In articol, jurnalistul afirmă:
La festivități, participă și președintele cu termen de valabilitate depășit, Iohannis, și parchetele, și Serviciile, și CCR. Practic, statul român, cu toate instituțiile sale, înfășurate în tăcere și apatie, tace și nu mișcă un deget pentru a limpezi evenimentele din decembrie, cînd candidatul suveranist Georgescu a fost scos din cursă după ce era cît pe ce să dărîme euroatlantismul județean de la București. Muțenia și indolența atîtor instituții îl lasă pe Georgescu să se relegitimeze și să transforme acuzațiile care i-au fost aduse în dovezi de nevinovăție. Suveranismul zburdă pe la televiziuni și pe rețelele sociale, încurajat de paralizia autorităților, care nu sînt în stare să comunice, să înceapă anchetele pe care le-au promis sau măcar să arate acele dovezi în baza cărora au anulat alegerile prezidențiale.
Profetul din Izvorani lucrează acum nestingherit la propria evanghelie, își clădește minuțios o campanie electorală fără adversari.
(…)
Cele patru forțe politice care formează Guvernul nu au, cum ziceam, nimic de spus despre asta. Își umplu timpul cu altceva. Ca în proverbul ăla cu nenorocirea care nu vine niciodată singură, PSD, PNL, UDMR și grupul minorităților trag să pună laolaltă catastrofa din politică cu aia din economie. Guvernul vrea să dea impresia că se luptă să repare ceea ce el însuși, într-o versiune aproape identică, a distrus: rating-ul Fitch. Programul de creștere a taxelor e azi dușmanul de moarte al desfrîului bugetar de ieri. Cuvintele fac întoarceri spectaculoase în gura lui Marcel Ciolacu. Pe buzele miniștrilor stau fraze rușinate, acoperindu-și pubisul cu ambele mîini. Dramatica încleștare cu minciunile recente pare să fie, după mintea coaliției pro-europene, destul. Prea ocupată cu guvernarea, nu mai are timp de altceva. Viitorul politic al țării, care se zbate în orizontul lunilor martie-aprilie, e lăsat în seama lui Călin Georgescu.
Colac peste pupăză, Crin Antonescu s-a „suspendat“ sîmbătă seară la televizor, ca o damă dezolată în amor. (…) O țară în pragul nebuniei, pe placul Rusiei, gata să cadă în brațele suveranismului, așa cum cădeau în sulițe dacii lui Sergiu Nicolaescu.