Anul trecut, SRI mai avea chef și de glume, recunoscând că mai scapă uneori câte ceva. Acum n-au mai glumit cu astfel de chestiuni serioase(foto: facebook/sri)
Parcă nici n-a fost Crăciun, deși s-a simțit miros de bunătăți din carne de porc și am avut, ca de obicei, parte și de „Singur acasă”. Am avut și Târg de Crăciun, cu „tradiționala” roată, s-a vorbit și despre Moș Crăciun și dărnicia lui, dar n-a fost zăpadă – pe la noi cel puțin – așa că nici spirit n-a prea fost.
Poate cel mai important dintre elementele care întregesc marea sărbătoare a Crăciunului și care a lipsit în acest an, este bunătatea. Era la îndemâna noastră, numai că ne-a lipsit puterea de-a o scoate din noi.
Am mai spus că societatea noastră este scindată, radicalizată, contondentă, chiar violentă în limbaj cel puțin. Atunci era imediat după alegerile care au rupt în două România, dar acum, de Crăciun s-a simțit parcă și mai mult această ruptură.
A devenit foarte clar că nimic nu ne poate uni, că suntem împărțiți în două tabere ireconciliabile.
Tranșeele sunt deja funcționale și suficient de adânci încât să poată opri orice conațional inamic – pentru că războiul ăsta este între noi. Noi suntem dușmanii noștri. Nimeni nu cedează „o palmă de pământ”, toți așteaptă parcă un semnal pentru „deschide focul”. Asta, desigur, sub atenta supraveghere a adevăraților dușmani și spre marea lor satisfacție.
Nu mai există argumente, nu mai există înțelegere sau acceptare. Fiecare tabără are propriul adevăr pe care încearcă să-l impună cu orice preț. Iar când argumentele s-au epuizat, taberele recurg la dreptul la opinie și libertate, deja consacratele refugii, înțelese de multe ori în „spirit manelist”. Nu contează competența, oricine „știe” ce înseamnă libertatea și dreptul de a alege liber, știe să interpreteze norme constituționale mai bine decât CCR.
„Tratatele” tiktok sau facebook (tk-fb) sunt mai valoroase și, evident, mai credibile decât orice lucrare a unui Deleanu sau Iorgovan („cine or mai fi și ăștia?, că n-au cont pe tk-fb).
În sfârșit s-a realizat adevărata ierarhie: o oră de TikTok face mai mult decât un semestru cu Deleanu. În fața acestei evidențe eu mă înclin și eu – sper că așa îmi voi fi câștigat dreptul la existență dacă la viitoarele alegeri prezidențiale va ieși marele patriot putinist, super guru nanocip și rafinat exoteric creștin oshoist.
Dacă nu, asta e, voi fi ars pe rug într-o piață publică, în aplauzele și uralele falnicilor săi susținători, apărătorii libertății, democrației și, evident, a patriei. Vivat!
Cam ăsta a fost spiritul de Crăciun pe care l-am simțit în acest an.
Poate și pentru că, la fel ca mulți alții, am trăit spiritul Crăciunului sub presiunea mizeriei politice.
Adevărul este că orice român cât de cât ancorat în societate a trăit intens acele zile de negocieri pentru formarea guvernului și, sunt convins, a trăit același „spirit”. Evident, cu sentimente diferite.
La fel de evident este că, deși investirea unui nou guvern ar trebui să aducă stabilitate, încredere și, eventual, speranță, de această dată Guvernul Ciolacu nr. 2 a venit braț la braț cu neîncrederea, incertitudinea (dacă nu cumva chiar teama pentru ce va urma) și, cum altfel?, cu multă furie împotriva clasei politice.
Paiele pe foc au fost puse, normal, de cei mai mari patrioți și, oarecum firesc, cei mai mari specialiști în drept constituțional.
Ei știu exact ce trebuie făcut pentru a slăbi și mai mult încrederea românilor în instituțiile statului și au acționat în consecință.
