Ce este coloana vertebrală? Coloana vertebrală, cunoscută și sub numele de șira spinării, este o structură complexă și vitală a corpului uman, cu roluri fundamentale în susținerea greutății, protejarea măduvei spinării și facilitarea mobilității. Ea face parte din scheletul axial, alături de coaste, stern și oasele craniului.
Aceasta este formată dintr-o serie de oase numite vertebre, separate prin discuri intervertebrale, aranjate într-o coloană verticală ce se extinde de la baza craniului până la pelvis.
La un adult, coloana vertebrală este alcătuită din 33-34 de vertebre, grupate în cinci regiuni sau segmente principale: cervicală, toracică, lombară, sacrală și coccis, fiecare având caracteristici specifice adaptate funcțiilor sale.
Regiunea cervicală cuprinde primele 7 vertebre (C1-C7) și este situată în zona gâtului. Vertebra C1, cunoscută sub numele de atlas, susține craniul și permite mișcările de rotație ale capului, iar vertebra C2, numită axis, permite mișcările de înclinare. Vertebrele cervicale sunt mai mici și mai flexibile, adaptate pentru mobilitate.
Regiunea toracică este alcătuită din 12 vertebre (T1-T12) și se leagă de coaste, formând cutia toracică, ce protejează organe interne, precum inima și plămânii. Vertebrele toracice sunt mai mari și mai robuste, având un rol important în susținerea structurii toracice.
Regiunea lombară constă din 5 vertebre (L1-L5) și se află în partea inferioară a spatelui. Vertebrele lombare sunt cele mai mari și mai puternice, având capacitatea de a susține greutatea corpului și de a permite o gamă variată de mișcări, cum ar fi îndoirea sau răsucirea.
Regiunea sacrală este formată din 5 vertebre fuzionate (S1-S5) și alcătuiesc osul sacru sau sacrumul. Acesta se leagă de pelvis și contribuie la stabilitatea corpului.
Regiunea coccigiană cuprinde 4-5 vertebre fuzionate care formează coccisul sau „coada”, situată la extremitatea inferioară a coloanei vertebrale. Deși este o structură rudimentară la oameni, coccisul are un rol în susținerea structurilor musculare și ligamentoase din zona pelviană.
Coloana vertebrală îndeplinește multiple funcții vitale care contribuie la menținerea sănătății fizice și a mobilității. Aceasta este principala structură de susținere a corpului, având rolul de a menține postura verticală și de a distribui greutatea în mod uniform.
Coloana vertebrală protejează măduva spinării care este o extensie a sistemului nervos central.
Ea permite o gamă variată de mișcări, precum flexie, extensie, rotație și flexie laterală, și servește drept punct de inserție pentru numeroși mușchi și ligamente, care contribuie la stabilitatea și mobilitatea corpului.
Coloana vertebrală prezintă patru curburi fiziologice, care îi conferă rezistență și flexibilitate:
- curbura sau lordoza cervicală – o curbură concavă, care se formează în regiunea gâtului; este orientată anterior și apare pe măsură ce bebelușul începe să-și ridice capul
- curbura sau cifoza toracală – este o curbură convexă, în zona toracică (spatele superior); este orientată posterior și este prezentă încă din timpul dezvoltării embrionare
- curbura sau lordoza lombară – o curbură concavă, situată în zona inferioară a spatelui; se formează atunci când copilul începe să stea în picioare și să meargă
- curbura sau cifoza sacrală – este o curbură convexă în regiunea sacrală, la baza coloanei vertebrale; este orientată posterior și este prezentă încă de la naștere
Aceste curburi contribuie la mobilitatea coloanei vertebrale și la absorbția șocurilor, protejând astfel structurile interne ale corpului. O aliniere adecvată a acestor curburi este esențială pentru o postură corectă și pentru prevenirea durerilor de spate sau a altor probleme de sănătate.
Ce sunt deviațiile coloanei vertebrale
Deviațiile coloanei vertebrale reprezintă abateri de la aliniamentul normal al acesteia, abateri care pot afecta curbura naturală sau alinierea laterală a coloanei și care pot deteriora postura și funcționarea generală a corpului.
Aceste deviații pot apărea în diferite regiuni ale coloanei (cervicală, toracală, lombară) și pot avea cauze diverse, precum probleme congenitale (malformații ale vertebrelor prezente la naștere), afecțiuni neuromusculare (boli care afectează mușchii și nervii, precum distrofia musculară, spina bifida etc), boli degenerative (osteoporoza, artroza și alte afecțiuni ce pot duce la deviații ale coloanei), traumatisme, sau menținerea unei posturi incorecte pe termen lung.
