De la Bruxelles începe să iasă fum de corupție în jurul lui Frans Timmermans. Fostul prim-vicepreședinte și șef de facto al Comisiei Europene în trecutul mandat al Ursulei von der Leynen este acuzat că a folosit fonduri publice de la Comisie pentru plata unor ONG-uri care au făcut lobby în susținerea inițiativelor sale.
În mod concret, ar fi vorba despre 700.000 de euro alocați pentru a influenţa „într-o direcţie mai ecologică” dezbaterea agricolă din parlamentul european.
Acuzațiile au fost făcute de europarlamentarul olandez, Dirk Gotink, într-o declarație publicată joia trecută de cotidianul De Telegraaf.
Potrivit unei corespondențe a RFI, publicată în 23 ianuarie, „recurgerea la tehnici de lobby prin ONG-uri” este o practică cunoscută pe cordoarele Bruxelles-ului, dar în cazul Timmermans se pune „o problemă de etică și chiar de corupție”
(https://www.rfi.fr/ro/europa/20250123-afacerile-ecologiste-ale-lui-frans-timmermans-revelate-la-bruxelles). Ziarul care publică declarația lui Dirk Gotink menționează că Timmermans ar fi avut beneficii personale de pe urma lobby-ului, în sensul că o parte din banii plătiți s-ar fi întors la el sub forma a ceea ce pe la noi se numește „parandărăt”.
„Afacerile au mulți bani, organizațiile civice nu!”
Dirk Gotink este membru al unui partid rival al alianței conduse de Timmermans, dar situația depășește explicația unei de răfuieli personale. Pentru că nu iese fum fără foc, instituții importante tratează cazul cu toată atenția.
În Tweede Kamer, camera inferioară a parlamentului olandez, deputați de la două partide l-au interpelat pe prim-ministrul Dick Schoof dacă guvernul olandez cunoștea metodele de lucru ale Comisiei și dacă ministerele olandeze folosesc și ele asemenea contracte de lobby disimulat.
La Bruxelles, a fost declanșată o anchetă. Actualul comisar pentru buget, polonezul Piotr Serafin, a spus că este „inadecvat” ca ONG-urile să fie obligate prin contract să facă lobby la europarlamentari.
Este de văzut dacă umbra lui Timmermans, care a fost timp de un deceniu prim-vicepreședinte al CE, îi va intimida pe noii comisari abia numiți în funcții în tentativa lor de a ajunge la adevăr.
Jurnaliștii olandezi afirmă că este vorba de un sistem de contracte secrete între Comisia Europeană şi ONG-urile „verzi”, prin care acestea din urmă erau plătite pentru a promova cea mai drastică legislație privind protecția mediului pentru sectoarele de activitate din UE, cu efecte negative în toate domeniile economice, dar mai ales în agricultură.
După apariția articolului din De Telegraaf, Timmermans a susținut că nu cunoaște existența acestor contracte secrete ale Comisiei Europene și a negat că ar fi știut că subvențiile acordate unor organizații de mediu erau condiționate de a face lobby pentru promovarea legislației sale.
„Nu am încheiat personal niciodată astfel de contracte și nici nu am fost implicat direct în ele în perioada mea de comisar european”, dar este „important să existe transparență și publicitate deplină” și să fie investigate acuzațiile ziarului a declarat el, potrivit agenției olandeze ANP, citată de Agerpres. Nu este un secret pentru nimeni faptul că, de multă vreme, Comisia sprijină financiar grupuri de interese, de la organizații de mediu până la organizații agricole, a mai spus Timmermans. „Fiecare proces de luare a deciziilor politice beneficiază de o dezbatere echilibrată între diferite interese. Afacerile mari au mulți bani, organizațiile sociale nu”, a justificat el finanțarea ONG-urilor.
Acoperirea cea mai uzitată a acestor finanțări o reprezintă „Programul LIFE” al Uniunii Europene, destinat acţiunilor de mediu şi climă.
Banii din acest program ar fi fost utilizaţi pentru a finanţa activităţi de lobby care vizau atât europarlamentarii, cât şi statele membre UE. ONG-urile implicate primeau contracte specifice care includeau obiective de lobby, având ca scop promovarea unei agende politice verzi mai ambiţioase.
Potrivit site-ului cursdeguvernare.ro, un exemplu despre cum se lucra îl oferă „Biroul European de Mediu” (EEB), o asociaţie umbrelă pentru organizaţii verzi, care, pentru a primii banii, a fost însărcinată să furnizeze cel puţin 16 exemple în care Parlamentul European a adoptat legislaţie verde mai ambiţioasă datorită eforturilor lor de lobby, finanţate prin programul LIFE. De asemenea, EEB a fost responsabilă pentru promovarea Legii privind refacerea naturii, iniţiată de fostul comisar UE Frans Timmermans.
Programul LIFE este activ și în România, fiind destinat îndeosebi ONG-urilor (a se vedea https://oportunitati-ue.gov.ro program/ programul-life/). Nu sunt publice denumirile ONG-urilor cu sediul în România care au beneficiat de fonduri prin acest program. După cum nu este cunoscut nici modul în care au votat europarlamentarii români ca urmare a acțiunilor de lobby desfășurate în Parlamentul european de organizația EEB.
Testul cu Art.1 din Constituție
Probabil că ancheta despre „bani contra voturi” va fi înăbușiută din fașă. Parchetul European – care lucrează numai prin cele naționale – rămâne doar o vitrină luminoasă cu destule rafturi goale. Laura Kovesi nu se va putea atinge de Timmermans. Acesta a fost apărătorul cel mai important al ei și al binomului securitate-procuratură din vremea în care elitele României erau decimate pe „câmpul tactic” al plicurilor galbene.
