Cele trei cete de lume pestriță și hulpavă au hotărît. Crin Antonescu va fi candidatul lor. Cea mai nenorocită selecție școlară, universitară, morală și comportamentală (chiar mai proastă decît elita CPEx, cu excepția lui Emil Bobu!) se agață de putere ca înecatul de pai, paiul fiind figura buhăită a unui fost liberal care i-a „luat la mișto” de cîte ori n-a avut nicio altă idee.
Cei care se sfîșiau și se spurcau ca niște apucați și-au dat mîna ca niște frați, vorba covrigarului de Buzău. Neica Ciolacu, așa plin de găinării și de penibil după ratarea turului doi, a mai avut puterea să zică:
– „Orgoliile stupide au făcut să candidăm separat și să ne umplem de noroi pe toate TV-urile. Am generat doar silă!”
Nu atît de mare silă încît să nu se vadă și pe obrazul lui din ce în ce mai gonflat de bunăstare și nesimțire că realizează totuși mirosul haznalei în care se scufundă. Și nu doar orgoliile i-au dus la situația de acum, ci și prostia, nepriceperea, nehaleala, cumetriile și amantlîcurile, supunerea oarbă și slugărnicia europeană, disprețul total față de neam și țară, ca și foamea de putere și de bani, precum și amenințarea dosarelor și a faptului că nu întrevăd nici un alt orizont salvator, toate i-au făcut să uite, să-și ignore rănile și vînătăile și turnătoriile și să încropească un soi de frăție banditească.
Ăștia au hotărît că nu se vînd și nu se împrăștie pînă nu scapă! Și pînă nu-și fac plinul!
Oricum, zicerile aproape inconștiente ale lui Marcel Ciolacu descriu situația destul de precis. Așa mahalagiu și găgăuță, Neica simte și sila, și pericolul votului, și amenințarea cătușelor de la DNA.
Și cei din preajma lui, de asemenea.
Ca să scape și de data asta, bandiții ăștia politici și-au tras cearceafuri pe care să scrie mare „Pro-europeni” și „Pro-atlantiști”, de parcă ar fi păcătoșii din Sodoma și Gomora ajunși la Poarta Raiului, încercînd să-l celuiască pe Sfîntul Petru. Și speră că Dumnezeul lor, poporul român, mai poate fi luat de fraier încă o dată!
Din sfatul festiv al celor trei bande politice, zise congrese, n-au rezultat decît 19 oponenți. Și aceia mici, tăcuți și cu gura pungă.
Această supunere oarbă a adunăturii este și dovada fricii. Este precum cumințenia tremurată a șobolanului care din multele găuri și galerii de ieșire vede că n-a mai rămas decît una destupată pe care să mai încerce o scăpare.
Și ce-a zis Trahanache ăsta de Buzău?
„Trebuie să venim în fața românilor cu un om care are cu adevărat profilul prezidențial, un om capabil, cu experiență, educat, onest și mai ales patriot”.
„Capabilul” dublu repetent și educat, care vorbește fomfăit în franceză, este Crin Antonescu. La cît este Ciolacu de tolomac și de limbă groasă și negramaticală, Antonescu îi pare o lumină, chiar dacă facultatea de Istorie l-a găsit cam întunecat și cam flecar, fiind un repetent oarecare și un înfocat pokerist.
Ciolacu și „luminile încețoșate” din PSD sunt convinși că din tot ce se vîntură prin partide, stafiditul de Crin Antonescu este cel mai potrivit. Pică precum mufa la fufă! Cu Eduard Hellvig îi împacă și pe ei cu SRI, este agățat și el la bani, nu cată deschidrea dosarelor pentru că se teme de ale sale și știe toate cîrciumile din Bruxelles pentru cînd merg la Comisia Europeană. Dintre toți pomanagii politici este cel mai leneș și mai puțin periculos.
Să-l creadă mutu’ cînd a zis că va fi „un președinte puternic”! Puternic și hotărît n-a fost niciodată.
Mai degrabă a nimerit-o cînd a zis:
„ Asta poate fi începutul unei frumoase prietenii!”, deși propoziția asta nu-i din mintea lui, ci din gura polițaiului milog, din finalul filmului Casablanca, regizat de Michael Curtiz, cu Humphrey Bogart și Ingrid Bergman.
Cu „prietenia minunată” a încercat și chiar ne-a mai dus cîțiva ani în relația lui de rahat cu Victor Ponta!
De fapt, Crin Antonescu a promis șmecherește în fața PSD că nu-i deranjează, că îi acoperă și că vor fi pe o mînă!
La asta se referă „frumoasa prietenie”!