Duelul tehnologic al secolului: SUA vs. China

A doua cea mai mare economie a lumii nu este doar în creștere – ea remodelează piețele globale, provocând Statele Unite într-o competiție cu miză mare pentru supremația tehnologică și economică. Ceea ce a început în 2018 ca un război tarifar sub Donald Trump s-a transformat într-o cruciadă bipartizană pentru a frâna ascensiunea Chinei. Republicanii și democrații, în ciuda prăpastiei lor ideologice, s-au unit în jurul obiectivului comun de a limita ambițiile Beijingului de a revendica primul loc în economia mondială și de a-și asigura controlul asupra tehnologiilor critice.

La prima vedere, strategia Washingtonului pare să funcționeze. Creșterea economică a Chinei a încetinit, giganții săi tehnologici se confruntă cu o lipsă acută de microcipuri avansate, iar aliații Americii par să sprijine eforturile sale de limitare a accesului chinezilor la tehnologie la vârf. Dar, dacă privim dincolo de teatrul politic de la Washington, observăm o realitate mult mai nuanțată.

În ciuda sancțiunilor, a războaielor comerciale și a blocadei tehnologice, China continuă să acumuleze victorii în industrii-cheie. Potrivit Bloomberg Economics și Bloomberg Intelligence, China conduce în cinci din cele 13 domenii tehnologice esențiale și reduce decalajul în alte șapte domenii.

 – Vehiculele electrice BYD depășesc vânzările Tesla, bateriile CATL alimentează vehiculele electrice din întreaga lume, iar panourile solare fabricate în China sunt de neegalat pe scena mondială. Aceste progrese au loc chiar și în timp ce SUA strânge șurubul. Între timp, producția industrială a Chinei a urcat la niveluri istorice, iar excedentul său comercial în materie de produse fabricate depășește acum pe cel al concurenților săi în raport cu PIB-ul mondial.

Washingtonul a obținut câștiguri semnificative pe termen scurt. Blocarea accesului Chinei la semiconductori avansați, esențiali pentru inteligența artificială, și impunerea unui control mai strict asupra lanțurilor de aprovizionare globale au încetinit marșul Beijingului. Cu toate acestea, experții avertizează cu privire la pagubele colaterale.

Adam Posen, președintele Institutului Peterson pentru Economie Internațională, avertizează că restricțiile care vizează China erodează, de asemenea, inovarea din SUA. „Nu limităm doar potențialul viitor al Chinei”, remarcă el. „De asemenea, ne înăbușim propria capacitate de a conduce”.  Într-adevăr, strategia de reținere a Americii nu este doar economică. Limbajul securității naționale domină în prezent procesul de elaborare a politicilor, cu un ochi clar îndreptat către potențiale conflicte. Obiectivul mai larg pare să fie crearea unei arhitecturi globale în care Washingtonul – și nu Beijingul – dictează regulile jocului.

China, perfect conștientă de mizele geopolitice, navighează în acest peisaj cu un amestec de sfidare și pragmatism. În loc să se angajeze într-o confruntare directă, Beijingul își folosește puterea economică pentru a-și fortifica influența în Asia, Africa și America Latină. Investițiile pe scară largă în producția internă generează milioane de locuri de muncă și stimulează cererea internă. Între timp, exporturile chineze de vehicule electrice, panouri solare și baterii de mare capacitate remodelează lanțurile globale de aprovizionare. Shen Meng, director general la Chanson & Co. din Beijing, remarcă: „Eforturile de limitare ar putea aduce câștiguri pe termen scurt pentru Washington, dar Beijingul are o strategie pe termen lung pentru a ocoli aceste obstacole”.

Rivalitatea economică dintre SUA și China redesenează harta economică globală, creând două blocuri concurente. Consecințele sunt profunde:

 – Încetinirea inovării: Restricțiile impuse de SUA blochează progresul în domenii transformative precum inteligența artificială, tehnologiile ecologice și microelectronica avansată;

–  Efecte de propagare protecționiste: Națiunile din întreaga lume construiesc lanțuri de aprovizionare izolate, crescând costurile și sufocând eficiența globală;

–  Fricțiuni geopolitice: În timp ce o confruntare militară directă rămâne improbabilă, conflictele economice accentuează tensiunile și riscă să provoace conflicte în regiuni strategice.

Această rivalitate cu mize mari nu va dispărea prea curând. În următorul deceniu, Beijingul este pregătit să dubleze expansiunea economică și inovarea tehnologică, în timp ce Washingtonul își va strânge controlul asupra lanțurilor globale de aprovizionare și își va mobiliza aliații în jurul strategiei sale de reținere(containment – l.e.).

