Amintirile lecturilor din copilărie despre epoca marilor descoperiri geografice mi-au dat imboldul pentru un periplu prin Argentina și Brazilia, țările cele mai întinse ale continetului latin al Americii (63,28%), cu o vizită în Colonia del Sacramento, cel mai vechi oraș colonial din Uruguay (fondat de portughezi în 1680) și o escală la grandioasele cascade Iguazu (Iguacu în limba portugheză), situate pe fluviul cu același nume, graniță naturală între Argentina și Brazilia.
Buenos Aires – capitala cărților de limbă spaniolă
Marele Buenos Aires, care concentrează cca. 20 de milioane de locuitori adică o treime din populația Argentinei, ne-a reținut atenția prin gradul de instruire al argentinienilor, exprimat prin cca. 700 de librării și 500 de biblioteci publice existente în capitală, cu sublinierea venită din partea ghidului Ioana Butnaru că „argentinienii sunt un popor instruit, mai cu seamă femeile”.
Această performanță se datorează celui de al șaptelea președinte al Argentinei, Domingo Fausto Sarmiento (mandat 12 octombrie 1868 -12 octombrie 1874), care a instituit învățământul de 11 ani obligatoriu și gratuit. Un secol mai târziu, președintele Juan Domingo Peron avea să institue gratuitatea învățământului superior de stat.
Președintele Sarmiento a reușit să impună obligativitatea și gratuitatea primelor trei cicluri ale instrucției școlare cu o întrebarea retorică: „Omul cel mai puțin educat este cel mai capabil să judece probleme politice dificile”? Întrebarea viza evident opțiunile politice și discernământul electoratului. Nu este, însă, mai puțin adevărat că, Sarmiento era, la rândul său, un scriitor popular pe teme sociale (53 de volume), romanul „Facundo: Civilizație și barbarie” apărut în 1845 fiind considerat o capodoperă a literaturii sud-americane.
Argumentul convingător al propensiunii argentinienilor pentru carte îl constitue „La libreria El Ateneo”, situată în cartierul Recoleta, considerată a fi a doua cea mai frumoasă librărie din lume (The Guardian, 2008). O clasificare recentă (National Geografic, 2019) o situează pe primul loc.
Librăria El Ateneo, Buenos Aires, foto Aurel I. Rogojan, 2024, martie 12
Această grandioasă citadelă a cărții a fost inaugurată la 4 decembrie 2000, urmare a restaurării celebrului Grande Splendid Theatre, fostă scenă a legendelor tangoului argentinian-Mak Glucksman, Carlos Gardel, Francisco Canaro, Roberto Firpo, şi Ignacio Corsini. La începutul anilor ’90, clădirea se afla într-o stare precară, ameninţată cu distrugerea. După achiziţionarea și renovarea finanțată de Grupo Ilhsa, proprietar al altor 40 de librării, „La libreria El Ateneo” cu o suprafață de 4000 metri pătrați, 120.000 de volume în stoc și o medie de 3000 de viziatori zilnic, vindea, în anul 2008, cca. 700.000 de titluri anual.
“Orașul cărților” sau „Parisul Americii latine” găzduiește în fiecare lună aprilie, Festivalul Internațional de Carte din Buenos Aires, unul din cele top-cinci festivaluri de acest gen din lume, orientate atât către comunitatea literară, cât și către publicul simplu.
Menționam anterior aplecarea aparte pentru învățătură a populației feminine, în pofida unor sincope în frecvență, absențe de câte 3 – 4 zile lunar, constatate ca fenomen după pubertate. Deoarece fetele refuzau să ofere vreo explicație ori să-și motiveze în vreun fel absențele, evaluarea statistică a acestora a determinat o anchetă sociologică. Concluzia a fost aceea că absențele sunt determinate de lipsa resurselor financiare care să permită familiilor procurarea celor necesare igienei intime. În momentul redactării acestor rânduri, aflăm din telejurnalul matinal că și în România anului 2024, cca. 1.200.000 de femei nu-și pot permite cumpărarea absorbantelor.
Buenos Aires – file dintr-o carte de colorat
În Buenos Aires, este omniprezentă arta stradală, cu desene murale imense în toate zonele orașului. Fațadele vechilor clădiri din carierul italian (genovez) La Boca sunt asemenea unui puzzle multicolor, iar din balcoanele din fier forjat personaje păpuși în mărime naturală salută trecătorii.
Asemenea păpuși, reprezentându-i pe Papa Francisc și pe Lionel Messi, celebrul fotbalist de la Clubul Bombonera, pot fi văzute pe post de hostes la intrarea în diversele cluburi de tango, magazine de suvenire sau cârciumioare din „Republica La Boca”. Coloritul viu al fațadelor își are istoria sa. Aceste habitate au fost inițial improvizate de muncitorii portuari care recuperau ambalaje și diverse materiale refolosibile din care improvizau villa miseria denominate eufemistic villa de emergencia. Varietatea coloristică a „vilelor” era dată de culorile ambalajelor adunate din port. Ulterior, și casele „zidite” au fost zugrăvite în culori vii, continuând și dezvoltând în contemporaneitate tradiția inițiată de muncitorii portuari.
Portul, pe lângă materialele de construcție gratuite care au generat fenomenul „las favelas”, a mai adus argentinenilor și fotbalul ca sport cu valențe identitare naționale. Poveștile cartierului La Boca spun că marinarii engezi, ca să-și omoare plictiseala, veneau să joace fotbal cu copiii cartierului, ei aducându-le și primele mingi adevărate. Pe maidanul de odinioară, azi, tronează impresionantul stadion al genovezilor, „La Bombonera”, a cărui linie arhitectonică sugerează o imensă cutie de bomboane. Nu întâmpător, fiindcă istoria locului mai spune că marinarii ofereau copiilor bomboane, iar aceștia numeau terenul de joc „la bombonera”.
Prezența britanică în Argentina a fost benefică pentru crearea rețelei feroviare. Căile Ferate Argentiniene au fost construite de englezi, iar trenurile aflate în circulație, moderne și elegante, sunt duplicat britanic indigenizat. Pentru disconfortul creat de construcția căilor ferate, cu prilejul centenarului revoluției din anul 1810, comunitatea britanică a făcut cadou municipalității un turn monumental cu ceas, înalt de 75,5 metri (opt etaje).
Turnul este construit în stil paladian, decorat cu simboluri ale Imperiului Britanic: ciulinul Scoției, trandafirul englez, dragonul galez și trifoiul irlandez.
Ceasul și clopotele le imită pe cele de la WESTMINSTER ABBEY. Acesta este dominat de o cupolă octogonală cu acoperiș de cupru. Deasupra intrării se află scuturile Argentinei și Marii Britanii și inscripția „Al gran pueblo argentino, los residentes británicos, salud, 25 de mayo 1810-1910” („Pentru sănătatea marelui popor argentinian, de la rezidenții britanici, 25 mai 1810–1910″).
După războiul insulelor Falkland, Turnului Britanicilor a fost redenumit Torre Monumental („Turnul Monumental”), iar piața unde este situat turnul, Plaza Británica („Piața Britanică”) a fost redenumită Plaza Fuerza Aerea Argentina („ Piața Forțelor Aeriene Argentiniene”). În noiembrie 1984, războiul a generat acte de vandalism împotriva turnului, inclusiv o dinamitare la baza acestuia, dar cu pagube minore.