La începutul acestei săptămâni președintele Ucrainei a specificat pentru prima dată câșiva pași concreți și realiști către încetarea focului. El le-a spus jurnaliștilor de la Kiev că finalul războiului ar putea fi grăbit de o înțelegere pentru încetarea loviturilor aeriene asupra sistemului energetic și a navelor cargo.
”Când vine vorba despre energie și libertatea navigației, un rezultat în ce privește aceste două puncte ar putea fi un semnal că Rusia este pregătită să pună capăt războiului”, a fost citat Zelenski de către Financial Times. ”La ultimul summit pentru pace am văzut că se poate ajunge la o decizie privind securitatea energetică”, a spus Zelenski. ”Cu alte cuvinte, noi nu le vom ataca infrastructura energetică, iar ei nu o vor ataca pe a noastră. Ar putea asta să fie calea de ieșire din faza fierbinte a războiului? Cred că da”, a mai spus Zelenski.
Este pentru prima dată de la începutul războiului când președintele Volodimir Zelenski arată o asemenea deschidere, iar ea vine în pragul iernii, când Ucraina se confruntă deja cu pene în cascadă în furnizarea curentului electric din cauza distrugerilor suferite de centrale și rețeaua electrică. În ultimul an al războiului, atacurile aeriene ruse s-au concentrat asupra rețelei electrice a Ucrainei, informațiile din presa occidentală arătând că a fost distrusă 60% din capacitatea de generare a energiei electrice din Ucraina.
Pe de altă parte, Ucraina a atacat în ultimele luni mai multe depozite de petrol și alte facilități energetice din Rusia, precum și baze militare și depozite de muniție.
Având în vedere ultimele declarații ale președintelui de la Kiev despre condițiile pentru încetarea focului, se pare că întețirea loviturilor ucrainene a urmărit crearea unei poziții mai bune la posibilele negocieri. Însă infrastructura energetică a Rusiei a fost foarte puțin afectată în comparație cu cea ucraineană, iar situația este departe de a fi una disperată.
”Dacă Mosvova și Kievul vor cădea de acord în privința încetării loviturilor asupra infrastructurii energetice, va fi un pas spre dezescaladare”, scrie Financial Times.
”Dacă va funcționa un coridor maritim, dacă porturile și Odesa nu vor fi bombardate. Să fie libertate de navigație, nimeni să nu lovească navele civile și să nu blocheze marea, în special Marea Neagră”, a spus Zelenski despre a doua condiție pentru o posibilă încetare a focului. ”Asta nu înseamnă că ei nu vor folosi drone, spre exemplu, împotriva țintelor noastre militare, iar noi nu vom ataca țintele lor militare”, a mai spus Zelenski.
În urmă cu câteva luni, oficialii de la Kiev subliniau că Ucraina distrus circa o treime din flota militară rusa din Marea Neagră, care s-a și retras din Crimeea, și că au fost asigurate coridoarele spre porturile ucrainene. Tot atunci, pe prima pagina a ziarelor stăteau loviturile ucrainene asupra depozitelor de petrol și carburanți ale Rusiei. După vizita președintelui Zelenski în SUA, după turneul la Londra, Berlin si Roma, cu prezentarea ”planului victoriei”, toate aceste victorii par să nu fi avut niciun efect, Din contra, Ucraina este cea care cere părții ruse încetarea loviturilor asupra infrastructurii energetice și asupra navelor și porturilor.
”Oferta” președintelui Zelenski pentru încetarea atacurilor aeriene asupra rețelei energetice și a porturilor a venit la scurt timp după o campanie de câteva săptămâni de promovare a așa-zisului ”plan al victoriei”, prezentat și în Rada Suprema de la Kiev, în urmă cu o săptămână. ”Planul victoriei” nu s-a bucurat de succes la Washington și nici în capitalele uropene, iar presa vestică a adoptat chiar un ton critic prezentând cele cinci puncte ale planului.
Primul punct – aderarea la NATO a Ucrainei – a fost respins formal de secretarul general NATO și de ambasadorul SUA la NATO.
Punctul al doilea – înarmarea cât mai puternică a Ucrainei – este nefezabil în acest moment, deoarece SUA și Germania se opun unor lovituri cu arme vestice împotriva teritoriului național al Rusiei, iar aliații vestici nu au suficiente arme în stoc pentru a satisface solicitările Kievului. O schimbare de atitudine este posibilă însă, în special pe fondul informațiilor despre apariția pe frontul din Ucraina a militarilor nord-coreeni. Este vizibilă o campanie informațională despre implicarea Coreei de Nord în conflict, iar scopul acestei campanii poate fi justificarea folosirii, ca ripostă, a armamentului occidental împotriva unor ținte strategice îndepărtate de pe teritoriul Rusiei.