Simptomele deviațiilor coloanei pot varia în funcție de tipul și severitatea deviației, și includ dar nu se limitează la dureri de spate, dureri de gât sau de cap, asimetria umerilor sau a șoldurilor, proeminența unui omoplat, aspect cocoșat, limitarea mobilității, oboseală și chiar dificultăți respiratorii.
Care sunt deviațiile cunoscute ale coloanei vertebrale
Cele mai comune tipuri de deviații ale coloanei includ:
- Scolioza – deviație ce afectează alinierea laterală a coloanei, și poate afecta una sau mai multe regiuni ale coloanei
- Cifoza – deviație ce afectează curbura naturală, o curbură excesivă în zona toracică ce poate duce la o postură aplecată înainte
- Lordoza – altă deviație ce afectează curbura naturală a coloanei, o curbură excesivă în zona lombară, ce poate provoca o postură extrem de arcuită
Scolioza
Scolioza este o afecțiune medicală caracterizată printr-o curbură anormală a coloanei vertebrale, o deviere în plan frontal (văzută din față sau din spate). Această curbură poate apărea în diferite direcții, inclusiv lateral (spre stânga sau spre dreapta) și poate lua forma literelor „C” sau „S”. Este adesea însoțită de rotația vertebrelor, ceea ce poate duce la asimetria umerilor, omoplaților sau a șoldurilor. Poate să apară în diverse momente ale vieții, însă este adesea diagnosticată la copii și adolescenți.
Tipuri de scolioză:
- scolioza idiopatică – este cea mai comună formă, fără o cauză cunoscută, și apare frecvent în perioada de creștere rapidă din adolescență (între 10 și 18 ani); este mai frecventă la fete
- scolioza congenitală – apare din cauza unor anomalii în dezvoltarea vertebrelor în timpul sarcinii (de exemplu vertebre incomplete sau fuzionate)
- scolioza neuromusculară – se dezvoltă ca urmare a unor afecțiuni neurologice sau musculare, cum ar fi paralizia cerebrală, distrofia musculară, spina bifida sau poliomielita, căci aceste boli afectează mușchii ce susțin coloana vertebrală
- scolioza degenerativă – apare la adulți, de obicei ca urmare a degenerării discurilor intervertebrale și a articulațiilor coloanei, adesea asociată cu osteoporoza
Simptomele scoliozei includ curbura vizibilă a coloanei vertebrale, asimetria umerilor, omoplaților sau șoldurilor, talie inegală, proeminența coastelor pe o parte, dureri de spate (mai frecvente la adulți), oboseală. În unele cazuri, mai severe, scolioza poate afecta și funcția pulmonară.
Cifoza
Cifoza este o deformare a coloanei vertebrale caracterizată printr-o curbură excesivă în plan sagital (văzută din profil), în regiunea toracică, ceea ce duce la o postură aplecată sau arcuită, rezultând un aspect „cocoșat”. O cifoză ușoară este normală (cifoza toracală fiziologică), dar accentuarea ei este patologică.
Tipuri de cifoză:
- cifoza posturală – este cea mai frecventă și poate fi cauzată de o postură incorectă, de slăbiciune musculară sau de obiceiuri vicioase (de exemplu statul prelungit la birou cu spatele curbat); este adesea flexibilă și se poate corecta voluntar
- cifoza Scheuermann – afectează adolescenții, cauzând o cifoză rigidă, cu vertebrele în formă de pană; este asociată cu dureri de spate și limitarea mobilității
- cifoza congenitală – apare de la naștere și este cauzată de malformații congenitale ale vertebrelor
- cifoza degenerativă – apare la adulți ca urmare a degenerării discurilor intervertebrale și a osteoporozei ce duc la tasarea vertebrelor
Simptomele cifozei pot varia, dar în general includ: aspect cocoșat, dureri de spate, oboseală, și, în cazuri severe, dificultăți de respirație.
Lordoza
Lordoza reprezintă o curbură excesivă a coloanei vertebrale în zona lombară, ce poate provoca o postură foarte arcuită. O lordoză ușoară este considerată normală (lordoza fiziologică), dar accentuarea ei este patologică.
Tipuri de lordoză:
- lordoza posturală – poate fi cauzată de o postură incorectă, de slăbiciune musculară abdominală, de obezitate sau de sarcină
- lordoza congenitală – este prezentă la naștere și este cauzată de malformații ale vertebrelor
- lordoza secundară – apare ca o compensare pentru alte afecțiuni, precum cifoza toracală, luxația congenitală de șold sau spondilolisteza (o afecțiune în care o vertebră alunecă din poziția sa naturală și se mișcă fie înapoi fie înainte față de vertebra adiacentă)
Simptomele lordozei includ dureri de spate, aspectul abdomenului proeminent, dureri în zona lombară și limitarea mobilității.