E drept, la slăbirea și decredibilizarea instituțiilor statului a contribuit, de-a lungul timpului, întreaga clasă politică, de toate culorile (greu de vorbit despre doctrine la partidele din Romania, dar nu vreau să-i pun în încurcătură pe „licențiații tk-fb” cu astfel de teme).
Doar că acum a părut ceva mai ciudat consumul de energie în această direcție, într-o perioadă ce putea fi folosită pentru încercarea de a face o majoritate parlamentară.
Se pare însă că grupul „patriotic” din Parlament nu și-a dorit să guverneze. E mult mai ușor să faci gălăgie și glume copiate după Vadim decât să guvernezi.
Mai ales într-o perioadă în care a guverna România înseamnă să încerci să repari ce au distrus cele două partide care au condus țara în ultimii 4 ani. Adică, sinucidere politică. Or, și patriotismul ăsta, copiat după Vadim, are limitele lui, nu-i așa?
De partea cealaltă, este tot mai evidentă incapacitatea de a depăși aroganța și raportul de tip autist promovat față de „supuși”. (vezi aici)
Da, spiritul Crăciunului a fost viciat și de politicieni. De toți. Sau, poate mai ales de ei, dat fiind că, în primă instanță, din cauza prestației și provocărilor lor s-a radicalizat întreaga noastră societate.
Surprinzător, una dintre temele uzuale folosite pentru dezbinarea societății și chiar pentru radicalizarea discursului în spațiul public, a fost pus în stand by (în așteptare – pentru „studenții” tk-fb).
De altfel, foarte ciudat, nici în campaniile electorale nu a fost utilizată această temă ce a făcut furori nu cu mulți ani în urmă.
Poate ați înțeles că tema asta uitată sau doar pusă „la naftalină” este cea a colaboratorilor fostei Securități, asociată uneori cu cea a nomenclaturiștilor. Ar fi fost chiar interesant să se lupte pe aceste teme alde AUR cu PNL, Geoană și Georgescu sau PSD cu toți.
Casele astea nu-s de vânzare. Probabil sunt mai scumpe de 35.000 de euro
Temele astea au fost preferate de toți cei care au dorit, în ultimii 35 de ani, să arunce sămânța discordiei în societate și au fost reluate, ca la o comandă ori de câte ori era nevoie să fie deturnată atenția publică de la vreo temă periculoasă pentru clasa conducătoare.
O temă ce trebuia demult scoasă „din uz”, așa cum și problema „revoluționarilor de paradă” ar fi trebuit demult tranșată, la nevoie chiar prin dosare penale, de vreme ce falsul în declarații este infracțiune. Și asta, chiar când este vorba despre un lider de partid care a primit titlul de luptător cu rol determinant în Revoluția din decembrie 1989, deși s-a luptat doar cu televizorul.
Cum revoluția în Buzău nu putea produce niciun luptător oarecare, darămite unul cu rol determinant, s-ar cuveni ca procurorii să-i ceară niște explicații vechiului nou premier.
S-or fi temând să nu redevină „luptător determinant” și să răstoarne și actuala putere, după modelul din ’89.
Îi asigurăm că nu va fi cazul, actuala putere va pica sub presiunea propriei neputințe și incompetențe. La asta se va reduce „lupta” noului vechi premier.
Căderea se va produce, probabil, imediat după prezidențiale.
Referirea la revoluționarii de paradă este menită să echilibreze oarecum lipsa de entuziasm pe care au arătat-o atât autoritățile, cât și anexele lor denumite televiziuni, pentru comemorarea victimelor din decembrie 1989 și, în general a evenimentelor petrecute în urmă cu 35 de ani.
Inclusiv a simulacrului de proces al soților Ceaușescu, despre care, iată, CCR nu s-a pronunțat. Poate dacă ar fi fost și ceva alegeri în legătură directă cu acest „proces” sau măcar un atac la pensiile speciale, s-ar fi pronunțat de îndată.
Dar, adevărata dezamăgire tot premierul a provocat-o. Păi, se poate ca tocmai luptătorul determinant, eroul Buzăului revoluționar, să nu-și comemoreze foștii camarazi de arme? Că doar n-o fi luptat, așa determinant, de unul singur printre covrigăriile din Buzău…