Presa este atât de importantă pentru orice societate încât a discuta despre ea din orice punct de vedere este cât se poate de legitim. Presa cotidiană are o istorie. La 1900 Orăștie avea ziar local în limba română „Bunul Econom”, din care voi spicui.
„Bunul Econom” era o „revistă pentru agricultură, industrie și comerciu” care apare la finele anului 1899, la Orăștie. Este suficientă lecturarea timp de câteva ceasuri a vechilor numere pentru ca lumea veche să înceapă să prindă contur. Crâmpeie din viața strămoșilor le regăseai în jurnalele personalităților vremii, ori notate scurt pe cărțile bisericești. La sfârșit de secol XIX și început de secol XX. În paginile ziarului găsim însă, pe lângă obișnuitele sfaturi pentru agricultori, și frânturi din viața orașelor și a satelor hunedorene, cu mici sau mai mari tragedii. Inundații, molime, crime sau sinucideri, incendii sau furturi chiar și din biserici fac obiectul unor anunțuri care astăzi par naive pe lângă știrile răscolitoare ale jurnalelor TV din 2025.
Abonații hunedoreni ai „Bunului Econom” puteau afla, de exemplu, la 7 Ianuarie n. 1905, despre un altfel de primire a politicienilor puși cu mâna de guvernul de atunci: „Maltratarea Foişpanului Kovács. Precum publică foaia „Poporul Român” din Budapesta și alte ziare românești și maghiare din patrie comitele suprem nou denumit în comitatul Hajdu (posibil Hunyad) Dl Gustav Kovács, venind la Debrețin a-și ocupa scaunul de főispán a doua zi de anul nou (2 Ian. 1906) cu trenul de seara, a fost întimpinat la gară de o mulțime de oameni, cam 2000 orășeni, inteligență, țărani, studenți și din toate clasele sociale, și în loc de a’l saluta sau a-‘i face ovațiuni, a fost înhățat îndată ce să scoboră din vagon, huiduit și băut cu petri și cu ciomege, l’au călcat cu picioarele, iau rupt 2 degete delà mână, apoi l’a pus într’un car mortuar și l’a dus în oraş, de unde a fost transportat sub pază de medici și soldați la casa de sănătate din Budapesta.
Guvernul de sigur va introduce o mare investigație contra celor-ce au înscenat această întîmplare.”
Ca la începutul lunii septembrie 1900, cititorul să afle că are loc un accident: „Nenorocire. Mercuri s’a întemplat în Deva o nenorocire mișcătoare. Un Rittmeister (căpitan de husari) mergând cu trăsura și speriindu-i-se caii, a voit se sară din trăsură, dar’ a sărit reu că trăsura i-a prins un picior și i-l’a rupt. Nenorocitul a fost transportat la spitalul din Sibiu. Când s-au ridicat se-’l ducă la tren, răcnea de dureri ca un leu rănit”.
Tot din „Bunului Econom”, numărul 52 din 7 Ianuarie n. 1905, aflăm cum erau recuperate datoriile fiscale: „Toba va bate. In virtutea unei porunci a ministrului visteriei țării, direcțiunile financiare au luat măsuri că delà 2 Ianuarie 1906 încolo să se executeze ori cine pentru cea mai mică sumă de bani cu care ar fi dator statului. Toţi aceia deci, cari ar fi în întârziere cu ori-ce sumă afară de darea directă (porția împărătească) — să grăbească a plăti pentru a nu li-se aduce la casă toba.”
Într-un număr din iarna lui 1900 se scrie: „În România a nins bine peste toată ţeara. În România se simte și acum urmarea secetei de astă-vară. Cei mai mulți economi n’au orz si oves de-ajuns nici pentru semenţă, cum n’aveau în toamnă grâu. Trebue se le vie societățile și statul într’ajutor”. Și veștile rele nu se opresc aici pentru cititor: „Marilor mori din ţeară, le merge de-o vreme tot mai reu. Cele din Pesta mai țin cum se țin, dar’ cele din provinţă încep a bancrota una după alta”.
O săptămână mai târziu, alte „noutăți” îngrijorează comunitatea: „În urma înmuierii timpului, s’a pornit gheața pe Mureș și pe alocurea sloi mari înecând curgerea, fac ca apele să se reverse peste câmpii vecini (…) Din toate porturile dunărene române se semnalează temeri de revărsarea apei. Nu numai Dunărea, dar’ și celelalte rîuri din Țară sunt foarte mari. Unele s’au revărsat deja, ear’ altele amenință se strice mai multe poduri”.
