Norbert, un cititor al site-ului nostru a sunat pe la redacție și ne-a relatat ce a observat la marginea drumului, chiar la ieșirea din Aradul Nou spre Timișoara: ,,Un câine de talie mare stătea nemișcat, cu capul aplecat spre un alt câine ce era întins, fără suflare, pe asfaltul rece, lovit de o mașină”.
„Ca un martor tăcut al unui accident tragic, acel suflet, loial – mai ceva decât ar fi o ființă umană, pe frigul de noaptea trecută – nu voia parcă să se miște de lângă prietenul său. Am fost marcat și emoționat de cele observate”, a continuat Norbert.
Imaginea care a înghețat privirea șoferilor nu a fost doar trupul neînsuflețit al câinelui, ci prezența celui care stătea ghemuit, tremurând de frig lângă el, într-o atitudine de jale profundă.
Capul îi era aplecat spre cel întins pe caldarâm, parcă încercând să-i simtă ultima suflare, să-i ofere o ultimă mângâiere, să-l facă să se ridice și să alerge din nou amândoi. Se citea în ochii acelui animal o tristețe copleșitoare. A stat acolo, neclintit, toată noaptea precum un paznic fidel, un prieten devotat până în ultima clipă.
Această imagine copleșitoare a transmis o poveste de loialitate – cum rar mai întâlnești printre ființele umane, fiind parcă un exemplu pentru noi oamenii – și durere care a cutremurat inimile multor participanți la trafic.
Ajunși la fața locului pe asfaltul rece mai era doar acel câine fără suflare, însă un arădean ce a trecut cu bicicleta în acele momente ne-a mărturisit și el că la ora 6 dimineața era și celălalt câine, tremurând, ghemuit lângă el. Nu mică ne-ar fi mirarea ca acesta să se întoarcă în locul respectiv.
Imaginea celor doi câini, unul mort, celălalt viu, dar la fel de neajutorat în durerea sa este ca și un simbol al legăturii profunde dintre animale, al loialității necondiționate și al durerii imense pe care o poate provoca pierderea unui prieten, un mare exemplu de care să ne amintim acum la sfârșit de an și să ne fie ca o lecție tăcută, dar puternică, despre dragoste, pierdere și devotament.
Povestea lor este ca un apel la compasiune și la o mai mare atenție față de animalele de pe stradă, vulnerabile și expuse la pericolele traficului rutier.
În cazul de față, cum este acest câine fără stăpân, primăria pe raza căreia se află cadavrul animalului trebuie anunțată, iar aceasta la rândul ei cheamă serviciul de ecarisaj. Prin urmare, primăria care are încheiat un contract cu o societate vine și ia cadavrul (n.r. oricărui animal de pe domeniul public) și îl duce la incinerat pe cheltuiala primăriei.