. Asta se numește cancel culture. Este o sentință capitală. Și pot să facă asta fără să pățească nimic, pentru că domină informația. Unii jurnaliști sunt suficient de puternici pentru a supraviețui, însă sunt puțini.
Doar câțiva dintre acești jurnaliști pot ajunge la înălțime și pot prospera. ONG-urile despre care vorbesc sunt parte dintr-o rețea vastă a cenzurii, care include și agențiile guvernamentale. Folosesc amăgirea pentru a-și masca acțiunile, vorbind de scopuri mărețe precum lupta împotriva dezinformării, a limbajului urii. Se folosesc de concepte precum apărarea democrației. Iar cuvintele contează.
Presa colaborează cu agențiile guvernelor pentru a cenzura și a stabili câmpul de luptă, pentru a-și justifica acțiunile. De exemplu, când președintele SUA îi amenință pe cei nevaccinați spunând că răbdarea fața de ei se apropie de limită, când îi acuză că supun comunitățile din care fac parte unor riscuri, aceste cuvinte au rolul de a justifica ura, cenzura și intimidarea.
Când vicepreședintele compară protestele de pe 6 ianuarie 2021 cu 11 septembrie 2001 sau cu Pearl Harbour, asta urmărește amuțirea opoziției și justificarea transformării justiției în armă politică. Asistăm la o operațiune pentru a influența și rezultatul alegerilor din 2014. De data aceasta se spune că, dacă va câștiga o anumită tabără, va fi sfârșitul democrației.
Este o minciună inventată pentru a asigura un anumit rezultat și pentru a sabota libera exprimare. Banii contribuabililor sunt oferiți unor contractori care să-i folosească în străinătate, precum USAID sau Oficiul pentru Democrație, Drepturile Omului și Muncă al Departamentului de Stat.
Acești contractori, mulți dintre ei niște adepți ai fanatismului ideologic, fac câte 250.000 de dolari pe an și nu pot fi verificați de Congres. Ei dau bani contribuabililor pentru programe care sunt concepute de niște ONG-uri partizane, care se ascund în spatele unor concepte precum dialog între religii, când de fapt nu fac altceva decât să finanțeze școli islamice care antrenează teroriști islamiști.
Un alt exemplu este Internaționala Umanistă. Prin intermediul lor, Departamentul de Stat finanțează granturi pentru ateism și fac propagandă atee în Nepal. Nu înseamnă doar un atac la adresa religiei și manipularea politicii externe. Este un atac la adresa libertății de exprimare, a credinței și a lui Dumnezeu. Propaganda și cenzura nu sunt ceva nou, însă mijloacele tehnice au o putere fără precedent și sunt concentrate în mâinile câtorva.
Companii precum Facebook, Instagram, Google au avut permisiunea de a monopoliza puterea. Au acces la miliarde de oameni din întreaga lume în fiecare secundă a zilei, au control absolut asupra a ceea ce vedem și auzim. Imaginați-vă ca asemenea unelte ar fi fost în mâinile lui Lenin, Stalin, Mao, Hitler.
Nu a fost o întâmplare că părinții fondatori ai SUA au pus pe primul loc libera exprimare. Drepturile care urmează sunt stabilite pentru a apăra Primul Amendament. Știau că nu se poate libertate fără libera exprimare. Voi aminti cuvintele ministrului de Externe britanic Edward Gray, în 1914, la începutul Primului Război Mondial. El spunea că luminile se sting în întreaga Europă și că nu le vom mai vedea în timpul vieții noastre. Luminile libertății se sting aici și aiurea, în întreaga lume. Ține de noi dacă ele se vor mai aprinde vreodată”.
Nu doar Facebook și Instagram sunt fabrici de președinți și armate implicate în războiul informațional. Și TikTok, aplicația chinezească, este în aceeași oală. După alegerile prezidențiale și pentru Congresul SUA din luna noiembrie, John Risch, senator democrat din Idaho, va deveni noul președinte al Comisiei de politică externă a Senatului SUA. În august 2023, senatorul Risch scria următoarele despre TikTok.
”Partidul Comunist Chinez s-a infiltrat în America printr-o aplicație – TikTok. Sub aparența unei platforme de clipuri foarte scurte, TikTok este una dintre cele mai mari amenințări pe termen lung pentru sănătatea, siguranța și intimitatea a milioane de americani. Are peste 145 de milioane de utilizatori în America – aproape 45% din populația SUA – și cei mai mulți sunt copii începând cu vârsta de 13 ani. Ca și în cazul altor platforme sociale, utilizatorii publică informații sensibile, precum istoricul căutărilor, locația, mesaje, fotografii. TikTok este diferit pentru că compania mamă, ByteDance, este din China, iar guvernul chinez poate colecta și folosi informațiile utilizatorilor din SUA în orice moment. Oficialii Partidului Comunist Chinez au acces la aceste informații, care pot fi folosite pentru șantaj și spionaj. Având control asupra aplicației și algoritmului ei sofisticat, Partidul Comunist Chinez poate viza și poate hărțui utilizatori americani, în căutare de informații, dar și pentru a promova propaganda chineză și idei dăunătoare.
Când sunt logați, utilizatorii sunt supuși unui algoritm care îi captează prin conținut senzațional. Parte din acest conținut este benign, însă mulți copii sunt intoxicați printr-o dietă digitală legată de comportamente periculoase, precum comportamente alimentare nesănătoase și încurajarea unor acțiuni care pot provoca probleme fizice. Algoritmul încurajează crearea de conținut cu tentă sexuală, promițând că astfel vei deveni vedetă pe această aplicație. Algoritmul TikTok a promovat creatori transgender care fac apologia schimbării ireversibile a sexului și le oferă minorilor sfaturi despre cum să facă terapii periculoase cu hormoni, fără acceptul părinților”.
În China, politica este alta. Temelia unui stat este educația de care beneficiază tineretul din acel stat. Într-un articol publicat anul trecut de The American Conservative, istoricul Sumantra Maitra atrăgea atenția că, în timp ce unele mari universități americane au renunțat la testele de admitere, ”China imită perioada victoriană a imperiului britanic sau imită Statele Unite din secolul 18”. ”Culturile sunt diferite, însă există niște elemente ușor de observat în ascensiunea unei țări sau a unui imperiu care aspira la hegemonie. Crearea unei forte navale puternice, o elită foarte atentă la problemele locale, un corp de funcționari publici axat pe interesul național, nu pe câte o ideologie universalistă, educație fizică obligatorie pentru tineret, tabuuri sexuale și descurajarea consumului psihic și fizic inutil. Apoi, aceste puteri în ascensiune au un sistem de învățământ conceput pentru a selecta o clasă de ofițeri în funcție de merit, nu altceva. Toate acestea sunt caracteristici ale unei societăți care țintește către supremație.”