Cînd un om este lovit de boala puterii, el este mai suferind decît în cazul tuturor diagnosticelor incurabile. Nu mai are trecut și nu mai cunoaște pe nimeni, se zbate, luptă și se consumă, se vede altfel, visează mult și poate puțin, privește de sus și urăște ascuns pînă cînd rămîne singur și se termină fără să înțeleagă de ce. Pe lista celor răpuși de această boală consemnată de tragedia greacă și de crimele din Imperiul Roman stau toți marii dictatori ai lumii sau puiuții neîmpliniți de animale politice, opriți de ghinion sau de semeni cu simțul pericolului.
Dintr-un tip sfios și cu umbra sa, Nicușor Dan a încercat să se afirme prin proiecte în slujba comunității. Ba să oprească distrugerea spațiilor verzi, ba să păzească evoluția haotică a urbanismului în București. Mai apoi, el a devenit primar ajutat de proiectele sale curajoase, dar și de disprețul bucureștenilor față de clanul Gabriela Firea- Florentin Pandele. Și, cînd ne așteptam mai puțin, ciufulitul oengist, devenit primar ras, tuns și frezat, a uitat ce-a promis și la ce s-a angajat și a pornit spre scaunul de întîi dregător al României.
Este în firea omului să privească mai sus, nu spre groapa în care va ajunge oricum. În cazul nostru, fără nici un sprijin din partea unui partid, agățat doar cu dosare și declarații de pe la Făgăraș și admirat de alt „vorbăreț” de la Sibiu, Nicușor Dan a dat bucureștenii la canal și se ambiționează la mai mult și la mai mare. Vrea morțiș în vîrful piramidei. Iar, ca să ajungă acolo, ar vrea să scape de toți.
Nu demult, micul om mare și-a anunțat candidatura și a făcut o precizare care l-a lăsat în pielea goală în fața alegătorilor.
El a zis că „ar fi un pic absurd ca alegerile să fie anulate din cauza lui Călin Georgescu şi acesta să candideze încă o dată”.
Adică să scape de Călin Georgescu fără luptă, fără competiție, fără evaluare, fără dialog.
Știți ce trădează această atitudine față de principalul său adversar? Are loc o dezbrăcare de toată îmbrăcămintea care îi îmbracă trăsăturile de personalitate. Pus în fața unui ciolan important, din numai trei propoziții, Nicușor Dan ne-a arătat ce fel de om este. Mare la Primăria Capitalei, el se arată cam subțirel la capitolul onestitate și onoare. Ba mai are și o problemă de caracter.
De ce să-ți vezi adversarul scos din joc cînd nimeni nu poate scoate o probă?
Un om de onoare i-ar fi luat apărarea și l-ar fi sprijinit să intre în competiția în care ar putea să-l învingă.
Nicușor Dan poftește la niște alegeri fără Călin Georgescu. I-ar fi mult mai ușor, dar și mai descalificant. Ceea ce nu l-ar deranja cîtuși de puțin.
Asta ne arată că omul politic Nicușor Dan abia se naște, în vreme ce în văzul lumii se leapădă și îl îngroapă pe cel fără onoare și fără caracter.