„Acei suspecți au avut de ales să spună unde se află aceste comori. Și altfel aceste imagini nu ar fi făcute publice. Au făcut această alegere”, a declarat ministrul justiției David van Weel.
Cum se explică decizia
„Înțeleg că vor să facă un pas mai departe în anchetă, pentru că ar dori să știe unde se află prada”, spuneJoep Lindeman, profesor de procedură penală la Universitatea Utrecht de la NOS. „Dar este neobișnuit să distribui acest tip de imagini ale unor suspecți care au fost deja reținuți”.
Scopul Parchetului este de a recupera brățările și coiful de aur furate. Trei suspecți au fost arestați, dar nu există nicio urmă a acestor obiecte valoroase pentru România.
Ministrul Van Weel spune că rapiditatea este esențială, de teamă că operele jefuite vor fi topite, de exemplu. „Poliția și procuratura au găsit suspecții foarte repede”, spune el. „Dacă nu vor să spună unde sunt comorile, aceasta este una dintre metodele de a vedea dacă restul populației a văzut acele persoane.”
Poliția din Țările de Jos este, în general, reticentă în a împărtăși fotografiile și numele suspecților, din cauza confidențialității. Uneori, interesul de a avansa într-o anchetă poate depăși interesul de a respecta viața privată a suspectului. „Ministerul Public trebuie să facă această evaluare. Și înțeleg că au făcut-o și că, ulterior, poliției i s-a permis să împărtășească acele imagini”, mai spune profesorul Lindeman.
Explicația Ministerului Public
Într-o declarație, Parchetul General explică modul în care a ajuns la decizia de a publica numele și fotografiile. „Trebuie să existe o suspiciune puternică pentru o infracțiune care atrage o pedeapsă maximă de cel puțin 8 ani de închisoare, trebuie să existe permisiunea procurorului șef și trebuie să fie urgent necesar pentru anchetă. Aceste condiții au fost îndeplinite în acest caz.”
În cele din urmă, un judecător decide dacă cântărirea intereselor a fost făcută corect. „Ceea ce nu știm atât de bine acum și ceea ce judecătorul va ști mai târziu este câte alte posibilități au existat pentru ca poliția să afle adevărul”, explică Lindeman. „Trebuie să folosești acest tip de resurse atunci când alte resurse mai ușor de accesat nu mai sunt disponibile. Dacă această evaluare se dovedește a fi fost făcută corect, ea este legală din punct de vedere juridic.”
Dacă judecătorul consideră că decizia a fost luată prea ușor, acest lucru poate afecta o eventuală sentință. „O reducere a sentinței ar putea fi o consecință.”
Cine sunt cei doi suspecți
Poliţia din Olanda a făcut publice numele şi fotografiile a doi dintre suspecţii arestaţi în dosarul furtului de la Muzeul Drents, de unde au dispărut şi obiecte de tezaur dacic.
Astfel, este vorba despre Douglas Chesley Wendersteyt şi Bernhard Zeeman, ambii din Heerhugowaard. Identitatea celui de-al treilea suspect, o femeie din Heerhugowaard, nu a fost făcută publică (deocamdată).
Poliţia a ajuns la suspecţi după ce a găsit o geantă abandonată într-un cartier din Assen. În aceasta au fost găsite obiecte de îmbrăcăminte, iar Poliţia a oferit fotografii cu geanta şi hainele, precum şi locaţia unde a fost găsită geanta.