Cum tratăm eficient deviațiile coloanei vertebrale
Tratamentul eficient al deviațiilor coloanei vertebrale depinde de mai mulți factori, printre care tipul deviației (scolioză, cifoză, lordoză), severitatea acesteia, cauza subiacentă, vârsta pacientului și starea generală de sănătate.
Nu există o abordare unică valabilă pentru toată lumea, de aceea este foarte important ca tratamentul să fie personalizat și coordonat de un medic specialist (ortoped, fizioterapeut etc.), pentru a obține cele mai bune rezultate.
Obiectivele principale ale tratamentului sunt: oprirea progresului deviației (mai ales la copii și adolescenți în perioada de creștere), reducerea durerii (dacă este prezentă), îmbunătățirea posturii și a aspectului estetic, menținerea sau îmbunătățirea funcției respiratorii (în cazurile severe de cifoză sau scolioză toracală), și prevenirea complicațiilor pe termen lung (cum ar fi artroza, durerile cronice, sau problemele cardiace și pulmonare).
Există două direcții generale de tratament pentru care medicul poate opta:
- Tratament non-chirurgical – este prima alegere pentru majoritatea deviațiilor coloanei, în special pentru formele ușoare și moderate, și poate include:
- exerciții și terapie fizică
- utilizarea unor dispozitive, precum orteze, corsete – utile mai ales în cazul copiilor și adolescenților cu scolioză idiopatică progresivă, sunt folosite pentru a stopa sau încetini evoluția curburii până la maturizarea osoasă
- medicație – pentru a gestiona durerea sau disconfortul asociat cu deviațiile coloanei
- modificări ale stilului de viață – menținerea unei greutăți optime, adoptarea unei posturi corecte, evitarea activităților ce pun presiune excesivă pe coloană și în general un stil de viață activ, cu practicarea regulată a exercițiilor fizice pot contribui la prevenirea agravării deviațiilor coloanei
- controale regulate – în cazul curburilor mici, care nu progresează, medicul poate recomanda doar monitorizarea periodică a evoluției, prin examene clinice și radiografii
- terapii complementare – unele persoane găsesc ajutor și în tehnici precum yoga, pilates, masaj terapeutic, termoterapie (cu gheață sau căldură), electroterapie și altele asemănătoare
2. Tratament chirurgical – este indicat în cazuri severe de scolioză (curburi de peste 40-50 de grade), cifoză sau lordoză care nu răspund la tratamentul conservator, care progresează rapid sau care afectează funcțiile organelor interne (în special funcția pulmonară). Scopul principal este corectarea curburii și stabilizarea coloanei vertebrale. Cele mai frecvente tehnici chirurgicale implică utilizarea de tije și șuruburi metalice pentru a îndrepta și fixa vertebrele în poziția corectă
Exerciții fizice
Deviațiile coloanei vertebrale pot avea un impact semnificativ asupra sănătății fizice și mentale a indivizilor afectați, provocând dureri, disconfort și limitarea mobilității, iar exercițiile fizice (în special, kinetoterapia) s-au dovedit a fi un instrument esențial în tratamentul și gestionarea acestor condiții.
Spre deosebire de alte metode, exercițiile fizice sunt de primă alegere deoarece abordează direct cauza problemei, contribuind la întărirea musculaturii de susținere a coloanei, căci mușchii paravertebrali, abdominali și ei ai trunchiului, joacă un rol vital în menținerea posturii și stabilității coloanei. Exercițiile specifice contribuie la dezvoltarea și tonifierea acestor mușchi, oferind un suport mai bun coloanei și reducând presiunea asupra vertebrelor.
Pentru prevenirea progresiei afecțiunii, mai ales la copii și adolescenți, în perioada de creștere, exercițiile fizice pot contribui la stoparea sau încetinirea evoluției curburii.
Există o varietate de exerciții și abordări terapeutice utilizate, adaptate de medicul specialist în funcție de tipul și severitatea deviației, precum și de particularitățile pacientului.
- exercițiile de întindere, sau stretching, pentru spate și umeri, vizează îmbunătățirea flexibilității musculaturii și a mobilității articulare, reducând rigiditatea și disconfortul
- exerciții de întărire musculară – se concentrează pe dezvoltarea forței musculaturii de susținere a coloanei; exemple includ exerciții pentru mușchii abdominali, pentru mușchii spatelui și pentru mușchii posturali
- exerciții de corectare posturală și de conștientizare corporală – învață pacientul să adopte o postură corectă în activitățile zilnice, contracarând tendințele de deviere
- exerciții de respirație – pot fi utile mai ales în cazul cifozei toracale, pentru a îmbunătăți capacitatea respiratorie
- metode specifice – există metode terapeutice specializate, precum metoda Schroth pentru scolioză, ce utilizează exerciții specifice de corectare tridimensională a curburii
Pe lângă efectele imediate de reducere a durerii și de îmbunătățire a posturii, exercițiile fizice oferă beneficii pe termen lung, cum ar fi creșterea calității vieții și prevenirea complicațiilor (artroza, durerile cronice, boli cardiace sau pulmonare etc.)
