Este foarte probabil ca, în curând, Rusia să reia parțial livrările de gaz către Transnistria, regiune ocupată de aceasta, dar va prezenta acest fapt drept o realizare a unuia dintre politicienii proruși din Moldova. Acesta este un scenariu prezentat de publicația ucraineană ”European Pravda”, care a coroborat informații obținute pe surse de la oficiali din regiune. Publicația moldoveană NewsMaker a publicat o versiune adaptată a textului apărut inițial pe portalul European Pravda:
Este foarte probabil ca, în curând, Rusia să reia parțial livrările de gaz către Transnistria, regiune ocupată de aceasta, dar va prezenta acest fapt drept o realizare a unuia dintre politicienii proruși din Moldova. Redactorul publicației ucrainene „European Pravda”, Serghei Sidorenko, consideră că, în cazul crizei energetice din Transnistria, este vorba despre un scenariu al Kremlinului, al cărui scop este schimbarea puterii în Moldova și transformarea republicii într-un sprijin pentru atacurile asupra Ucrainei. Totuși, Chișinăul, Kievul și partenerii occidentali mai pot încă împiedica acest plan al Kremlinului și pot conduce „jocul” după propriile reguli. Cu permisiunea autorului, NewsMaker publică o versiune adaptată a textului apărut inițial pe portalul European Pravda.
Criza energetică din Transnistria, care a început la 1 ianuarie, a căpătat, într-o săptămână, proporții fără precedent. Regiunea, cu o populație de 300 de mii de locuitori, a rămas fără gaz, încălzire și apă caldă. Chiar și apa rece este furnizată cu intermitențe. Toate întreprinderile industriale au fost închise. Perioadele de întrerupere a energiei electrice cresc constant, ajungând deja la opt ore pe zi, iar pe termen scurt nici măcar această cantitate de energie nu va mai fi disponibilă, deoarece centrala electrică pe bază de cărbune își va epuiza rezervele.
Totuși, catastrofa umanitară care se profilează în Transnistria nu îi întristează pe toți.
În Ucraina, mulți se așteaptă ca, din cauza acestei crize, Transnistria să fie forțată să revină în componența Moldovei, iar de pe teritoriul său să fie înlăturați în sfârșit militarii ruși și așa-numiții „pacificatori”.
Cu toate acestea, realitatea este mult mai puțin optimistă.
De fapt, evoluția evenimentelor din Transnistria, deocamdată, corespunde intereselor Rusiei. Mai mult, se pare că totul se desfășoară conform scenariului Kremlinului.
Este important de subliniat: Rusia poate relua oricând livrările de gaz către Transnistria. Există capacități de transport prin conducte care ocolesc Ucraina și există și acordul Moldovei. Totuși, Kremlinul nu face acest lucru și, în mod deliberat, împinge regiunea pe care o controlează într-o criză umanitară profundă – pentru ca mai târziu să o „salveze”, atribuind responsabilitatea pentru pierderile de vieți omenești și economia ruinată actualei puteri din Moldova, ale cărei ratinguri au fost deja afectate de criza energetică.
Este foarte probabil ca, în curând, Rusia să reia parțial livrările de gaz către Transnistria, dar să prezinte acest lucru drept o realizare a unuia dintre politicienii proruși din Moldova. Pregătirea informațională pentru un asemenea scenariu este deja vizibilă.
Întregul acest mecanism este construit în jurul alegerilor parlamentare din Moldova, care vor avea loc, cel mai probabil, în toamna anului 2025. Scopul Kremlinului este să înlocuiască actuala putere proeuropeană a Moldovei cu una prorusă și să reintegreze Transnistria în Moldova în condiții care să facă imposibilă o nouă orientare a țării către Vest.
Acest lucru aduce provocări enorme pentru securitatea și geopolitica Ucrainei, nu doar din cauza creșterii prezenței rusești la granița sa vestică. De fapt, acest scenariu este capabil să încetinească sau chiar să oprească integrarea europeană a Ucrainei. Totuși, din păcate, Kievul și Bruxellesul nu par să înțeleagă încă cât de periculoasă este criza transnistreană. Deși ambele capitale dețin încă pârghii de influență asupra proceselor din Moldova.
Războiul gazelor și al informației
Dezvoltarea rapidă a crizei energetice din Transnistria, începută la 1 ianuarie odată cu sistarea livrărilor de gaz rusesc, este dificil de numit surprinzătoare.
Această regiune a Moldovei, reamintim, se află de peste 30 de ani nu doar sub influența Rusiei, ci și sub controlul său efectiv. Aici este staționat un contingent militar rus; structurile de forță sunt direct subordonate verticalei de putere rusești; chiar și drapelul Rusiei este utilizat ca „al doilea drapel de stat”. Deși blocul economic al „guvernului” transnistrean are o autonomie semnificativă în acțiuni și politici, dependența economică de Federația Rusă a rămas extrem de ridicată. În primul rând, din cauza faptului că economia și sistemul bugetar al regiunii au fost construite pe consumul de gaz rusesc, livrat gratuit prin tranzit prin Ucraina.
