O gafă, desigur "genială", a lui Eminescu

„Jalnic ard de viu, chinuit ca Nessus, ori ca Hércul, înveninat de haina-i.”

Oda lui Eminescu (în metru antic) e unul dintre cele mai faimoase poeme din literatura noastră. Numai că versurile de mai sus conțin o eroare monumentală, nesesizată de niciun exeget. Eminescu se referă la un episod din viața lui Hercule (se pronunță Hércule, nu Hercúle). Miticul erou vrea să traverseze râul Evenos. Dar n-o poate duce în spate și pe soția lui, Deianira (Deianeira). Centaurul Nessos (lat. Nessus) îi propune ajutorul: o va duce el pe Deianira. Cînd Hercule ajunge pe malul celălalt aude țipete și vede că Nessos încearcă să-i violeze soția. Atunci eroul își încordează arcul și-l străpunge pe centaur cu o săgeată înmuiată în sîngele otrăvit al hidrei din Lerna. Înainte de a muri ÎNVENINAT, Nessos îi întinde Deianirei tunica spunîndu-i că, dacă Hercule o va îmbrăca, niciodată el nu o va mai înșela cu altă femeie. Fiind geloasă de felul ei, Deianira îi oferă lui Hercule tunica, iar acesta ARDE pur și simplu de viu. Așadar Nessus e cel otrăvit, iar Hercule ars, nu invers, cum scrie Eminescu. Episodul (transmis de Sofocle) ne oferă și cheia de înțelegere a Odei eminesciene. Deianira este personajul central, deși necitat de poet. Numele ei, în greacă, înseamnă exact „nimicitoarea/ vrăjmașa bărbatului”. „Piară-mi ochii tulburători din cale” o vizează pe „Deianira” lui Eminescu, oricare va fi fost ea în momentul compunerii Odei.

Pentru mai multe detalii, va invitam sa vizitati stirea originala.