Până de curând, Departamentul de Stat al SUA a oferea 10 milioane de dolari pe capul lui Abu Muhammad al-Julani. Astăzi, după căderea regimului Assad, diplomații occidentali dau mâna cu al-Julani, trecut la numele sau de civilie, iar americanii au anulat acea recompensă. Peter Ford a fost ambasador al Marii Britanii în Bahrain (1999-2003), apoi in Siria (2003-2006), nu cu mult inainte de izbucnirea razboiului din Siria, într-o perioadă în care Bashar al-Assad era primit cordial și plimbat prin București de președintele României. Ford a fost apoi reprezentant pentru lumea arabă al comisarului general al Agenției ONU pentru Refugiații Palestinieni. Peter Ford s-a implicat în politica britanică, fiind membru al Partidului Muncitorilor, al lui George Galloway. Fostul ambasador arată cum Vestul a învins regimul lui Bashar al-Assad distrugând Siria.
De ce armata și guvernul din Siria au căzut atât de repede?
Ezit să admit, dar sancțiunile occidentale au fost foarte eficiente în atingerea scopului: să îngenuncheze economia siriană. Sancțiunile au funcționat. Au făcut exact ceea ce au urmărit să facă: suferință pentru populație, pentru a crea nemulțumire față de regim, inclusiv în rândul armatei. Sirienii de rând nu pricep complexitățile geopolitice și de aceea acuză guvernul pentru orice: lipsa electricității, a alimentelor, a gazului, a petrolului, pentru inflația mare. Toate sunt din cauza decuplării forțate de la economia globală și din cauza faptului că regimul nu a avut aliați cu buzunare fără fund. Siria a fost atacată și ocupată de puteri militare mari (SUA, Turcia, Israel). Plus mii de jihadiști străini. Armata siriană era atât de demoralizată, încât a devenit un tigru de hârtie.
Credeți că SUA și Marea Britanie au fost implicate în antrenarea jihadiștilor, înainte de atacul din Alep, în decembrie?
Absolut. Și israelienii. Liderul Hayat Tahrir al-Asham, Ahmed Hussein al Sharaa (cunoscut drept Mohammad al Julani) este foarte probabil să fi avut consilieri britanici. De fapt, mâna acestor consilieri se vede în comunicatele făcute într-o engleză impecabilă. Comunicatele conține și americanisme, deci și CIA poate fi acolo. Jolani este o marionetă care spune ce i se șoptește.
Care este situația actuală, la o lună după prăbușirea regimului Assad?
Sunt ciocniri ici și colo, însă islamiștii și luptătorii străini dictează totul. Sunt mici zone de rezistență în Latakia, unde alawiții luptă pentru viața lor. Luptele sunt date de Hayat Tahrir al Sham, care încearcă să confiște armele celorlalți. Alawiții și milițiile druzilor încă rezistă. Hayat Tahrir al Sham are circa 30.000 de luptători în întreaga Sirie. Sunt supra-extinși. Există rezistență mare în nord-est, unde sunt kurzii. Kurzii, aliați ai americanilor până acum, rezistă. Însă totul depinde de ce se va întâmpla după preluarea mandatului de către Trump.
În presa vestică se scrie foarte puțin despre drama alawiților și nimic despre cea a creștinilor
Ce ați auzit de la oamenii din Siria?
Nu este nimic îmbucurător. HTS își manifestă dominația și flutură steaguri ale Al Qaeda și ISIS. Intimidează, umilesc și jefuiesc. Unii militari sirieni creștini și alawiți care s-au predat au fost judecați în pripă și executați la marginea drumului. În satele de creștini, lumea se adună și se roagă. Îmi pare rău să spun, însă unii clerici creștini, cu una sau două excepții notabile, au optat pentru a se înțelege cu jihadiștii și și-au trădat comunitățile. Conducerea Bisericii Ortodoxe și în special a celei Greco-Catolice s-au fotografiat cu liderii regimului jihadist. Întorc și celălalt obraz și nu spun nimic. Asta în timp ce comandourile jihadiste patrulează în camionete și flutură steagurile ISIS. Este trist. Alawiții sunt total abandonați. În presa vestică se scrie foarte puțin despre drama alawiților și nimic despre cea a creștinilor.
Prezentarea lui Bashar al-Assad în presa vestica este dezgustătoare. Este de drept că Assad și-a abandonat susținătorii. A fugit, în timp ce ei nu puteau avea aceasta opțiune. Unii dintre ei au fost uciși, alții au reușit să scape în Liban, unde se ascund acum. Apoi a început o adevărată pornografie politică legată de Assad, de gropile comune, de tortură. În timpul războiului au fost înregistrate sute de mii de victime colaterale, mulți îngropați fără nume, vreme de peste zece ani. Acum, toate aceste victime sunt puse pe seama lui Assad. Cu cât Assad este mai demonizat, cu atât se va acorda mai puțină atenție atrocităților care se comit chiar acum.