Punctul al treilea – forțe strategice occidentale ne-nucleare pe teritoriul Ucrainei – generează riscul unui război direct între NATO și Rusia.
Punctul al patrulea – exploatarea rezervelor minerale din Ucraina de către Vest – pare cel mai fezabil, însă nu în condițiile unui război de mare intensitate precum cel din acest moment.
Iar punctul al cincilea – trupe ucrainene cu experiența frontului și înarmate până în dinți care să asigure securitatea Europei (o formă de plata pentru ajutorul vestic, la fel ca și cedarea rezervelor naturale) – nu a fost nici el primit bine in Vest, apărând o mare întrebare: care este garanția controlului civil și democratic al acestor trupe bine înarmate și cu mare experiență de luptă? Un președinte Zelenski al cărui mandat a expirat? O Radă Supremă de la Kiev al cărei mandat a expirat? Un Minister ucrainean al Apărării în care s-au înregistrat cele mai multe dintre cazurile de corupție care au fost prezentate de presa occidentală până acum? Toate acestea sunt și criterii esențiale pentru aderarea oricărei țări la NATO.
„Oferta” lui Volodimir Zelenski este consecință directă reticenței aliaților vestici de a sprijini ”planul victoriei”. Pentru a nu mai spune că o victorie a lui Donald Trump la alegerile de peste două săptămâni ar însemna anularea totală a acestui plan de la Kiev.
Primele condiții realiste puse de Volodimir Zelenski pentru a deschide calea spre încetarea focului vin în contextul unui val mare de dezertări din armata ucraineană, de doua ori mai multe față de anul trecut. The Times scrie că autoritățile ucrainene ”au deschis 51.000 de dosare penale pentru dezertare și părăsirea unității militare”, între ianuarie și septembrie 2024. El Pais scrie că 45.000 de ucraineni au fost acuzați de dezertare de la începutul anului și până în luna august. Iar Al Jazeera spune că au fost 30.000 de dezertări. Estimările de la începutul acestui an arătau că armata ucraineană avea între 500.000 și 800.000 de militari activi și 300.000 de rezerviști. Asta în condițiile în care pragul vârstei pentru încorporare a fost redus de la 27 la 25 de ani, iar administrația prezidențială de la Kiev sugerează că rezistă presiunilor aliaților (în special din partea SUA) de a coborî acest prag la vârsta majoratului. Ca și în Federația Rusă, Ucraina s-a orientat și către sistemul penitenciar, permițându-le deținuților să intre în rândurile armatei.
Evoluția numărului dosarelor pentru dezertare poate indica evoluția moralului trupelor ucrainene și a celor rămași acasă. În 2022 au fost doar 9.000 de dosare pentru dezertare, iar in 2023 au fost deschise 24.000 de dosare.
”În închisoare știi cel puțin când vei putea ieși”, spune un dezertor ucrainean al cărui caz a stârnit o polemică intensă în țară. Serhii Hnezdilov a intrat în armată în 2019 și a fost pe front de la începutul invaziei ruse, în februarie 2022. Nu a fost primul care a dezertat din brigada sa; toți au folosit aceeași metiodă – au dispărut în timp ce se aflau în permisie din motive medicale. Hnezdilov a ales însă să facă public cazul sau, nu s-a ascuns și astfel a stârnit o dezbatere națională scrie The Times. Una dintre problemele punctate de acest militar este faptul că niciun recrut nu știe când se va putea reîntoarce acasă, pentru că nu există un plan de rotație a trupelor. Serviciul militar de trei ani a fost inclus în legea care a redus vârsta de încorporare, însă prevederea a fost eliminată la solicitarea actualului comandant al Armatei Ucrainei, generalul Oleksandr Sîrskii. ”Oamenii sunt extenuați și își pierd motivația când știu că sunt milioane de compatrioți care pot lupta însă stau acasă”. The Times citează ucraineni care considera că, după trei ani pe front și în lipsa unei legi a demobilizării, militarii sunt îndreptățiți să dezerteze.
Până acum, Moscova nu a arătat niciun semn că renunța la o parte din condițiile pentru încetarea focului: neutralitatea Ucrainei, cedări teritoriale, denazificare și drepturi speciale pentru rusofonii din Ucraina. Analiștii realiști, precum profesorul John J. Mearsheimer, atrag constant atenția că, cu cât războiul se va prelungi, cu atât condițiile impuse de Rusia vor deveni mai grele – în special cedările de teritoriu. Cu cât conflictul va dura mai mult, cu atât Moscova va tinde să revendice și chiar să ocupe teritorii ucrainene care să ducă granițele Rusiei până la gurile Dunării, avertizează Mearsheimer.