Intro: În octombrie 1989 mă aflam la Riga în Letonia în ultimele zile ale unei călătorii jurnalistice prin fosta Uniunea Sovietică. Eram trimis de Vocea Americii și misiunea mea ca reporter era să aflu adevărul și să-l împărtășesc ascultătorilor. Și definiția adevărului nu se punea sub semnul întrebării în acele vremuri: comunismul era o înșelătorie și trebuia anihilat. Misiunea a fost dificilă, dar mi-am făcut datoria. Atunci am cunoscut intelectualitatea „de aur” a basarabenilor care au menținut românismul în anii de întuneric ai sovietelor. Am descris acel periplu în cartea „Mărturii Dedicate Eroilor și Martirilor Noștri,” tipărită la București la editura INST în 2018. După revenirea la Washington și înaintea evenimentelor din decembrie 1989 am transmis o serie de reportaje despre românii întâlniți la Chișînău, Cernăuți, Kiev, Riga și prin alte locuri și despre preocupările și aspirațiile lor. Reportajele respective au fost apreciate de ascultători, dar s-au pierdut în neant…
Am ajuns la Riga căutând doi oameni între două vârste crescuți în tumultul persecuțiilor sovietice. Maria Macovei din Basarabia era copil când a fost deportată împreună cu familia în republica Buriat Mongolă din sudul Siberiei. După moartea lui Stalin, s-a întors acasă și ceva mai târziu a reușit să între la universitatea din Chișinău. În timpul studenției l-a cunoscut pe tînărul leton Leon Briede, care fusese și el deportat împreună cu părinții, dar fusese deportat în Basarabia (Republica Moldova). Cei doi tineri s-au îndrăgostit și ulterior s-au căsătorit. Tînărul leton a înțeles repede ticăloșia sovietică cu zisă limba moldovenească, s-a specializat în limba română, a devenit scriitor, și după absolvirea studiilor cei doi s-au stabilit la Riga unde și-au întemeiat o familie. Și când fosta uniune a început să se clatine, Maria și Leon au tipărit la Riga cu litere latine, deci românești, prima ediție a revistei basarabene „Literatură și Artă”. Apariția revistei cu litere latine a fost o adevărată revelație. Deodată limba moldovenească a devenit limba română și moldovenii care mai aveau îndoeli și-au regăsit identitatea.
Opinia unui intelectual baltic
Am avut mai multe convorbiri cu soții Briede și într-una din ele Leon m-a criticat aspru, dar pe un ton amical, pe motiv că nu știu cine sunt rușii!? Redau din memorie acea discuție. „Rușii sunt o himeră, a afirmat el răspicat. Nimeni nu știe unde s-au format și de unde au apărut în istorie. Sunt o năpasta care a căzut pe capul nostru și nu mai putem scăpa de ei. Noi suntem un popor mic și fiecare leton contează. Zeci de mii de letoni au fost deportați. Acum e timpul să punem piciorul în prag și să scăpăm de ei odată pentru todeauna…”
Mi-a rămas întipărită în minte vehemența cu care letonii, respingeau atunci comunismul și Uniunea Sovietică și de fapt continuă să respingă și azi noua federație Rusă. Pentru Letonia și pentru celelalte două republici baltice, Lituania și Estonia, Rusia a fost și rămâne un pericol letal. De altfel, rușii au fost un mare pericol pentru toate naționalitățile limitrofe pe care le-au ocupat de-a lungul istoriei. Noi, românii, cunoaștem foarte bine consecintele expansiunii rusești: douăsprezece invazii militare; abuzuri de neimaginat; și răpirea până în ziua de azi a teritoriilor românești: Basarabia, Bucovina de nord, ținutul Herța și insula Șerpilor. Și pe deasupra, învrăjbirea gravă a relațiilor dintre noi și ucrainieni.
Cine sunt rușii și ce vor ei?
Ca român și ca geograf format în țară și în Statele Unite, am învățat și știu și eu câte ceva. Nu mă pretind mare expert și nici nu vin cu răspunsuri definitive, dar adevărul e că rușii reprezintă unul din marile popoare ale lumii. Și totuși, când au apărut ei în mijlocul Europei răsăritene și de unde au venit? Răspunsul e că nu au venit de nicaeri. Rușii s-au format în estul Europei din mai multe rădăcini genetice care s-au contopit și au dat naștere națiunii de azi. Și se pare că procesul etnogenezei ruse este încă în curs de închegare, ceea ce constituie o dilemă. Nu știm cum va evolua națiunea rusă în viitor!
