Un șofer de TIR român este ”captiv” de trei luni pe un pat de spital din orașul german Halle. Bărbatul respiră cu ajutorul aparatelor și este hrănit prin sondă. Românul, care lucra pentru o firmă din Italia, a făcut un AVC în timp ce tranzita Germania. Familia șoferului acuză angajatorul că l-a abandonat ca pe un câine. La internare, s-au constatat nereguli cu asigurarea medicală. Între timp, factura pentru spitalizare a ajuns la o sumă astronomică: aproape 60.000 de euro. CANCAN.RO a aflat toate detaliile acestui caz dramatic.
De 7 ani, Dorel Manolache, un șofer de TIR dintr-o comună giurgiuveană, lucra pentru o firmă de transport din Napoli. În timpul unei curse, când se afla pe teritoriul Germaniei, a făcut un AVC. S-a întâmplat în urmă cu trei luni, iar de atunci familia sa trăiește un adevărat coșmar.
Bărbatul de 48 de ani a fost internat într-un spital din orașul german Halle. A stat în comă două săptămâni, a suferit două operații pe creier și doar o minune a făcut să supraviețuiască. Starea șoferului este, însă, una foarte gravă. Nu vorbește, respiră cu ajutorul aparatelor și este hrănit prin sondă.
Ca să aibă o șansă de a-și reveni, ar trebui transferat într-o unitate medicală unde să facă recuperare. Situația acestuia este, însă, una extrem de complicată.
”În loc să aibă o șansă la viață, îl țin ca pe o legumă”
Dorel Manolache este, efectiv, captiv pe patul de spital. Când a fost internat, administrația spitalului din Halle a constatat nereguli legate de asigurarea medicală. Deși, aparent, acesta era angajat cu forme legale, nu era înscris la Serviciul Sanitar din Italia.
Familia bărbatului s-a trezit că nu îl poate transfera nici în România și nici în altă instituție medicală din Germania.
”El trebuia să meargă să se înscrie la Serviciul Sanitar, dar, tu, ca patron, dacă vezi că nu s-a dus, de ce l-ai ținut așa, când legea îi cere să aibă asigurare?”, este principala întrebare pe care și-o pune soția bărbatului
Pentru a-și salva soțul, în aceste trei luni, Nela M. a făcut numeroase demersuri pe lângă autorități, inclusiv la Ministerul Sănătății, dar fără succes.
”Nu poate fi îngrijit acasă. Se îneacă din 15 în 15 minute, dacă nu îl aspiră, moare. Trebuie transferat urgent într-un centru unde au aparatură specială. Dacă îl mai țin mult la ei, poate face complicații la plămâni. În loc să aibă o șansă la viață, îl țin ca pe o legumă, pe un pat de spital în Germania. Am vrut să îi fac asigurare medicală în România. Am plătit 2.200 de lei, mi-au zis să mă duc la CNAS, dar ei erau înștiințați deja de spitalul din Germania, care s-a interesat dacă soțul meu e asigurat în România. Din acest motiv, mi-au respins cererea”, a spus, pentru CANCAN.RO, soția bărbatului.
Dorel Manolache a stat în comă două săptămâni, iar acum respiră cu ajutorul aparatelor și este hrănit prin sondă”Nici nu cobora în garaj”
Femeia îl acuză pe angajatorul italian că l-a abandonat pe soțul atât pe patul de spital, cât și în ziua în care a făcut atacul cerebral. Mai mult, Dorel Manolache ar fi fost suprasolicitat de patron.
”L-au ținut în TIR non stop, nici nu cobora în garaj. În ziua respectivă, eu am sesizat că ceva nu este în regulă, deoarece nu mai răspundea la telefon și am trimis Poliția. Dacă tu, ca angajator, ai văzut că mașina este blocată pe loc atâtea ore, de ce nu ai făcut nimic? L-au lăsat acolo 12 ore, ca pe un câine”, a mai adăugat soția șoferului.
Nela M. face eforturi disperate pentru a-și putea ajuta soțul foto: FacebookDincolo de imposibilitatea de a-și transfera soțul din spitalul din Germania, ea își face griji și pentru factura pentru serviciile medicale.
”Nu știu de unde să dau suma asta”
Până în acest moment, s-a ajuns deja la o sumă astronomică: aproape 60.000 de euro.
”Cred că îmi vor trimite acasă factura. Nu știu de unde să dau suma asta. Acum stau la mâna angajatorului să-mi dea niște bani ca să-mi cresc copilul, care are 15 ani. Când am fost ultima dată la soțul meu, în ianuarie, m-a ajutat un preot, care mi-a plătit cheltuielile”, ne-a mai spus, printre lacrimi, femeia.
În timp ce viața soțului său se scurge contra cronometru, Nela M. spune că angajatorul italian, de la care așteaptă o mână de ajutor, o evită.
Femeia a cerut și sprijinul Ambasadei României în Italia, care a făcut demersurile necesare pentru a găsi o rezolvare, dar procedura s-a dovedit una greoaie.
Mai mult, nu există nicio garanție că pacientul va fi scutit de cheltuielile deja acumulate în perioada spitalizării.