-spune jurnalistul auto, Adrian Mitrea-
Ai parcurs, recent, peste 7.800 de km cu o mașină electrică și ai ajuns până la Cercul Polar. Ce ne poți spune, la modul general, despre această adevărată aventură?
Îmi doream de multă vreme să parcurg pe cale rutieră ruta București – Cercul Polar (Rovaniemi, Finlanda). Dorința e de pe vremea când încă aveam mașină pe combustie. Însă, la vremea respectivă n-am putut face acest traseu. Așa că l-am făcut acum, în 2025, cu o mașină pretabilă pentru drumuri lungi, noua mea mașină electrică – tracțiune integrală, 286 Cai Putere, 687 Newton-metru cuplu maxim și autonomie reală cuprinsă între 300 și 600 km. Am plecat din București în 20 Februarie și m-am întors în 4 Martie, împreună cu soția mea. Așadar, am avut mai degrabă condiții de iarnă. O iarnă blândă, ce-i drept. Autonomia reală a mașinii a fost în jurul a 350 km cu un plin.
Ce ne poți spune espre punctele de încărcare de pe traseu? Sunt suficiente, ca număr și în privința distaței dintre acestea? În ce țări este o situație mai bună? Cum este acest lucru, în România?
În această călătorie am traversat 12 țări, cu tot cu România. Peste tot am găsit stații de încărcare unde am vrut să alimentez. Adică după fiecare 2-3 ore de condus, respectiv 200-300 km parcurși, am oprit câte 15 minute sau 30 de minute pentru alimentare. Evident, stații sunt la fiecare 50-100 km, dar am trecut pe lângă ele fluierând. La fel cum e și cu benzinăriile: nu ai nevoie să pui benzină în rezervor din fiecare benzinărie de pe drum. Așa este și la mașina electrică: nu ai nevoie să alimentezi cu electricitate de la toate stațiile de încărcare pe lângă care treci.
Situație mai bună la capitolul infrastructură de încărcare pentru mașini electrice am găsit în Danemarca, Suedia, Finlanda și Lituania. Companii specializate în vânzarea de energie electrică pentru automobile, precum IONITY și Eldrive, au creat HUB-uri de încărcare foarte moderne, cu un număr mare de stații. Vorbesc despre minimum șase stații de alimentare, iar de multe ori am găsit locații cu 10-12 sau chiar 20 de stații.
Nu doar existența unei stații sau a mai multor stații într-un loc este importantă, ci și serviciile asociate: toaletă, restaurant, cafenea. Au fost și situații când am alimentat la stații amplasate în zone foarte izolate, unde nu exista nimic altceva în afară de stațiile de alimentare cu energie electrică. Din fericire, astfel de cazuri sunt rare.
Cum s-a comportat mașina electrică, pe parcursul celor aproape 8.000 de km? În acest sens, te rog să ne semnalezi care sunt principalele puncte de care trebuie să aibă mare grijă un posesor de mașină electrică. Puncte tari vs. puncte slabe, la o mașină electrică.
Înainte de a vorbi despre mașina electrică, vreau să-ți spun că o călătorie atât de lungă, cu orice fel de mașină, presupune provocări: taxe de drum achitate corect, viniete, treceri cu feribotul, asigurări de călătorie, kit de pană, câteva scule esențiale (chei, cric), veste reflectorizante, alcool test, abonament la un serviciu de asistență rutieră pan-european. Sunt multe aspecte de care trebuie să ții cont, ca automobilist.
Un posesor de mașină electrică trebuie să-și cunoască mașina foarte bine, înainte să plece la un asemenea drum. Să știe pe ce autonomie se poate baza, în mod real. În cazul meu, mașina este una mai degrabă pretabilă la drumuri lungi, pentru că are baterie destul de mare (77 kWh), tracțiune integrală, spațiu mare pentru călători și bagaje, pompă de căldură, putere de încărcare relativ mare (până la 175 kW), scaune confortabile, cu funcție de masaj. Dacă ai o mașină astfel configurată, un drum lung va fi mai degrabă o plăcere. Pentru drum lung, ai nevoie de o mașină creată pentru așa ceva!
Cum caracterizezi, acum, piața mondială a mașinilor electrice? S-a modificat, în ultimul an? Cum și de ce?
