Sistemul n-a putut să înghită mesajul real al voturilor obținute de Călin Georgescu. Acceptarea triumfului acestuia era imposibilă pentru un sistem învățat să fie slugă, mistuit de interese și corupție. Mai există și îngrijorarea dnei Ursula în fața evidenței că s-ar putea să apară încă un lider suveranist, capabil să zgâlțâie și mai tare șandramaua bruxeleză.
S-a căutat cu înfrigurare o explicație a rezultatelor din primul tur. Oricare, în afară de cea reală. Explicația că s-au furat voturile a fost un eșec. Renumărarea a dat același rezultat. Atunci s-a recurs la argumentul imbatabil că alegerile au fost influențate de ruși. Nimeni nu se supăra dacă în cârca inamicului mondial nr.1 se mai punea încă o cocoașă.
Occidentul a putut înghiți propaganda că rușii sunt de vină, dar în fața anulării alegerilor au tras frâna de mână. Era o decizie fără precedent în lumea liberă și au apărut destule murmure pentru prezentarea probelor.
Sistemul a obținut de la partenerul strategic adeverințe despre „influența malignă a rușilor”, dar nici Departamentul de Stat, nici Ambasada SUA n-au salutat anularea alegerilor. Inițial, un purtător de cuvânt al Departamentului de Stat s-a rezumat la a cere „investigarea pe deplin a datelor CSAT” – în ideea obținerii de probe despre amestecul rușilor – iar apoi doar „a luat act de decizia anulării alegerilor”. Ambasada SUA a fost mult mai discretă.
Investigarea datelor durează de vreo lună și probele tot n-au apărut. Notele informative de la servicii nu țin loc de probe. (Ba, în unele locuri, arată contrariul cu privire la „amestecul rușilor”). Comunicatele de la Washington nu sunt probe. Și nici declarațiile lui Macron. Nici delirul politic și mediatic al șefului de post A3 nu ține loc de probe.
Sistemul se află în impas. CCR trebuie să prezinte dovezile cerute de lege pentru o hotărâre atât de gravă. Lumea a învățat că acuzațiile trebuie dovedite cu probe. Nu mai poate fi dusă de nas. La acest capitol, sistemul nu mai are nici acoperirea Bruselului, nici a partenerului strategic. Frate, frate, dar acuzațiile sunt pe probe. Ghinion.
Pe de altă parte, pe măsură ce probele nu apar, teoria despre amestecul rușilor se conturează a fi o diversiune. Titanicul propagandei începe să se scufunde.
Dacă varianta „influenței maligne” a rușilor nu va fi dovedită, sistemului nu-i mai rămâne decât lichidarea politică și juridică a lui Călin Georgescu. Se lucrează intens la planul B – și anume împiedicarea acestuia de a mai candida. Nu contează pretextul sau motivul. Vârfurile propagandei se pronunță deja deschis în acest sens.
Dar și aici sistemul se va înșela. Persoana lui Georgescu aproape că numai contează. El a generat un fenomen și o stare de spirit care nu mai pot fi puse sub lacăt. În schimb, împiedicarea lui de a mai candida va rămâne de pomină, ca una dintre cele mai penibile lașități din istoria statului român.
„Frankfurter Allgemeine Frankfurt” se ocupă de astfel de subiecte și publică în ediția de miercuri, sub semnătura lui Michael Martens, un articol intitulat „Mitul interferenței ruse”. Autorul analizează dacă rezultatul alegerilor din primul tur chiar „a fost manipulare de la Kremlin” sau dacă, de fapt, clasa politică de la București a pierdut un pariu „și caută acum să arunce vina pe cineva”.
Ziarul constată că, într-un stat din Uniunea Europeană, instituțiile și clasa conducătoare care le administrează încearcă să construiască o realitate despre alegeri înțeleasă prin „impresii și presupuneri, nu fapte verificabile”. Pentru „distragerea atenției de la propriul eșec”, sistemul a inventat „un pretext pentru anularea unui scrutin al cărui rezultat nu a fost pe placul celor de la putere”.
Publicăm mai jos analiza publicată de FAZ, în varianta comentată și tradusă după Rador.
***
Frankfurter Allgemeine, cotidianul principal al „capitalei financiare a Europei”, analizează situația din România și notează faptul că tot mai mulți cetățeni cred că alegerile au fost anulate nu din cauza ingerinței Rusiei, ci pentru că rezultatul nu a fost cel așteptat de guvernanții de la București.
De ce și-ar fi consumat Kremlinul roboții și trolii doar în alegerile prezidențiale din România pentru a sta apoi departe de alegerile parlamentare, desfășurate doar șapte zile mai târziu? Sună ciudat pentru ziarul german Frankfurter Allgemeine Zeitung, care știe că alegerile parlamentare sunt cele mai importante în România, țară în care ”șeful statului are o poziție puternică, dar care nu este o republică prezidențială”.
Analiza publicată de ziarul conservator care apare în capitala financiară a Europei, dedicată, din nou, anulării primului tur al alegerilor prezidențiale din România, subliniază faptul că ”oricine dorește să exercite influență la București ar face mai bine să manipuleze alegerile parlamentare în loc de cele prezidențiale”. Pentru FAZ, ”este cel puțin ciudat” că algoritmii TikTok au denaturat alegerile prezidențiale câștigate de opoziție, dar nu și legislativele, în care forțele guvernamentale s-au putut impune.