Altfel, se știe că numele de Rusia vine de la familia de lideri vikingi numită Rus care, împreună cu alte familii și clanuri scandinave, au ajuns prin a doua jumătate a primului mileniu în marea stepă dintre Ucraina și Rusia de azi. În opinia mea, rușii s-au născut și s-au format din trei rădăcini genetice: Slavii localnici, Vikingii nordici, și Mongolii asiatici. În caracterul rus contemporan găsești trăsături de scandinavi războinici și curajoși, de slavi supuși și credincioși și de despoti orientali cu mentalitate de stepă mongolă. Rușii au trăsăturile tuturor acestor popoare și niciodată nu știi cu ce fațetă se vor manifesta. Pot fi creștini habotnici și umili; pot fi eroici și cruzi și pot fi genii și talente de neegalat. Și rușii încă evoluează și își caută un făgaș propriu. În acest context complex, ne putem întreba: ce vor rușii de azi?
În esență, federația rusă condusă de Putin urmărește să-și mențină statutul de mare putere și în acest scop consideră strict necesar să cotroleze Ucraina și să o mențină că zona de tampon împotriva occidentului. În sprijinul acestei poziții vin și tradiționaliștii, care resping Occidentul ca fiind decadent și susțin că misiunea Rusiei este să apere creștinătatea. Cei care au trăit însă sub ocupație rusă, ca Leon și că frații noștri Basarabeni, se tem de mesianismul rusesc și îl resping. Este adevărat că Occidentul se află într-un grav declin moral în timp ce Rusia, după toate aparențele, încurajează valorile creștine, dar ce poate alege Europa de Est? Decadența occidentală care asigura totuși libertate și o anumită bunăstare materială? Or mesianismul rusesc pe jumătate creștin și pe jumătate dictatorial, imprevizibil și anarhic?
Rusia de azi rămâne o enigmă. Ea s-a angajat într-un război fratricid cu Ucraina; război care nu trebuia declanșat. Provinciile predominant rusești din sud-estul Ucrainei trebuiau negociate prin acorduri pașnice. Dacă Rusia s-ar întoarce la adevărată religie creștin- ortodoxă ea și-ar cerceta sufletul, s-ar retrage în teritoriile ei tradiționale și s-ar împăca cu vecinii. Și noua Rusie ar rămâne tot cea mai mare țară din lume și totodată una din cele mai bogate. Până atunci însă, Leon a avut dreptate. Letonia rămâne sub amenințare, dar de data aceasta un atac al Rusiei asupra oricărei țări Baltice ar declanșa o conflagrație mondială. Nimeni nu dorește așa ceva.
Și despre România
În ce privește țara noastră, unii se întreabă dacă România este și ea amenințată? Este cumva, dar pericolul e minim. Rusia nu mai are capacitatea economică și demografică să se extindă și nu mai are destui soldați să ocupe alte țări. De altfel, sunt convins că în prezent Moscova nu inteționează să ocupe noi țări; e hotărîtă să-și mențină însă actualele teritorii și cuceriri. Altfel, dacă existența Rusiei va fi amenințată, ea ar recurge probabil la arme nucleare, dar ar fi extrem de riscant să o facă. Un asemenea act ar înseamna sinucidere globală.
În contextul internațional de azi, conducătorii politici români nu ar trebui să fie preocupați de Rusia. Ar trebui să se ocupe de scoaterea țării din mizeria socială și morală în care au adus-o. Și o spun din nou tare și clar. Votul din decembrie 2024 care a fost anulat în mod ilegal și imoral nu a fost neapărat un vot pentru o anumită persoană, pentru Georgescu; a fost un vot împotriva ticăloșiei care guverneză țara de 35 de ani. Românii așteaptă schimbarea care a fost deturnată în 1989. Și de data aceasta, nu se mă lasă înșelați. Schimbarea bate la ușă!
Prof. Doctor Nicolae Dima, USA, 29 ianuarie 2025