Piața mașinilor electrice este tot mai competitivă. Au apărut multe modele de mașini dintre care clienții pot alege, de la mărci foarte cunoscute, până la mărci auto foarte noi. De la an la an, crește numărul de mașini electrice vândute la nivel mondial, chiar dacă în unele țări creșterea nu mai este la fel de mare, exponențială. Important e să reținem că tendința este de creștere și așa va fi mulți ani, de acum încolo.
Ce pondere au vânzările de mașini electrice în România? Este mult, e puțin? De ce?
În funcție de evoluția programului Rabla Plus, vânzările de mașini electrice din România dintr-un an reprezintă 6-7% din total vânzări, până spre 13%. Sunt cifre mai mici la noi, decât în alte țări din Europa. Dar nu sunt cu mult mai mici. Clienți dornici să cumpere mașini electrice sunt în continuare, iar fenomenul este abia la început.
Deci, cu siguranță, nu sunt multe mașini electrice în România, dar nici puține. E un nivel oarecum normal, dacă ne uităm și la nivelul de trai al nostru, ca popor.
Românii cred în eficiența mașinilor electrice? Care ar fi principalul aspect negativ semnalat de șoferii români?
Șoferii români care nu au o mașină electrică le văd doar dezavantajele. Multe dintre aceste dezavantaje sunt închipuite sau pur și simplu au fost depășite de avansul tehnologic. Spre exemplu, mulți cred că mașinile electrice au autonomie mică, iau foc, curentează, se strică repede, sunt scump de reparat și au radiații electrice care alterează starea de sănătate a oamenilor. Asociat mașinilor electrice mai aud despre dezavantaje precum “n-avem stații”, care, desigur, tot fabulații reprezintă.
Oamenii care chiar au făcut pasul spre o mașină electrică văd realitatea din teren și – din perspectiva aceasta – principalul aspect negativ este costul mare de încărcare la stațiile rapide. Acasă e foarte ieftin sau chiar gratuit, pentru cine are panouri fotovoltaice. Dar popasurile prin țară pot presupune costuri mari. Ne e chiar regulă costul mare, dar poți nimeri la unele stații electrice unde prețurile sunt exorbitante. Acesta ar fi singurul aspect negativ real. Mai ales că am văzut în această călătorie stații rapide în Danemarca, Suedia și Finlanda la jumătate de preț pentru 1 kWh, față de media prețului pentru 1 kWh din România. Ca bani, vorbim de prețuri cuprinse între un leu și 4 lei pentru 1 kWh, în România, în timp ce, în țările nordice, poți alimenta cam peste tot cu 1,6 lei pentru 1 kWh.
Dacă ai avea putere de decizie, ce măsuri suplimentare ai lua în România, cu privire la piața mașinilor electrice?
Aș stimula dezvoltarea și mai mult a infrastructurii de încărcare, în locuri vizibile și frecventate, inclusiv în parcările publice sau public-private. Când oamenii vor vedea cu ochii lor zeci de stații la care gradul de utilizare este redus, vor trece mai ușor peste anxietatea aceasta legată de așa-zisa lipsă a stațiilor.
De asemenea, aș face campanii de informare prin mass media privind avantajele utilizării unui automobil electric, exact așa cum sunt campaniile de tip “Pentru sănătatea dumneavoastră, consumați zilnic fructe și legume!” sau “Pentru sănătatea dumneavoastră, consumați zilnic doi litri de apă/lichide!”
Și aș promova un mesaj de tipul “Folosirea unui automobil electric implică poluare locală zero și un cost de deplasare de 3-5 ori mai mic”!
O recomandare de final, pentru cei care sunt sceptici în privința eficienței mașinilor electrice.
Să conducă o mașină electrică! Deoarece, cu cât o conduc mai mult, cu atât știu mai multe, la modul real, despre mașinile electrice. Un test-drive de 15 minute ar putea fi insuficient, dar unul de două ore sau închirierea unei mașini electrice câteva zile va însemna, cu siguranță, o experiență mai relevantă. Atât recomand – să se conducă o mașină electrică timp de câteva zile sau măcar câteva ore. Se vor convinge singuri de avantaje și dezavantaje. Împotrivirea vine din necunoaștere și preponderent din partea unor oameni care nici măcar nu s-au urcat vreodată într-o mașină electrică!