Boboteaza, marcată anual pe 6 ianuarie, este una dintre cele mai importante sărbători creștine după intrarea în noul de an. Celebrarea Botezului Domnului Iisus Hristos în râul Iordan este marcată de ritualuri și tradiții despre care se crede că aduc sănătate și prosperitate în noul an.
Foto arhivă
În fiecare an, pe 6 ianuarie, creștinii ortodocși și catolici celebrează „Botezul Domnului”, mare sărbătoare creștină de la început de an, care amintește de faptul că în această zi, Ioan Botezătorul îl botează pe Mântuitorul Hristos în apa Iordanului. Acest botez simbolizează, de fapt, sfințirea naturii și a apelor, pentru că Fiul lui Dumnezeu nu avea păcate. Numele de „Teofania” ori „Epifania” a fost atribuit acestei sărbători pentru că, potrivit evangheliștilor, Dumnezeirea s-a arătat la râul Iordan în momentul în care Ioan Înaintemergătorul îl boteza pe Hristos, prin Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, când s-a auzit Glasul Părintelui Ceresc, spunând „Acesta este Fiul Meu Cel iubit”, iar Duhul Sfânt a apărut în chip de porumbelul, simbol al curățeniei. De aceea, preoții slobozesc, în văzduh, porumbei albi, după sfințirea apei de Bobotează.
Noi, românii, din moși-strămoși, de Bobotează ne gândim la curățenie fizică și spiriruală, la sănătate și la echilibru și ne concentrăm asupra Sfintei Sărbători, în care ne dorim ca „cele bune să se-adune, iar cele rele să se spele”.
În această zi, toate apele se sfințesc, iar ritualul sfințirii apei are loc în biserici și în natură, lângă o un izvor, râu, mare sau ocean, indicându-se astfel dimensiunea cosmică a slujbei prin care se sfințește toata firea, prin darul Sfântului Duh și stropirea cu „apa mântuirii”. Prin mijlocirea apei sfințite se binecuvântează întreaga natură, revărsând asupra ei deplinătatea harului Dumnezeiesc. Sfântul Ioan Gură de Aur, într-o predică la praznicul Botezului Domnului, spune că în ziua în care Iisus s-a botezat, El a sfinţit şi firea apelor: „Pentru aceea, în ziua praznicului acestuia, toţi iau apă din râu şi o duc la casele lor şi o ţin câte un an sau doi sau mai mulţi şi nu se strică”.
Preoții aruncă, în apele lângă care fac slujba de Bobotează, o cruce din lemn pe care bărbații și tinerii care au curaj să intre în apele reci, se întrec să o recupereze. Se spune că cel care „prinde crucea” va avea parte de sănătate, prosperitate și de noroc, tot anul.
Și apele râului Buzău sunt sfințite de Bobotează. Acest râu este considerat „singura apă curgătoare sfântă” din România, pentru că aici a fost sacrificat, în anul 372, Sfântul Sava Gotul, un credincios ale cărui minuni au speriat năvălitorii goți. La 20 iunie 1992, Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat pe Sfântul Mucenic Sava de la Buzău, căruia i s-a zis și Gotul pentru că trăia în ținuturile stăpâite în veacul al IV-lea de goți. Acesta este prăznuit în fiecare an, pe 12 aprilie.
Cu binecuvântarea ÎPS Ciprian, arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, în această zi se organizează și procesiunea religioasă de la Catedrala municipală „Sfântul Sava” până la apa Buzăului, cu începere de la ora 11.30, după terminarea Sfintei Liturghii, din fața catedralei municipale „Sf. Sava”, iar „la ora 12.30 se va oficia slujba de sfințire a apei, sub podul de la Mărăcineni, pe partea dreaptă a râului Buzău, în prezența Înalt Prea Sfințitului Arhiepiscop Ciprian al Buzăului și Vrancei”, precizează Fundația „Sfântul Sava” de la Buzău. „Sfințirea Râului Buzău are și darul de a liniști furia apei”, spune preotul Mihail Milea, inițiator al procesiunii.
Cunoscută în popor ca Boboteaza, sărbătoarea este cinstită de creștini, care în această zi merg la biserică sau măcar iau o înghițitură de agheazmă, aprind o candelă, aprind tămâie și spun o rugăciune, pentru a atrage protecția divină și a începe anul cu bine.
Agheasma Mare, considerată purificatoare și tămăduitoare, este luată acasă de credincioși, care o consumă în cantități mici și o folosesc pentru a stropi casa, grădina și animalele, pentru a alunga răul și a aduce belșug în gospodărie. Supranumită Sărbătoarea Luminilor sau a Luminării, Sărbătoarea Bobotezei a împământenit credința că, prin contactul cu apa sfințită, creștinii își asumă pozitivismul uman, prin înnoirea Duhului Sfânt. Botezul este unul dintre cele şapte Taine ale creștinismului.
Boboteaza aduce (sau ar trebui să aducă) bucurie în suflete, iar credincioșii merg în Sfintele locașuri pentru a se împărtăși cu Agheazma Mare, păstrând vii, peste veacuri, tradițiile și obiceiurile din această perioadă a anului.
În tradiția populară se spune că de Bobotează este important să ai sufletul și casa curată și se încurajează iertarea celor din jur și împăcarea cu cei cu care ai avut conflicte, pentru a intra în noul an fără poveri sufletești. Dacă cineva îți oferă agheazmă, este bine să o primești, aceasta fiind considerată un dar divin.
Conform tradiției, spălatul rufelor este strict interzis în această zi, deoarece apa sfințită trebuie respectată. Munca fizică este văzută ca un semn de lipsă de respect față de sacralitatea zilei. În loc să lucreze, oamenii sunt încurajați să participe la slujbe și să petreacă timp alături de familie. În ziua de Bobotează sunt interzise certurile în casă și nu se dă nimic cu împrumut. Boboteaza este o zi sfântă, iar orice formă de conflict este considerată un păcat care atrage ghinionul.
Se mai spune că dacă pomii sunt încărcați cu promoroacă în Ajunul Bobotezei, aceștia vor avea rod bogat.
Se mai crede că animalele din grajd vorbesc la miezul nopții de Bobotează, despre locurile unde sunt ascunse comorile…
De Bobotează, în unele zone se colindă, se fac și se prind farmece și descântece, se află ursitul și se fac proorociri despre noul an. Tradiția spune că, în noaptea de Bobotează, tinerele fete își visează ursitul. Ele își leagă pe inelar un fir roșu de mătase și-și pun sub pernă o rămurică de busuioc „furat” de la preotul care vine să boteze casele în ajun. Tot de Bobotează, fetele care cad pe gheață (acolo unde mai există gheață) pot fi sigure că se vor mărita în anul respectiv.
Tot în Ajunul Bobotezei, în casele românilor se pregătește o masă asemănătoare cu cea din Ajunul Crăciunului, iar sub fața de masă se pune fân sau otavă și pe fiecare colț al mesei, câte un bulgăre de sare. Pe masă se pun 12 feluri de mâncare, dar nimeni nu se atinge de bucate până nu sosește preotul cu Iordanul sau Chiralesa, pentru a sfinți masa. Există credința că, strigând „Chiralesa” (Doamne, miluiește), oamenii capătă putere, toate relele fug și anul va fi curat până la Sfântul Andrei (30 noiembrie). După sfințirea alimentelor, o parte din mâncare se dă animalelor din gospodărie, pentru a fi protejate și ele de boli și pentru a fi fertile.