Parcă niciodată nu a fost atât de trist Moș Nicolae cel bun și darnic cum a fost în acest an atât de încărcat de alegeri, dar și de nervi, de violență, de neprevăzut, de incertitudini și de multe altele, mai bune, dar mai ales mai rele. Din păcate, nu sunt semne că Moș Coca Cola, ce vine de Crăciun la Protv împreună cu „Singur acasă”, va fi altfel.
Singura veste bună, dac-o putem numi așa, este că în mai puțin de trei săptămâni am scăpat de acest an și putem spera, ca de fiecare dată, că anul care vine va fi mai bun. Așa să fie, deși…
Deja e clar, vom avea iarăși alegeri prezidențiale, iarăși încrâncenare, nervi, violență (cel puțin verbală).
Precis în noaptea de Revelion se va vorbi mult și aprins, printre șprițuri, despre alegeri anulate, despre competențele CCR, dictatură, prelungirea ilegală a mandatului prezidențial. Fiecare va pune sub bradul împodobit propria versiune, bazată de cele mai multe ori pe câte-o postare deșteaptă pe una dintre rețelele de socializare.
Și, la un moment dat, bătălia se va da pentru stabilirea clasamentului „influențărilor” cu cea mai convingătoare postare. Așadar, qlprrx26 se va lupta cu fxrn7m@ și bțz$00, toți fiind somități naționale, elevați, persuasivi, oratori înnăscuți. Maneaua cea mai grozavă din fundal va da câștigătorul.
Se va dezbate intens și aprig și despre Georgescu cel „mare patriot” sau, dimpotrivă, cel „mare escroc”, despre patrie, popor, suveranitate, democrație, dictatură. Poate chiar și despre libertate – pe nedrept uitată în zilele încrâncenate de după anunțul anulării prezidențialelor. Cine chiar știe ce înseamnă aceste cuvinte, merită un pahar în plus.
Dar, până la noaptea dintre ani mai avem două săptămâni și câteva zile, timp numai bun pentru discuții serioase. Sigur, am putea face și analize. Ne-ar ajuta, pe unii, să înțelegem mai bine ce s-a întâmplat, de fapt, la aceste alegeri. Pe alții nu-i vor ajuta. Ei știu deja tot, nu mai au întrebări, au doar certitudini rezumate în câteva cuvinte: dictatură, lovitură de stat, votul nostru, poporul, România.
Ce interesant este să auzi vorbindu-se liber despre dictatură, fără să te salte miliția sau securitatea. Interesant doar pentru cei care au trăit cu adevărat în dictatură.
Despre Dacia 1100 și 1300 nu spune nimeni un cuvânt, deși au fost mândria epocii suveranității depline după care suspină unii. Circulă cu mașini din „spurcatul Occident” și luptă să ne ducă spre binele sovietic.
Sigur, ar mai fi amenințările, dar astea sunt alegeri personale, pe care procurorii și polițiștii încep să le evalueze (încă nu am curajul să spun că le cercetează). Rebeliunea pare că s-a cam stins – dacă nu cumva magistrații vor considera că băieții ăștia nu prezintă pericol social.
Foarte puțin s-a discutat despre dezbaterile electorale din timpul campaniei. Poate, pentru că nici nu au fost dezbateri în adevăratul sens al cuvântului. Televiziunile au avut propriile lor alegeri și s-au întrecut în realizarea unor emisiuni de prost gust, false, plicticoase și chiar mincinoase. Întrebări primite de la echipele de campanie și interpretate artistic de așa-ziși moderatori, ca nu cumva să se încurce candidații.
Totul pentru bani, nicidecum pentru a ajuta cetățenii să-i cunoască pe candidați. Și televiziunile au avut de făcut alegeri. Grele. Între bani și etică profesională nu-i ușor de ales.
Și ne mai mirăm că presa își pierde din credibilitate.
Adevărul este că dezbaterile cele mai încinse au avut loc între alegători, declanșate mai ales după prima numărare a voturilor din primul tur de alegeri prezidențiale. Acestea au compensat cumva lipsa unor dezbateri adevărate între candidați.
Cu ce am rămas după această compensație? În primul rând, cu certitudinea că virtualul bate acum realul. Viața reală nu mai contează. Aproape că nici nu mai există – doar facturile și foamea ne mai trezesc la realitate. Dar și asta, cu telefonul în mână, deschis pe Douyin. De aici ne hrănim spiritual, în acest spațiu ne simțim cu adevărat împliniți. Am ajuns un popor care are viață socială doar în spațiul virtual, unde ne putem „aduna” pentru a schimba idei, chiar pentru a face planuri și a ne organiza.