Dar, pe măsură ce lumea se clatină pe marginea unei noi ere a globalizării, miza nu ar putea fi mai mare.Dacă Washingtonul și Beijingul găsesc un teren comun, aceasta ar putea inaugura o eră de stabilitate reînnoită.În caz contrar, lumea riscă să se fragmenteze în două tabere economice beligerante, cu implicații profunde pentru prosperitatea globală.

Poate fi menținut echilibrul în acest peisaj tensionat? Această întrebare depinde de perspicacitatea politică a liderilor americani și chinezi și de dorința acestora de a acorda prioritate colaborării în fața confruntării.

Duelul dintre Washington și Beijing nu se rezumă doar la cipuri și deficite comerciale.Este o bătălie pentru supremația în economia globală, unde tehnologia este rege, iar influența economică se traduce direct în influență geopolitică. Pe măsură ce praful se așterne după fiecare încăierare, un lucru este clar: rezultatul acestei curse va defini nu doar viitorul acestor două superputeri, ci și forma ordinii mondiale a secolului XXI.

Cursa pentru supremație tehnologică dintre Statele Unite și China nu se mai limitează la aspectele economice – este acum un câmp de luptă strategic în care preocupările legate de securitatea națională dictează politicile și prioritățile. De la Washington la Beijing, deciziile privind fabricarea semiconductorilor, inteligența artificială și energia curată sunt elaborate ca instrumente pentru a asigura nu doar dominația economică, ci și influența geopolitică.

Statele Unite și-au exprimat în mod explicit obiectivul de a păstra dominația tehnologică.Consilierul pentru securitate națională Jake Sullivan, într-un discurs din 2022 care a definit politica, a identificat semiconductorii, energia verde și biotehnologia drept domenii în care Statele Unite trebuie să mențină un „avantaj maxim”. Sullivan a numit, de asemenea, controlul exporturilor un „nou activ strategic” conceput pentru a exercita presiuni economice asupra adversarilor și a le slăbi capacitățile militare.

Această strategie este cea mai vizibilă în acțiunile agresive ale administrației Biden împotriva sectorului semiconductorilor din China. Restricțiile la export au vizat tehnologii critice precum cipurile avansate și echipamentele de litografie. Aceste măsuri sunt completate de investiții interne masive, inclusiv subvenții pentru giganți tehnologici precum Taiwan Semiconductor Manufacturing Co. (TSMC) și Samsung Electronics Co., care își extind operațiunile în SUA pentru a asigura producția internă de cipuri.

Abordarea Beijingului o reflectă pe cea a Washingtonului în ceea ce privește fuziunea dintre tehnologie și securitatea națională, însă obiectivele sale sunt diferite.În cadrul inițiativei „Fabricat în China 2025”, Partidul Comunist Chinez a acordat prioritate industriilor de înaltă tehnologie, precum vehiculele electrice, panourile solare, bateriile cu litiu și construcția de nave. În ciuda restricțiilor americane la export, China și-a păstrat poziția de lider în aceste domenii.

Independența energetică este o altă piatră de temelie a strategiei Beijingului. Prin intensificarea investițiilor în energie solară, eoliană și în alte surse de energie durabile, China urmărește să își reducă dependența de importurile de petrol și gaze, reducând astfel riscurile unor eventuale blocade conduse de SUA și aliații săi. Acest accent subliniază motivul pentru care Beijingul continuă să extindă capacitatea de producție, chiar și în condițiile unor presiuni externe tot mai mari.

Liderii chinezi au studiat cu atenție repercusiunile socio-economice ale dezindustrializării în Statele Unite.Închiderea fabricilor și pierderea locurilor de muncă în industria prelucrătoare din SUA au creat un teren fertil pentru politica populistă, exemplificată prin ascensiunea lui Donald Trump.

Beijingul vede acest lucru ca pe un avertisment, consolidându-și angajamentul de a menține o bază solidă de producție pentru a proteja atât creșterea economică, cât și stabilitatea socială.

În același timp, Washingtonul interpretează strategia industrială a Chinei drept o provocare la adresa hegemoniei americane. Fostul și viitorul președinte Donald Trump, care are în vedere o potențială revenire la Casa Albă, a promis să relanseze războiul comercial cu China, propunând tarife de până la 60 % – o măsură care ar putea îngheța comerțul bilateral.

Războaiele comerciale actuale și decuplarea tehnologică modifică în mod fundamental lanțurile de aprovizionare globale. În timp ce deficitul comercial al SUA cu China pare să se fi redus, o mare parte din schimburile comerciale a fost redirecționată prin Asia de Sud-Est. Paradoxal, acest lucru a consolidat influența Chinei în sectoare critice precum vehiculele electrice și panourile solare.

Pe măsură ce ambele națiuni continuă să își sporească capacitățile economice și militare, cursa tehnologică rămâne epicentrul acestei rivalități geopolitice.Miza este monumentală: câștigătorul nu numai că va modela viitorul inovației, dar va redefini și echilibrul global al puterii.