Intrarea Maicii Domnului în Biserică este prăznuită pe 21 noiembrie, sărbătoare cunoscută în popor sub denumirea de Vovidenia sau Ovedenia.
Dintre sărbătorile închinate Maicii Domnului, numai „Bunavestire” are la baza un eveniment istoric consemnat în Sfânta Scriptură (Luca I, 26-38), informații despre celelalte sărbători provenind din Sfânta Tradiție și din evangheliile necanonice (apocrife).
Părinții Maicii Domnului sunt Sfinții Ioachim și Ana. Lipsiți de copii, dar cu credință în Dumnezeu, L-au rugat pe Dumnezeu să le dăruiască cinstea de a fi părinți, fagăduind că dacă vor avea un copil, îl vor duce la templu și îl vor închina Lui. Un înger le vestește că vor avea o fată pe care o vor numi Maria. Sfinții Ioachim și Ana nu au uitat de promisiunea făcută lui Dumnezeu și la trei ani de la nașterea Maicii Domnului au dus-o pe fiica lor la templu.
Aici a fost întâmpinată de marele preot Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, care a dus-o în cea mai sfântă încăpere din acest loc, în Sfânta Sfintelor, unde a stat până la vârsta de 15 ani.
Părintele profesor Ene Braniște afirmă că această sărbătoare a luat naștere în secolul VI.
„Pe 20 noiembrie 543, Justinian a zidit la Ierusalim, lângă ruinele templului, o biserică închinată Sfintei Fecioare, care, spre deosebire de una mai veche, a fost numită biserica Sfânta Maria „cea nouă”. Conform obiceiului, a doua zi după sfințire, adică pe 21 noiembrie, a început să fie serbat hramul (patronul) bisericii, adică însăși Sfânta Fecioară, serbarea fiind consacrată aducerii ei la templu”.
În colindele românești se cânta, în plină iarnă, despre florile dalbe, flori de măr, sau despre măruț, mărgăritar.
Copiii pun crengi de măr în vase cu apă în ziua Intrării Maicii Domnului în Biserică, iar ele, ținute în lumină și căldură, înmuguresc și înfloresc și sunt folosite în noaptea de Anul Nou ca sorcove.
Pentru ca bucuria sărbătorii Intrarea Maicii Domnului în Biserică să nu fie umbrită de post, Biserica a rânduit ca pe 21 noiembrie să fie dezlegare la pește.