Furia votanților și aroganța sistemului
Articolul publicat sub semnătura lui Michael Martens, corespondentul pentru Europa de Răsărit al publicației apropiate cercurilor politice creștin-democrate germane, se intitulează ”Mitul interferenței ruse” și se întreabă dacă anularea alegerilor din România chiar ”a fost manipulare de le Kremlin” sau dacă, de fapt, clasa politică de la București a pierdut un pariu ”și caută acum să arunce vina pe cineva”.
Cum arată acest pariu suspectat de FAZ? ”Scopul PSD a fost de la bun început să aducă în scrutinul de balotaj al prezidențialelor un candidat radical de dreapta”, care, se presupune, ”ar fi fost ineligibil pentru o majoritate a populației”. Motivul pentru care tactica pesediștilor a fost greșită: ”Principalul partid de guvernare a subestimat furia populației față de formațiunile politice consacrate. În aroganța lor, strategii PSD pur și simplu nu și-ar fi putut imagina că propriul lor candidat va fi respins de populație”.
Se dovedește că, iată, într-un stat din Uniunea Europeană, parte a celei mai sigure alianțe militare defensivă, instituțiile și clasa conducătoare care le administrează și garantează eficiența favorizează o realitate înțeleasă prin ”impresii și presupuneri, nu fapte verificabile”. Nu e de mirare că suspiciunea principală este, cum observă autorul articolului din Frankfurter Allgemeine, că se încearcă ”distragerea atenției de la propriul eșec” al partidelor tradiționale și se inventează ”un pretext pentru anularea unui scrutin al cărui rezultat nu a fost pe placul celor de la putere”.
Instituții defecte cu personaje ciudate într-un stat parazitat
A greșit Curtea Constituțională, printr-o ”serie de decizii nefericite”, în primul rând. FAZ îl citează în acest context pe juristul român de origine maghiară Csongor Kuti care, într-un eseu pentru portalul Verfassungsblog.de (Blog constituțional), se întreabă ce rol au jucat serviciile secrete române în odiseea acestui zig-zag, în care existența neregulilor a ajuns la cunoștința Consiliul Suprem de Apărare a Țării, condus de președintele Klaus Iohannis, abia după primul tur al alegerilor, și de ce concluziile au fost făcute publice abia după ce Curtea Constituțională declarase drept valabile rezultatele alegerilor.
Ziarul german mai observă ceva nepotrivit în această poveste: președintele Curții Constituționale, Marian Enache, este un fost parlamentar de cursă lungă PSD (social-democrat doar în denumire, subliniază FAZ). Legăturile lui Enache cu fosta Securitate transpar din existența unui dosar de recrutare, ale cărui file au dispărut, însă. Omul a fost însă și consilier al primului președinte al României post-ceaușiste, Ion Iliescu, la începutul anilor 1990. ”Fost aparatchik (…), Iliescu a făcut ca oamenii vechilor structuri comuniste să se infiltreze mai ușor în noul stat” în care ”biografiile care încep în cercurile Securității și duc la poziții influente (…) nu sunt neobișnuite”.
Nu e ultima ciudățenie remarcată de FAZ, care sesizează și rolul nefast al Autorității Electorale Permanente a României și al șefului acesteia, Toni Greblă, alt personaj provenit din PSD-ul ale cărui socoteli electorale nu au ieșit conform planului. Instituția și șeful ei au ascuns informații relevante despre promovarea electorală a candidatului independent Călin Georgescu, astfel că românii au aflat abia după vot că învingătorul susține, în mod eronat, că nu avea costuri de campanie. În plus, amintește ziarul, ”Greblă a participat la o sărbătoare privată cu bărbați din cercul lui Georgescu, la sfârșitul anului 2022” așa că, în mod firesc, apare ca legitimă întrebarea partidului de opoziție USR: ”Ce încredere mai poate avea electoratul într-o instituție” al cărei șef ”este o amenințare la adresa democrației”?.
Dezamăgiri și furii naționale
FAZ a discutat și cu istoricul Oliver Jens Schmitt, care predă la Viena – între altele, despre populația dezamăgită de președintele Klaus Iohannis, de lipsa de transparență financiară a instituției prezidențiale, de candidatura la NATO, de stilul de viață cu fast și lux al șefului statului, ”într-o manieră deșănțată, ca un monarh”.
Cât despre presupusa ingerință externă, ”fără sprijinul structurilor de stat din România, ascensiunea bruscă la faimă a lui Georgescu ar fi greu de imaginat”, astfel că sfatul lui Schmitt este ca motivele succesului acestui outsider ”să fie căutate nu doar în Rusia ci și în România”.
În orice caz, își încheie pledoaria ziarul german, ”în populația României s-a acumulat o mare furie” și ”mulți oameni au sentimentul că alegerile au fost anulate nu din cauza ingerinței Rusiei, ci pentru că rezultatul nu a fost cel așteptat de guvernanții de la București”.
Concluzia ziarului Frankfurter Allgemeine Zeitung este că dovezile existente în acest moment par mai degrabă să confirme că aceștia nu se înșală.
(Sursa: stiripesurse.ro, după „Frankfurter Allgemeine Zeitung”, în traducerea Rador Radio România).