Prin urmare, când în toamna anului 2024 a devenit clar că Kievul nu va prelungi contractul de tranzit cu „Gazprom”, „modelul economic” al Transnistriei a fost pus sub semnul întrebării. Este de remarcat faptul că achiziționarea de gaz din surse alternative nu ar fi rezolvat problema – baza economiei transnistrene era gazul gratuit.
O perioadă, autoritățile regiunii controlate de Rusia au sperat că „Gazprom” va oferi în ultimul moment cel puțin livrări minime de gaz. Exista și o posibilitate tehnică pentru acest lucru – în coridorul transbalcanic (din Rusia către Turcia, apoi prin Bulgaria și România în Moldova) rămăseseră volume necontractate. Dar chiar și atunci când Moscova a anunțat oficial că, începând cu 1 ianuarie 2025, livrările către Transnistria vor înceta, Tiraspolul s-a arătat surprinzător de calm.
De facto, autoritățile regiunii îi asigurau pe oameni că totul este sub control, că regiunea are rezerve de cărbune pentru centrala electrică și că va rezista până la sfârșitul iernii. Dar, așa cum era de așteptat, lucrurile au mers complet diferit.
Regiunea, unde jumătate din populația de 300 de mii de locuitori trăiește în blocuri, a rămas brusc fără gaz, încălzire și apă caldă. Încercările oamenilor de a-și încălzi locuințele folosind electricitate au suprasolicitat rețeaua în timpul înghețurilor. Întreruperile programate au ajuns deja la opt ore pe zi (și vor continua să crească), iar unele clădiri au rămas complet fără curent din cauza avariilor.
În ciuda tuturor acestor probleme, „autoritățile” transnistrene păstrează optimismul.
În mesajele propagandei locale se regăsesc trei semnale principale.
Primul este asigurarea că „totul va fi bine”. Fără a explica niciun detaliu, autoproclamatul „președinte al republicii”, Vadim Krasnoselski, le spune periodic oamenilor că mai trebuie doar puțină răbdare – și totul se va rezolva.
Al doilea semnal este mult mai detaliat și se concentrează pe identificarea vinovaților pentru această criză. Evident, la Tiraspol, Rusia nu este considerată vinovată. Și, ciudat, nici Ucraina nu este acuzată.
Singurul vinovat al crizei este numit Moldova și actuala sa guvernare. Acuzațiile precum „Moldova a întrerupt gazul Transnistriei” sau „Moldova a organizat o blocadă energetică a Transnistriei”, difuzate pe canalele informaționale ale regimului, contrazic complet logica geografică.
Cu toate acestea, ele se încadrează perfect în strategia care devine tot mai evidentă.
Al treilea semnal al propagandei este repetarea ideii că nici locuitorilor din partea Moldovei controlată de guvern nu le este ușor, deoarece, din cauza crizei energetice, tarifele la energie electrică s-au dublat (pe lângă creșterea prețurilor la gaz la sfârșitul anului 2024). Din acest motiv, moldovenii nu vor putea, cică, să-și plătească facturile.
Acest argument poate părea artificial. Având în vedere că în Transnistria nu mai există gaz și energia electrică este întreruptă, prețul scăzut al acestora nu mai este un avantaj semnificativ. Totuși, în realitate, acesta este un element foarte important al strategiei rusești.
Contând pe Rusia
Mai întâi, trebuie subliniat: agravarea bruscă a crizei energetice nu a devenit o punte de dialog între Tiraspol și Chișinău.
S-ar părea că realitatea ar trebui să oblige conducerea Transnistriei să caute surse alternative de gaze și energie electrică. Totuși, acest lucru nu se întâmplă — în ciuda deteriorării grave a sistemului energetic, numeroaselor avarii și chiar a deceselor înregistrate în rândul celor care au încercat să se încălzească cumva (în unele locuri locuințele au ars, în altele oamenii s-au intoxicat cu monoxid de carbon).
Dimpotrivă, deja în acest an, Tiraspolul a respins oferta oficială a Chișinăului de a ajuta la achiziția de gaze. Alte propuneri privind restabilirea aprovizionării cu gaze au fost de asemenea refuzate, refuz care nu s-a schimbat nici măcar în contextul asigurărilor Moldovei că va ajuta la identificarea unor finanțări occidentale pentru a atenua șocul prețurilor în Transnistria.
Tiraspolul continuă să aștepte gaze din Rusia.
Deși „Gazprom” s-a abținut în ultima săptămână de la orice declarații pe această temă.
Singurul mesaj oficial din partea Rusiei despre criza gazelor a fost o declarație a ambasadei de la Chișinău, formulată în stilul arogant tradițional al Rusiei. Totuși, atrage atenția o frază care încheie documentul: „Nimeni nu ar trebui să aibă îndoieli: protecția cetățenilor ruși și a compatrioților este o prioritate absolută a politicii externe.”
Diplomația rusă nu oferă detalii despre formele pe care le poate lua această „protecție”. Cu toate acestea, este relevant să amintim că majoritatea locuitorilor Transnistriei dețin pașapoarte rusești.