Liderii vestici sărută picioarele unui tip care până nu demult era un terorist căutat de Statele Unite, un fondator al Al Qaeda din Siria. Jolani are nevoie disperată de susținerea Vestului. Altfel, va avea aceeași soartă ca și Assad. Dacă economia va continua pe aceeași cale, Jolani va cădea în curând. Trebuie să aducă repede o îmbunătățire în economie. Strategia sa este să obțină profit de pe urma statutului său de marionetă a Vestului, să obțină ajutoare pentru reconstructive. Pe termen scurt, el trebuie să readucă fluxul de electricitate și de petrol.
La Washington se duce o luptă între statul profund americam, care ar dori ridicarea sancțiunilor, și lobby-ul israelian, care nu vrea ridicarea sancțiunilor. Lobby-ul israelian câștigă cam nouă din zece asemenea lupte
Să nu uităm că petrolul și gazele sunt în mâinile americanilor, care le controlează prin intermediul kurzilor. Este vorba de circa 20% din PIB-ul tarii. Jolani trebuie să obțină ridicarea sancțiunilor și să obțină acest petrol. Are însă o mare piedică: Israelul. Israelul este o excepție. Tot Vestul se pleacă în fața noului sultan de la Damasc, însă israelienii strâng din dinți, spunând că nu le place acest tip.
Israelul distruge acum ce a mai rămas din infrastructura siriană și din armata siriană. Ocupă și teritorii siriene. Vor să țină Siria în genunchi cât mai mult timp, spunând că sancțiunile vestice nu trebuie ridicate. La Washington se duce o luptă între statul profund americam, care ar dori ridicarea sancțiunilor, și lobby-ul israelian, care nu vrea ridicarea sancțiunilor. Lobby-ul israelian câștigă cam nouă din zece asemenea lupte, iar perspectivele nu sunt foarte bune pentru regimul Jolani.
Care este cel mai negru scenariu pentru Siria? Dar cel mai bun?
Sunt foarte pesimist. Siria nu mai este un jucător pe tabla de șah a Orientului Mijlociu. Vechea Sirie a murit. Siria era singura țară arabă care îi mai susținea cu adevărat pe palestinieni. Nu mai era o asemenea țară. Milițiile Hezbollah și cele din Yemen mai luptă pentru palestinieni, însă nu există niciun stat de partea lor. Acum, jihadiștii din Siria spun lumii: ”Iubim Israelul! Nu ne pasă de palestinieni. Va rugăm, acceptați-ne. Vă iubim”. Dar israelienii nu vor răspunde afirmativ.
Scenariul cel mai bun pentru Siria este acela în care vor avea parte de o pauză. Este posibil ca oamenii să-și revină, dacă sancțiunile vor fi ridicate, dacă guvernul va redobândi controlul asupra petrolului și gazelor, dacă se opresc luptele, dacă cheltuielile pentru întreținerea armatei nu vor crește. Ar putea trece la reconstrucție.
Însă este posibil și scenariul în care Siria își va vinde sufletul pentru câteva ore de electricitate în plus pe zi. Este cel mai probabil scenariu. Există însă, cum am spus, obstacolul numit Israel, care nu dorește ridicarea sancțiunilor. Există posibilitatea ca Turcia să-i atace pe kurzi. Există posibilitatea ca ISIS să se reafirme în Siria. Perspectivele sunt sumbre. Trebuie să mai lăsăm să treacă o lună, pentru a vedea măsurile noului regim de la Washington.
In primul mandat, Trump a vorbit despore retragerea trupelor SUA din Siria, dar a fost ignorat.
Da, asta ar fi schimbat lucrurile. Daca Siria avea acces la petrolul sau, daca nu ar fi avut problema energiei, istoria ar fi fost alta. Acum, Siria isi extinde bazele militare in Siria. Recent, l-au asasinat pe liderul ISIS care ar fi avut o legatura cu recentul atac din SUA. In aceste comnditii, este greu ca Trump sa retraga trupele din Siria, pentru ca asta ar fi vazut drept un cadou pentru ISIS.
Am spus vreme de ani de zile ca sanctiunile impotriva Siriei nu functioneaza. Insa au functionat. Exact ca si cum ai sapa la baza pilonilor unui pod. Nu a fost singura cauza a caderii regimului. Dar a contribuit mult pentru a ajunge la caderea lui Assad.