Cei mai mulți jurnaliști și politicieni au trecut foarte ușor peste tele-prestația lui Marcel Ciolacu, transmisă de la Budapesta, în prime time-ul Antenei 3 de joi seara. Și-a permis și el un moft, o aroganță, a mărturisit el. Probabil că Marcel Ciolacu o fi vrut să spună extravaganță, deși de la extravaganță la aroganță este o distanță destul de mare. Nu le apropie decît o terminație fonetică și, în cazul său, o prevedere legală.
„Am vrut să avem și noi o aroganță”. „E cineva care nu a vrut o dată să-și facă un moft „N-am venit de la mănăstire în politică, aș fi ipocrit să spun altceva”. a mai adăugat el dezlănțuit și înfuriat.
Departe de respirația celui pe care îl susține, Mihai Gîdea n-a putut să-l tempereze și nici să-i tragă cu ochiul. Drept pentru care a trebuit să-l lase să se exprime liber. Călcat pe bătături de dezvăluirea din G4media, Marcel Ciolacu s-a învolburat și a încercat să se apere, afundîndu-se și mai mult în considerații și dezvăluiri cumplite.
Ce este o „aroganță” la un prim-ministru? O extravaganță pe care și-a permis-o fără să respecte legea. Ce zice Dicționarul Explicativ al Limbii Române la sensul cuvîntului „aroganță”?
„AROGANT, -Ă, aroganți, -te, adj. Care se poartă cu aroganță, cu semeție; obraznic. V. semeț”.
Pe de o parte, Ciolacu se pretinde „un om normal”. Pe de altă parte, ne spune că el și fiul și-au permis o „aroganță”.
Numai că aroganță (fie ea și extravaganță) este nepermis în cazul unui demnitar atunci cînd i se cere socoteală pentru legăturile sale cu o companie care a creat necazuri la sute de firme și cetățeni. Plus faptul că el și fiul său au beneficiat de cadouri de o valoare încă greu de estimat.
La ce hotel au locuit Marcel Ciolacu și fiul său la Monte Carlo? În timpul Marelui Premiu al Principatului Monaco la Formula 1, nu neapărat la Hotel Hermitage Monte Carlo sau Hotel de Paris, la hoteluri mai modeste, o cameră ajunge la 1.000 de euro. Înmulțim un preț modest cu trei nopți la care ar trebui să adăugăm și prețul biletelor. Gîndul mă încearcă să bănui că Marcel Ciolacu și fiul nu s-au cazat la 3 stele, ci la 5 și, pentru că el era demnitar, au rezervat o suită sau măcar un apartament. Care să fi fost așadar cheltuielile pentru cei doi? Nu de alta, dar să știm la ce facturi să ne așteptăm! Iar, dacă plata a fost efectuată prin Nordis Travel SRL (tot pușculiță Nordis), cu atît mai simplu. Nu trebuie adunate vrafuri de facturi pentru zbor și cazare la hotel. Ne pot lămuri cu cîteva hîrtii.
Dar biletele la Formula 1 cît au costat? Și cît au mai costat ele și pentru ceilalți oameni din conducerea PSD? Și cine a plătit cel puțin trei mese pentru cele 7-8 persoane? Tot Nordis? Sau Nordis Travel? Adică familia Ciorbă-Vicol? Sau invitații de onoare au decontat nemțește toate cheltuielile?
„E cineva care nu a vrut o dată să-și facă un moft!”
Ce-i ăla „moft”?
MOFT, mofturi, s. n. (Fam.) 1. Lucru, problemă fără valoare, fără însemnătate; fleac, nimic, bagatelă. ◊ Expr. A umbla cu mofturi = a invoca motive lipsite de temei. ♦ (Rar) Șmecherie, tertip. 2. (La pl.) Capricii, fandoseli, nazuri, fasoane. – Din turcă. müft. (DEX)
Cursa specială de trei zile cu un avion privat închiriat pentru Marele Premiu la Monaco a fost un lux care pune în cîrca premierului un beneficiu nedeclarat de aproximativ 10-15.000 de euro. Cu totul, poate mai mult. În nici un caz nu-i vorba de un „moft”, deși el în bîlbăiala sa de limbă și gîndire a vrut să spună „extravaganță”. După cum stau lucrurile, este și extravaganță, și aroganță. Sau dacă este un moft, atunci, la nivelul său, extravaganța se măsoară în sute de mii de euro. Trebuie să fie mult mai mult.
După aceste dezvăluiri și confesiuni, părerea mea este că Marcel Ciolacu își permite „mofturi” de zeci de mii de euro. Premierul, în același grup, plus minus cîte un ministru, plus Sorina (Stan) Docuz și-a permis mai multe asemenea „mofturi” de 10-14, poate chiar 20.000 de euro, cu mese și bilete la competiții sau concerte. G4Media susține că deține probe pentru cinci asemenea călătorii. Mofturile premierului și ale fostului președinte al Camerei Deputaților se apropie de 100.000 de euro.
Nu mai vorbim de mărunțiș și de mofturi!
Cu același prilej al sincerității involuntare, Marcel Ciolacu avea să declare:
„-N-am venit de la mănăstire în politică, aș fi ipocrit să spun altceva!”.
Nu mi-am imaginat că omul ar fi un îngeraș sau un nevinovat, dar afirmația aceasta mă obligă să presupun că Marcel Ciolacu și-a permis mai multe asemenea „mofturi”, plus niște „păcate” mai mari. Cum mofturile nu prea intră în comportamentul călugărilor, sunt obligat să mă gîndesc la păcate. Musai trebuie să merg mai departe cu ce presupune afirmația sa „N-am venit de la mănăstire în politică”.
Devine logic că omul este plin de asemenea mofturi. Și de păcate. Mai mici sau mai „tunuri”. N-a spus Marcel Ciolacu la furie că este plin de păcate, mofturile fiind un mizilic peste care ar trebui să trecem cu ușurință.
Cît privește păcatele, la un asemenea nivel, ele se măsoară în milioane de euro și dolari. Și numai o mică parte în lei.