S-a format o coadă imensă la poarta Palatului Cotroceni, care începe de undeva de prin județul Satu Mare, coboară în Mehedinți, urcă la Botoșani și trece pe la Constanța înainte de a ajunge la București, o coadă la care s-au așezat români indiferent de religie, sex, vârstă și condiție socială pentru a-i bate obrazul lui Klaus Iohannis atunci când acesta va trebuie să părăsească Președinția României. Dau din coate pentru a-și face loc cât mai în față și jurnaliști, analiști și banaliști politici, formatori și sfărâmători de opinie, și artiști care până acum un an-doi erau fani declarați ai domnului Iohannis, în ciuda evidențelor. Însă, au lăsat-o mai moale pentru ca acum să-l atace fără mănuși pe încă președintele României pe măsură ce aroganțele publice ale acestuia s-au înmulțit, iar mandatul său a început să se apropie cu pași repezi de sfârșit.
Că l-au susținut public pentru obținerea primului mandat nu este de comentat, pentru că neamțul e neamț, Sibiul e Sibiu, omul tace, dar sigur face, deci merită votat cu ambele mâini. Însă, după cinci ani să nu realizezi ce fel de om este acesta și să ieși public să-l susții cu toată ființa ta pentru un nou mandat este de comentat.
Cei care au invitat poporul cu televizorul sau cu rețelele de socializare să-l ajute pe Klaus Iohannis pentru ca încă cinci ani să-și etaleze lipsa de idei și cea de empatie, și să-și continue viața de lux pe banii Țării sunt din nou prezenți în spațiul public cu sfaturi. Sfaturi legate de votul la prezidențiale. Cei care au confecționat covorul roșu pentru ca domnul Iohannis să pășească cu iluștrii săi pantofi către o nouă epocă înfloritoare pentru domnia sa le spun oamenilor cu cine ar trebui să voteze ori să nu voteze.
Vedete născute sau făcute din diferite domenii sunt libere să le sugereze altora ce să facă la vot, însă corect ar fi acestea să le reamintească celor care le urmăresc la televizor, pe site-uri ori pe rețelele de socializare că ele l-au susținut pe Klaus Iohannis pentru cel de-al doilea mandat de președinte al României. Ca să se știe. Oamenii trebuie să știe cine le sunt sfătuitorii, cine sunt cei care le luminează mintea pentru ca ei să știe unde trebuie să pună ștampila.