Evit cît pot presupunerile, profețiile și speculațiile și încerc să mă rezum la ce văd și la ce pot să „pipăi”. Circulă atîtea zvonuri pe seama lui Călin Georgescu și a lui Victor Ponta încît ar trebui să închid toate televiziunile de știri sau să strîng mii de pagini și zeci de hard discuri. Dar n-o fac pentru că nu pot. Dacă deschid România TV văd și eu ce promite Victor Viorel Ponta pe la gardurile Parlamentului și cum se dă de diferite orientări. Ponta este abonatul, tăticul, dirijorul și pupila de la România TV. Și rușinea postului, în același timp! Victor Viorel Ponta se colorează politic și se preface cu fiecare zi. Și în pro-trumpist, și în PSD-ist, și în filo-turc, și în traficant de win-win de consilier, și în lipici la Putin, și în pro-chinez, și suveranist cu păr de Drac și se dă cu succes în politician cu gîndire de trădător.
Măcar spectacolul grotesc al personajului și tot merită cîteva minute pe seară.
La Antena 3 am renunțat pentru că este previzibilă ca tramvaiul 5. De o vreme, urmăresc și Realitatea Plus și toată orăcăiala și toate amenințările personajului care se umflă pe zi ce trece. Anca Alexandrescu. După ce l-a prins pe Călin Georgescu de pulpană nu mai există decît ea, eu în sus, eu în jos, eu am spus, eu am făcut, eu distrug, îndreptîndu-se vertiginos spre patologie. E treaba ei. După un prim interviu excepțional, a început să-l uzeze. La ultima emisiune de luni seara de la Realitatea Plus-Minus TV, Anca A. l-a re-adus pe Călin Georgescu, probabil pentru a-și menține cota de audiență, mult prea mare pentru calitatea postului și pentru galeria invitaților de ocazie, cu toții menținuți doar pentru că îi cîntă în strună. Cu un promo insistent, ea l-a adus și expus pe Călin Georgescu nemachiat, obosit, cu fața lucind de transpirație și căldură și vizibil nepregătit. Se vedea că omul improvizează. La această apariție de stil hei-rup televizat, Anca Alexandrescu a încercat să combată bîrfe și zvonuri și să mai scoată cîteva din petele care au rămas pe candidatul ei favorit.
Călin Georgescu a încercat și el să repare și să dezumfle diverse povești false super-pompate pe piață. Dar atît.
Ceea ce scriu în continuare nu este nici pentru susținătorii lui Călin Georgescu și nici pentru cea care se aude numai pe dînsa. Anca A. nu mai încape de sine, iar susținătorii, orice aș scrie, ei tot cu alesul lor votează. Super! Nici nu aș încerca să le schimb părerea. Asta ne arată că n-a fost doar o iluzie, că susținătorii știu ce au votat și nimic nu-i clintește din opțiunea lor. Ceea ce ne arată că omul beneficiază de un public fidel și devotat, aproape imposibil de schimbat în orientarea sa.
Lucru bun, dar și rău.
Duminică seara l-am auzit pe Călin Georgescu transmițînd niște mesaje personalizate. Mesaje sau amenințări? Greu de spus. Dacă ele ar fi fost parte din proiectele sale de schimbare a acestei lumi politice mizerabile, n-aș fi zis nimic. I-aș fi dat dreptate. Și aș fi spus, în scris sau în gînd, bine le face! Dar, în locul aprofundărilor, Călin Georgescu a început să etaleze tot soiul de informații pe care nu le detalia, un fel povești despre abuzuri și infracțiuni care privesc șefi și ofițeri la SIE, foști și actuali la SRI, mahări și clienți politici, miniștri, chiar șefi de partide.
Nu știu cum să iau acest șuvoi de semi-turnătorii? Să fie niște amenințări la cei care îl lucrează? Niște dosare în pregătire? Sau niște turnătorii primite de la adversarii acestora? Sau niște bîrfe de pe coridoarele lumii politice? În tot acest buchet de acuzații, Călin Georgescu n-a adus nici lămuriri, nici dovezi. Afacerile ilegale și abuzurile invocate erau mai mult de povestit întîi la Direcția Națională Anticorupție și la DIICOT decît de fluturat pe la Anca Alexandrescu pentru a se lăuda cu cîte știe.
A depus Călin Gorgescu plîngere sau sesizare la Parchet? Mă îndoiesc! Ar fi pomenit-o! Așa ar fi trebuit să procedeze, nu să o lase în coadă de pește, iar șmecherii pomeniți să mai cîștige timp ca să tragă cîteva tunuri sau cîteva abuzuri.
Simpla înșiruire de acuzații fără cap și fără coadă și făcută cu jumătate de gură arată mai mult a amenințare, a șantaj, a discurs cu miză mică. Un fel de bîrfă la portiță. În loc să genereze un efect pozitiv, îl roade la credibilitate.
Despre ce este vorba? Călin Georgescu vorbește în ultima vreme destul de mult (excepțional la Ion Cristoiu!) și o face cu informații interesante, cu trimiteri la simbol și cu metafore, etalînd cu mîndrie originea sa și educația sa din familie. Cu același stil abordează și chestiuni economice, politice și internaționale. Numai că, din ce în ce mai des, formulările încep să-i joace feste, iar discursul lui scade în substanță și greutate.
Ce trădează aceste ezitări și improvizații?
N-am văzut nici un consilier important în jurul cîștigătorului primului tur al semi-prezidențialelor de anul trecut. Între susținătorii lui Călin Georgescu, pe lîngă Anca Alexandrescu (cît cu folos, cît cu pagubă!), n-am reținut decît nume de actori. Florin Zamfierescu și Dorel Vișan sunt cei mai importanți. Cele două vedete vorbesc același limbaj patriotic ca și Georgescu. Actorii sunt totuși prezențe de imagine și amplificatori de mesaj. Ziariștii nu contează. Cine sunt ceilalți consilieri, oameni importanți care îl susțin și îl sfătuiesc? Cine îi pregătește documentația și materialele? Cine îl brifează înainte de emisiuni, pentru a evita subiectele minore și întrebările stupide? Cine îl ajută să contracareze ploaia de atacuri îndreptată zi și noapte asupra lui?
L-am urmărit pe Călin Georgescu la marea manifestație din 24 ianuarie. A fost impresionant, dar și periculos. Călin Georgescu s-a arătat doar cu soția și n-a fost protejat de jandarmi (gafă a Jandarmeriei!) și nici însoțit de alte personalități. De ce? Nu pot trece peste faptul că, la acea vulcanică întîlnire cu susținătorii, Călin Georgescu era singur, fără nici un om cu cît de cîtă greutate în societatea românească. Explicația cu ofițerii în retragere sau cu consilierii care se tem de apariție publică nu ține. Merge la copii și la fanatici.
Scurt pe doi. Este vorba de primele semne de slăbiciune sau de inexistență a echipei.