Gică a luat un credit pentru nevoi foarte personale. Dobânda e mare dar calculată pe creștere economică promisă zilnic. Nu are importanță, Gică face față.
A tăiat bugetul cultural al familiei și a achiziționat un televizor asiatic cu certificat european. În consecință nu mai merge la cinema.
Nu e vorba numai de biletul pe care nu îl mai plătește, dar și renunțarea la restul cumpărăturilor din mall, înghețată, covrigi și parcarea pentru mașina pe care nu o are încă.
Seară de seară se uită la televizorul nou și comentează cu soția vecinului ceea ce vede. Vecina e văduvă de când îl știe pe Gică. Pentru ea, zice, soțul a murit și doarme în altă cameră. S-a creat un fel de familie mai tradițională decât s-ar recunoaște: într-un bloc de zece etaje există mai multe relații trans-zid decât prezidențiabili.
Alegerile, sunt subiectul preferat al lui Gică. Ora de oră, seară de seară se uită la noul ecran, îl mai șterge de praf în căutare de scame și descoperă măreția ofertei.
Dacă ar fi după el, i-ar alege pe toți și pe toate. Sunt extraordinari și au multe în comun. Rostesc bine, se pricep la multe, sunt îmbrăcați frumos, sunt doctori în ale bolile neamului, vindecă din mers prin fabrici și județe.
E ca și cum ar veni Moaștele spre tine în loc să stai la coadă ca să nu le poți atinge. Ei ne vor repara hidroforul, ne vor educa copiii, ne vor învăța cum să-i facem și să-i păstrăm dacă nu găsesc un job.
Ne vor apăra de dușmanii pe care nu îi avusesem decât în filmele de aventuri. Cererea de flori și băncuțe va exploda, toți vor crea noi spații verzi și morminte pentru trecut și trecuți pe la noile spitale în construcție. Sunt oameni vigilenți, se urmăresc unul pe altul pentru a se lepăda de Satana, Hackeri, afaceriști veroși și virusați, amintiri neplăcute, de dragostea din tei, de aspirina săracului din Dubai, de donarea de organe ale statului. În același timp au aderențe operabile la valori fundamentale, la Europa, la America de Nord neglijând-o pe cea de Sud, în ciuda potențialului de refugiu.
Emoția lui Gică e totuși lichidă, ca și mai tot venitul lui. Îi dau lacrimile când le vede cărțile pe masa din studioul de televiziune. Cele de joc nu le folosesc în public ci numai pentru finanțarea campaniei.
Ceea ce se vede în schimb e una mai mare și veche și una mai mică. Nu par să fi fost deschise vreodată, servesc însă de suport pentru palma cu care au uitat să-și bată capul.
Cărțile sunt inspirate de două divinități ale căror nume începe cu I, Isus și Iorgovan. Unul a dat Biblia, altul Constituția. Acolo e seva și garanția, acolo e absolutul, acolo e crezul în nemurirea sistemului. Unul ține de două mii de ani, altul e mai recent dar mai sfânt și mai modest.
Nu poți compara o curte, cât o fi ea de constituțională, cu parcul imobiliar ecleziastic al cărui testament e vechi, dar mai nou pentru nevoile de fiecare zi ale viitorilor aleși și nu numai. La atâta rigoare și sfințenie,
Gică are totuși o problemă cu sine și vecina de peste zid. Ea tot întreabă, seară de seară cu cine ar putea vota. Gică are totuși acces la credit și informații și ar putea împărtășii o opinie. El însă nu vrea să o conducă, nici măcar pe o pistă falsă sau la altar.
E prudent cu analize proprii sau de laborator în ciuda unui patriotism acut și național. Cine știe ce se mai descoperă despre unul sau despre altul ori alta, care dintre candidați va mai rămâne liber sau întreg la minte când nu minte? Ceea ce oricum nu pricepe, este de ce trebuie să decidă el pentru sine și vecina cu familie tradițională a cărui soț sforăie din nou.
Într-o țară laică decizia e sfântă. Iorgovan nu mai e. Dar Isus nu poate alege el ce e mai bine pentru neam dacă tot e invocat? Are el oare nevoie de bugete, panotaje și dezbateri pentru a lua o hotărâre?
Muritorii greșesc, moderatorii de televiziune sunt un fel de sfinți cu contract extra-biblic, partidele politice sunt alese de credincioși ideologizați dar convertibili, populația aleargă în căutarea adevărului expirat. Dar zeitatea ? Ea e eternă, ea știe, ea a dat trei bărbați și o femeie în acest paradis mediatic. Nu poate decide ea oare?
Gică a devenit credincios, a dat televizorul înapoi și se roagă acum cu fața la zid. La vot va fi înlocuit de voința Domnului.
Adrian Barbu