De asemenea, un program de exerciții bine structurat poate contribui la amânarea sau chiar evitarea intervenției chirurgicale, în cazurile severe.
Este esențial însă ca programele de exerciții să fie personalizate și supravegheate de medicul specialist, în general kinetoterapeut, pentru a asigura eficiența și siguranța tratamentului.
Tratament medicamentos
Tratamentul medicamentos în deviațiile coloanei vertebrale nu reprezintă o metodă de corectare a curburii în sine, ci mai degrabă o modalitate de a gestiona simptomele asociate, în special durerea și inflamația.
Medicamentele pot fi utile, și s-au dovedit mai eficiente, când sunt utilizate ca parte a unui tratament mai amplu, combinate cu alte terapii, ce include kinetoterapie, purtarea unui corset când este cazul, sau după intervenții chirurgicale, în cazurile severe.
Medicul poate prescrie antiinflamatoare, analgezice, relaxante musculare sau chiar corticosteroizi, tratamentul fiind particularizat pentru fiecare pacient în parte.
Este important de reținut însă ca medicamentele nu tratează cauza, ci doar ameliorează simptomele, nu sunt o soluție pe termen lung, și trebuie administrate doar la recomandarea și sub supravegherea medicului.
Cum prevenim deviațiile coloanei vertebrale
Prevenirea deviațiilor este crucială, mai ales în perioada de creștere la copii și adolescenți, dar și la adulți pentru a menține o coloană vertebrală sănătoasă pe termen lung, și poate fi realizată ușor, prin adoptarea câtorva strategii simple dar eficiente, precum:
- Menținerea unei posturi corecte
Când stăm în picioare, capul trebuie să fie drept, umerii relaxați și trași ușor înapoi, abdomenul puțin contractat, greutatea distribuită uniform pe ambele picioare.
În șezut spatele trebuie să fie drept și sprijinit de spătarul scaunului, coapsele paralele cu podeaua, genunchii la unghi de 90º, picioarele sprijinite pe podea sau pe un suport. Este de evitat statul prelungit în aceeași poziție, recomandate fiind pauzele regulate pentru a ne ridica și a ne mișca.
Când trebuie să ridicăm greutăți, îndoim genunchii și menținem spatele drept, folosind forța picioarelor pentru a ridica greutatea, și nu prin aplecare și curbarea spatelui.
2. Exerciții fizice regulate
Activități fizice generale, precum mersul pe jos, înotul, yoga și altele, sau sporturi ce implică întinderi și flexări, sunt benefice pentru sănătatea coloanei, ajutând la întărirea musculaturii, menținerea flexibilității coloanei și prevenirea rigidității.
Este important ca exercițiile să fie adaptate vârstei și nivelului de pregătire fizică a fiecărei persoane, pentru a evita suprasolicitarea sau accidentările.
3. Menținerea unei greutăți corporale sănătoase
Excesul de greutate pune presiune suplimentară pe coloană, crescând riscul de deviații și dureri de spate.
4. Nutriție adecvată
Aportul constant de alimente bogate în calciu (lactate, legume verzi) și vitamina D (pește, ouă), sau sub formă de suplimente, la recomandarea medicului, sunt esențiale pentru sănătatea oaselor, și implicit a coloanei vertebrale.
5. Controale periodice
Este important ca deviațiile coloanei să fie depistate cât mai devreme, mai ales la copii și adolescenți, pentru a putea interveni prompt și a preveni agravarea. Evaluările periodice, mai ales în perioada de creștere, pot ajuta la identificarea problemelor înainte ca acestea să devină severe.
Și în cazul adulților cu dureri persistente sau dificultăți în menținerea unei posturi corecte se impune consultul unui specialist, căci diagnosticarea timpurie a deviațiilor coloanei poate duce la intervenții mai puțin invazive și la un tratament mai eficient.
6. Educație și conștientizare
Nu în ultimul rând, primul pas în prevenirea deviațiilor coloanei este educația.
Informarea populației despre importanța unei posturi corecte, a exercițiilor fizice și a unui stil de viață sănătos, poate contribui semnificativ la reducerea riscurilor de a dezvolta deviații ale coloanei vertebrale, și la îmbunătățirea calității vieții pe termen lung.
Sursa foto: Shutterstock