Ați observat cu câtă cumințenie au stat în liniște 2 milioane de români, când au avut un anumit interes? Ca niște conspiraționiști de mare clasă.
Sigur, după turul 1 au ieșit la lumină, ca să zic așa, cu aerul că au învins sistemul, venind din afara realității, de undeva din spațiul virtual. Ne-au păcălit, crezând că au făcut o revoluție reală. Aiurea. A fost una virtuală.
Au stat ascunși într-o bulă, acceptând să fie „vaccinați” cu idei periculoase și nu și-au dat seama că sunt ținuți în această stare tocmai pentru ca ideile astea să nu poată fi contracarate în lumea reală. Sigur, cineva ar fi trebuit să știe ce se întâmplă și în spațiul virtual, dar acum nu vorbim de Servicii.
Au fost și acestea niște alegeri personale. O dată, aceea de a intra în lumea virtuală, apoi, de a accepta condiția de consumator de informații distorsionate și de participant activ la „conspirație”.
La luptă au ieșit abia când au început primele contestații din lumea reală. Unde se cer respectate și regulile jocului, nu doar dorințele. Chiar dacă dorințele sunt legitime, tot așa trebuie să fie și drumul ce duce la împlinirea lor.
Cei care susțin, după decizia CCR de anulare a alegerilor, că democrația a fost călcată în picioare, că a fost instaurată dictatura și alte bazaconii de acest fel, uită ceva esențial: nu există democrație – putere a poporului – fără legalitate, fără respectarea legilor.
Or, dacă pentru exercitarea votului s-a creat un cadrul legislativ care reglementează atât conduita candidaților, cât și a votanților, acest cadru legislativ trebuie respectat de toți. Altfel, ce valoare ar mai avea rezultatul obținut prin forță sau șmecherie, ambele în afara legii?
Mulți vor spune că decizia CCR nu a fost întemeiată pe fapte, ci doar pe supoziții. Totuși, un candidat a mințit de la bun început și și-a continuat „meciul” fără să declare sursele de finanțare și chiar fără să-și decline identitatea electorală. Doar atât și este de ajuns pentru a vicia alegerile, motiv suficient de serios pentru a le anula.
E ca și cum un sportiv ar participa dopat la o competiție pe care ar câștiga-o sustrăgându-se controlului anti-doping.
Decizia CCR este nu doar legală, ci și necesară. Este o decizie de igienă electorală, pentru alegerile din prezent, dar și pentru viitoarele alegeri.
Nu așa își exercită un popor puterea, oricât de interesantă ar fi ideea de a răsturna un sistem care a făcut mult rău poporului și țării. Nu „dopingul”, șmecheria de manelist sau altele, pe care nu vreau să le pomenesc acum sunt acele alegeri care vor putea dărâma un sistem politic corupt.
Legalitatea, corectitudinea și eficiența politică nu se pot instaura prin ilegalitate. Cât despre „predarea” țării în ghearele „monstrului de la Răsărit”, vom mai vedea ce și cum a fost. Dacă a fost. Din lumea reală chiar așa se vede, că rostul acestei „revoluții” a fost predarea României „monstrului de la Răsărit” (nu știu cum se spune asta în rusește).
Poate unora li s-a părut nedreaptă decizia CCR prin care alegerile au fost anulate. Totuși, a fost singura ce putea fi luată pentru a îndrepta orice deformare a rezultatului prin ilegalități. Nimeni nu are dreptul să câștige o astfel de competiție electorală prin ilegalități, prin „doping”, oricât de bun ar fi.
Dacă cel care se visa deja președinte este cu adevărat valoros și nevinovat, nu are decât să-și dovedească nevinovăția. Și, mai ales, buna credință care este foarte șifonată după ce a fost singurul candidat care nu a avut codul de identificare pe perioada campaniei. Or, dacă a început șmecherește și mincinos acest drum, cum va fi el dacă ar câștiga?
Am mai avut președinți mincinoși, șmecheri și chiar cu apucături dictatoriale, dar și-au arătat aceste apucături după ce au ajuns „pe tron”. Am mai avut președinți aroganți și care au refuzat dialogul cu cetățenii, preferând calea monologului și a comunicatelor, care tot monologuri sunt. Dar, după ce s-au „întronat”.
Acesta, iată, îi întrece pe toți cu o aroganță și-o siguranță pe care niciun candidat nu o poate avea înainte și în timpul competiției.
Iohannis își va continua mandatul de președinte datorită modului ilegal, mincinos-șmecheresc prin care Georgescu a încercat să câștige alegerile. Dacă ar fi fost cinstit și corect, acum deja am fi avut un președinte ales. Mai bun sau mai puțin bun, dar ales după o competiție corectă.