Episodul semnalat de presa olandeză ridică doar un colț al vălului care acoperă multe afaceri subterane în care sunt implicați europarlamentarii. Între acestea, votul contra bani este una dintre cele mai mizerabile.
Vocea europarlamentarilor români despre efectele Green Deal-ului asupra economiei românești a fost de-o muțenie asurzitoare. A dat vreunul vreo declarație în legătură cu dezvăluirile colegului lor olandez? Sau la toți încă le e frică și de umbra lui Timmermans?
Mai sunt câteva probleme de fond care țin de Guvern.
Dincolo de ce se întâmplă în SUA, este evident că Green Deal-ul european a avut consecințe dintre cele mai grave. Măsurile impuse de Timmermans au scos tractoarele pe bulevardele marilor orașe occidentale, au pus industria europeană în bot, au aruncat Germania în recesiune, au scumpit la cote insuportabile energia, au prăbușit puterea de cumpărare a tuturor europenilor, au torpilat politicile economice în favoarea celor ecologice. În pofida acestei stări de lucruri, ceea ce s-a numit „terorismul climatic” sau „dictatura ecologică” beneficiază de o susținere mediatică masivă. Ce se întâmplă cu blocarea unor șantierelor importante de infrastructură din țara noastră, pe motive de gândaci și peștișori, este semnificativ.
Green Deal-ul – copiat de Timmermans după programul similar anunțat anterior de doi senatori democrați americani în 2018 – scârție din toate încheieturile. Cel din America este ca și abandonat. Lovitura de grație i-a dat-o decretul executiv semnat de Donald Trump, în prima zi a mandatului, prin care declara „urgența energetică” și abolirea Green New Deal-ului ce fusese impus de fosta administrație.
În acest context, se pune întrebarea despre ce are de gând guvernul în legătură cu politicile impuse de Bruxelles prin Green Deal ? Le va aplica fără crâcnire, ca până acum, sau va asculta, în sfârșit, de doleanțele celor de la talpa țării, de ce spun agricultorii și fermierii români? Aici se testează cel mai simplu ideea de suveranitate.
A apărut diversiunea conform căreia toți suntem suveraniști din moment ce Constituția afirmă, încă din art.1, că România este stat suveran. Nu este deloc așa, mențiunea din Constituție nu ne face automat suveraniști. Acel articol oferă, însă, un criteriu de identificare. Suveraniștii sunt cei care apără art.1 din Constituție, susținând și bazându-se pe prevederea că România este stat suveran.
Suveraniștii sunt cei care apără suveranitatea consfințită la art.1 din Constituție.
Finanțarea ONG-urilor să fie la vedere
Poziția față de Green Deal este acum un test pentru guvernarea autointitulată „proeuropeană”. Această guvernare pretinde că a înțeles mesajul alegerilor din 24 noiembrie. Nu știu ce-o fi în mintea guvernanților despre acel mesaj.
Cel care se pare că a înțeles corect mesajul de la alegeri este ministrul energiei Sebastian Burduja. „Degeaba protejăm mediul dacă mergem către colaps economic”, spunea săptămâna trecută ministrul, subliniind că va propune Guvernului un plan în patru puncte, de repoziționare a țării față de politicile energetice impuse prin Green Deal.
Numai faptul că a gândit să alcătuiască o astfel de „opinie separată” este de lăudat.
În sfârșit, cazul Timmermans readuce în actualitate nevoie de transparență privind finanțarea ONG-urilor. Liviu Dragnea era pe cale să promoveze un proiect de lege în acest sens, dar n-a mai apucat. La aflarea acestei intenții, apostolii transparenței au luat foc. Așa a apărut încă o „piesă” la dosarul arestării sale. Alături de alte două intenții – de a iniția un program de administrare a vitaminei D3 la copii și a altuia, de prevenire a tuberculozei. Când a fost întrebat de unde fonduri, a răspuns simplu, „din bugetul serviciilor secrete”. Normal că nu putea fi lăsat în libertate un om cu asemenea gânduri.
Activiștii civici scormonesc prin toate buzunarele politicienilor – la venituri, cheltuieli, datorii, împrumuturi – dar refuză să-și aplice lor înșile același tratament. Știe cineva din ce trăiește celebrul justițiar Doru Mărieș? Din ce a trăit el în ultimii 35 de ani? Ce meserie are, unde a lucrat, ce venituri a avut? Din ce și-a plătit vizitele pe la înaltele porți ale justiției europene? Din ce s-a finanțat asociația pe care o conduce și care, mai bine zis, îi oferă un antet de ong-ist? O strălucită personalitate de talia lui, care a adus lumină în istoria revoluției convertind-o într-o lovitură de stat, ar trebui să ofere un exemplu de respectare a regulilor pe care le cere altora.
Vedem bine ce dezbateri sunt în legătură cu finanțarea unor campanii electorale. Poate că sub unele ONG-uri se ascund rușii și ar fi bine să-i scoatem la lumină.
În vremuri de mari dificultăți economice și de fragilitate a sistemului instituțiilor democrației, transparența finanțării ONG-urilor devine obligatorie. Ar fi o măsură născută din esența a democrației europene. N-ar fi bine să știm câte dintre aceste ONG-uri au fost finanțate de Bruxelles prin programul LIFE?
Și la câți europarlamentari români vor fi făcut ele lobby pentru votarea directivelor lui Timmermans?