Situația politică actuală este tot mai lipsită de substanță socială și intelectuală, iar ceea ce asistăm este o divagație tot mai accentuată, o administrare catastrofală a treburilor curente. Guvernul Ciolacu, dacă în anterioara lui configurare era la o limită a unor lucruri acceptabile, în prezent este o caricatură în totalitate. Acest prim-ministru încearcă să facă față unor situații care nu au legătură nici cu democrația, nici cu economia, cu nimic. Singura soluție pe care o are acest guvern este, în fapt, introducerea elementelor de cenzură, respectiv de coerciție, prin care să poată deține puterea și să hăituiască adversarii.
Instrumentele juridice la care visează sau care se prefigurează în actuala ordine guvernamentală sunt de natură pur sovietică. Oportunismul primului ministru Ciolacu, față de cei care se prezintă a fi mari puteri, scot România din poziția unei identități în dialog și o transformă într-o simplă gloată, în seama cărei se negociază. Acest guvern, care pregătește viitoarele alegeri, este lipsit de autoritatea unui președinte care ar putea să regleze cât de cât lucrurile. Un președinte care este inexistent de foarte multă vreme în România sub aspectul apărerii poporului, apărerii românilor, de a cărui vot se bucură, de a cărui vot direct se bucură președintele. Tocmai aici este esența președintelui Republicii, faptul că el este ales direct de popor și nu face într-un fel masă comună cu partidele politice care au dreptul să aibă poziții, care au dreptul să aibă tot felul de obiective care să le avantajeze în lupta electorală. Ori nu acesta este profilul președintelui, așa cum vedem că se întâmplă în prezent.
Una dintre caracteristicile acestui guvern, Ciolacu, este transformarea elementului de cenzură în element juridic aprofundat, cu consecințe dramatice pentru perspectiva concentraționară asupra realității. Astfel, guvernul riscă să cadă dramatic într-o stare de subordonare politică și economică, devenind o simplă piață de desfacere. Doar guvernele din Cişmigiu, cu o viziune curajoasă și independentă, mai pot salva România, pentru a reabilita identitatea și statutul țării pe scena internațională.