Sunt și vești bune pentru mici întreprinzători în același ziar o știre ne spune despre: Benzina ieftină pentru motoare. În urma interveniri ministrului de comerciu, rafineriile de petroleu liferează benzin ieftin cu numai 1б coroane maja metrică proprietarilor de motoare, cari pot dovedi prin atestat că sunt meseriaşi ori economi mici. Chiar industriași mici să privesc aceia, cari ocupă în atelierul lor mai puțin decât 20 de lucrători, și lucră cu mai putina putere motorică decât 25 puteri de cai, iar ca economi mici să privesc aceia cari lucră pe un pământ care e mai mic de 100 jugăre.”
Și în 1905 urșii făceau victime, doar că la acea vreme erau împușcați pe loc, fără tam-tam și autorizații „Primejdia păcurarului. Cetim în «Tribuna» următoarea întâmplare interesantă:
Departe, departe între munți, acolo își petrece viața păcurarul român. Abia dacă odată de două-ori pe an coboară în sat, să dea sama stăpânului. Ioan Todoraş e păcurar și el, în munții Bihorului, la Budureasa. Grijește de ol. Zilele trecute a făcut foc în gura unei peșteri, unde să retrăsese dinaintea urgiei vremii: a frigului și vântului. Când mai înceta vântul, i-se părea că aude clopotul delà mica biserică din sat. Dar nu numai sunetul clopotului, ci și alt sgomot — primejdie — auzise. A sărit în picioare. Știa că i-a venit dușmanul seu și al turmei sale: ursul!
Ursul care de câte-va zile îi zeciuia rău turma. L’a văzut și prin întunerec. S’a repezit asupra lui cu bâta. Loviturile grele însă nu-l prea ameţeau pe urs, care avea căpăţina tare. Ci furios, ursul se repezi asupra ciobanului. O luptă desnădăjduită se încinse între cioban și urs. Ciobanul căuta cu ori-ce preț să ajungă a pune mâna pe cuțit, să’l împlânte în urs, iar acesta își adâncea tot mai tare ghiarăle în umerii păcurarului.
În clipa asta se auzi o detunătură. Fiul de 12 ani al păcurarului trase, așa Ia noroc, cu puşca. Dragostea pentru părintele seu îl îndemnase să tragă cu puşca în urs. Tot așa de ușor ar fi putut să nimerească însă si pe tatăl seu. Dumnezeu i-a îndreptat însă bine mâna. Ursul mugi una, ghiarăle îi slăbiseră și deodată căzu la pământ și se rostogoli la vale.
Păcurarul scăpă, mulțumită glonțului pustei descărcate de fiul seu. S’au așezat amândoi iar la foc. Tatăl, slăbit de perderea de sânge adormi iute, iar fiul iubitor îl străjui și toată noaptea nu lăsă focul să se stingă privea la tatăl seu adormit, și se gândea ce Crăciun trist era să aibă, dacă voia lui Dumnezeu nu iar fi îndreptat bine mâna.
Să lăudăm pe Dumnezeul
Nu lipsesc anunțurile matrimoniale sau știrile de gen cancan:
„Vreau se me însor! Nu rîdeţi. Fiți serioși! Și dacă vreau se me însor, vreau se-mi capet o nevestică frumuşică-frumuşică, (F), poate fi și bogăţică și se fie tinerică, să nu fie chiar babă. Brunetele preferite, blondele tare iubite”, astfel sună un anunț matrimonial. Textul apare în 1900, în numărul 35 din ziarul „Bunul econom”, iar autorul a plătit o coroană pentru ca dorința să apară în ultima pagină a publicației, între alte „inserțiuni mici”.
Revenind la numărul 52 din 7 Ianuarie n. 1905 citim că: „ Toate’s cu putință în lumea asta.
În Budapesta s’a măritat săptămâna trecută o actriță cu numele C. Priele de 74 ani, după-un tinăr de abia 30 de ani. Ce fericire va fi și în familia astei tinere părechi își poate închipui ori-cine.”
Ca încheie să citim din rubrica Haz:
„Învățătorul : De ce-ai lipsit George eri delà școală?
Școlarul: Am avut sărbătoare la noi acasă, am tăiat porcul cel gras.
Învățătorul : Această sărbătoare nu-i scrisă în călindarele noastre, vei căpăta pedeapsă de 1 coroană.
Școlarul: Apoi domnule învățător, am scăpat de pedeapsă, că mama v’a trimis un blid de carne, cârnați și caltaboș ce erau zău vrednice și mai mult de 1 coroană.
Învățătorul : Mergi la loc George ți-am șters absența.”
Revista „Bunul Econom” din Orăștie, pentru anii 1900-1909 cu un total de 416 numere. poate fi citită în format online datorită colectivului Bibliotecii Central Universitare „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, cărora le mulțumesc și dă ăst dat, pe site-ul: https://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/24401